ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1804/2015

Decizia nr. 1804/2015

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Județean Bacău, solicitând obligarea acestuia la restituirea sumei în cuantum de 1.443.070,87 RON achitată de către reclamantă reprezentând taxa pentru eliberarea autorizației de construcție în vederea executării lucrărilor de modernizare a Aeroportului Internațional Bacău.

Prin Sentința nr. 859 din 14 martie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția prescripției ca nefondată și a admis cererea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean Bacău, obligând pârâtul să restituie reclamantei suma de 1.443.070,87 RON reprezentând taxa pentru eliberarea autorizației de construcție.

Împotriva hotărârii pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, pârâtul Consiliul Județean Bacău a formulat recurs, în baza art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată.

Criticile aduse sentinței au fost încadrate de recurent în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ. și au vizat următoarele:

- Greșita soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, mai exact neindicarea temeiului/textului de lege care să susțină soluția se respingere a excepției invocat de pârât prin întâmpinare.

Sub acest aspect s-a reamintit că reclamanta a solicitat restituirea sumelor de bani ce fac obiectul prezentei acțiuni prin Adresa din 24 aprilie 2012, iar instanța fondului omite a face vreo precizare cu privire la acest înscris ce prezintă relevanță pentru a se stabili dacă acțiunea a fost formulată în termenul prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. b) cu referire la art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

În considerentele sentinței se menționează numai faptul că solicitarea de restituire a sumei de bani s-a făcut prin Adresa din 27 septembrie 2013, considerându-se că procedura prealabilă a fost îndeplinită, însă recurentul subliniază că nu a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile ci a susținut că față de plângerea prealabilă inițiată în aprilie 2012 și data introducerii acțiunii, potrivit temeiurilor legale invocate mai sus, dreptul la acțiune s-a stins prin prescripție.

- Fondul cauzei a primit, de asemenea, o dezlegare fără indicarea textului de lege care susține soluția de admitere a acțiunii, citându-se dispozițiile art. 269 lit. a), b), c), d) și e) din Legea nr. 571/2003 - C. fisc., cu modificările și completările ulterioare, indicate de reclamantă, raportat doar la prevederile Normelor metodologice de aplicare a acestuia aprobate prin H.G. nr. 44/2004.

În esență, recurentul impută primei instanțe faptul că nu a analizat apărările sale și că în materie fiscală nu pot fi aplicate la o situație dată mai multe texte de lege. În astfel de situații trebuie făcută precizarea în concret a prevederilor legale favorabile, pentru a beneficia de această scutire fiscală.

Întrucât reclamanta nu a indicat o singură literă a art. 269 din C. fisc., Consiliul Județean Bacău a analizat fiecare text de lege arătând motivele pentru care nu este aplicabil.

Reluând apărările prezentate în detaliu și în fața Curții de Apel, recurentul apreciază că intimata-reclamantă nu beneficiază de scutirile de taxă pentru eliberarea autorizației de construcție emisă în vederea executării lucrărilor de modernizare a Aeroportului Internațional Bacău, nefiind aplicabile dispozițiile art. 269 din C. fisc.

Conchide recurentul că se impune admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în consecință, respingerea cererii de chemare în judecată în principal ca prescrisă, iar în subsidiar ca nefondată.

Instanța de control judiciar reține că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ., pentru cele ce vor fi punctate în continuare:

- Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, soluția Curții de Apel este corectă și legală.

Pârâtul a considerat că s-a prescris dreptul la acțiune al reclamantei având în vedere Adresa din 24 aprilie 2012 prin care SC A. SRL a solicitat restituirea sumei de 1.443.070,87 RON reprezentând taxa pentru eliberarea autorizației de construcție și faptul că acțiunea ce formează obiectul prezentului dosar a fost introdusă la data de 14 noiembrie 2013.

În apărare, reclamanta s-a prevalat de Adresa din 27 septembrie 2013 prin care a solicitat Consiliului Județean Bacău restituirea sumei achitată cu titlu de taxă pentru eliberarea autorizației de construcție, precum și de răspunsul acestei autorități prin Adresa din 4 noiembrie 2013 în care se arată că se consideră nejustificată restituirea acestei sume de bani.

Trebuie arătat că o primă acțiune având același obiect a fost respinsă ca inadmisibilă pentru lipsa plângerii prealabile, soluția Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, fiind menținută prin Decizia nr. 1.743 din 26 februarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal; s-a reținut că nu poate fi asimilată unei plângeri prealabile corespondența purtată între părți privind eliberarea autorizației de construcție în vederea executării lucrările de modernizare Aeroportul Internațional Bacău.

Așa cum rezultă din actele dosarului de față, există într-adevăr un răspuns la solicitarea/Cererea din 24 aprilie 2012, răspuns dat prin Adresa din 8 mai 2012 eliberată de Consiliul Județean Bacău în cuprinsul căreia se comunică reclamantei că va lua o decizie cu privire la cererea de restituire a taxei în discuție după soluționarea definitivă și irevocabilă a Dosarului nr. x/2/ 2011, aflat la acel moment pe rolul Curții de Apel București.

Drept consecință, cererea efectivă de restituire a taxei de autorizare (achitată la data de 11 martie 2011) a fost adresată la data de 27 septembrie 2013, prin adresa care reprezintă plângerea prealabilă.

Având în vedere că răspunsul la această solicitare este datat 4 noiembrie 2013 și că acțiunea de față a fost introdusă la Curtea de Apel București la data de 14 noiembrie 2013, se constată că nu a intervenit prescripția prevăzută de art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, acțiunea fiind promovată înlăuntrul termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. a) din actul normativ menționat.

Soluția pe fondul cauzei este, de asemenea, corectă și legală.

Deși nu sunt explicite considerentele avute în vedere de judecătorul fondului în aprecierea temeiniciei acțiunii formulate de reclamantă, rezultă din analiza concisă că soluția de admitere a acțiunii este fundamentată pe dispozițiile art. 269 lit. c) din C. fisc., potrivit cărora: "Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor nu se datorează pentru (...) c) certificat de urbanism sau autorizație de construire, pentru lucrările de interes public județean sau local", precum și pe pct. 16.1 din Norma metodologică de aplicare a art. 269 din C. fisc. (aprobată prin H.G. nr. 44/2004) potrivit căreia: "... prin lucrări de interes public se înțelege orice lucrări de construcții și reparații finanțate de la bugetul local, bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, credite externe sau sume alocate pe bază de parteneriat, efectuate pentru a deservi colectivitățile locale".

Contractul de concesiune de lucrări publice poate fi încadrat în noțiunea de "parteneriat" întrucât în speță, concedentul a pus la dispoziția concesionarului infrastructura și terenurile existente, iar concesionarul sumelor de bani necesare realizării investițiilor și beneficiile se vor împărți, concesionarul primind dreptul de exploatare limitat în timp, iar concedentul va primi investiția la finalul concesiunii.

Oricum, este evident că un contract de concesiune lucrări publice având ca obiect "modernizarea Aeroportului Internațional, județul Bacău este o lucrare de interes public, efectuată pentru a deservi colectivitatea locală, astfel că beneficiază de scutirea acordată de legiuitor prin art. 269 lit. c) din C. fisc.

Față de cele arătate și având în vedere dispozițiile art. 496 Noul C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Consiliul Județean Bacău împotriva Sentinței civile nr. 859 din 14 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 aprilie 2015.

Procesat de GGC - N