ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 152/2012

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată la data de 7 iulie 2011, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta U.S.E. din România, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și A.R.R., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, în temeiul dispozițiilor art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea efectelor Ordinului ministrului transportului și infrastructurii nr. 1007 din 13 decembrie 2012, până la soluționarea irevocabilă a Dosarului cu nr. 5907/2/2011 ce are ca obiect excepția nulității acestui ordin.

2. Hotărârea primei instanțe. Prin Sentința nr. 5258 din 21 septembrie 2011 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.R.R. și a respins cererea formulată de reclamanta U.S.E. din România în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală. A respins reclamantei U.S.E. din România, formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut, în esență următoarele considerente: În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a pârâtei A.R.R., dat fiind că prin cererea de chemare în judecată se solicită suspendarea executării Ordinului Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, nr. 1007 din 13 decembrie 2010, pentru modificarea și completarea Normelor privind organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului nr. 1.892/2006, act cu caracter normativ emis de Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, Curtea a constatat că A.R.R. nu are calitate procesuală pasivă.

Pe fond, instanța a reținut, în esență că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. 3. Recursul declarat în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta U.S.E. din România, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte constată că deși recurenta-reclamantă a fost citată cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 2 RON și timbru judiciar 0,15 RON, conform dovezii anexate la dosar, acesta nu și-a îndeplinit această obligație legală. Or, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 3 din Legea nr. 146/1997, precum și cu cele ale art. 3 din O.G.

nr. 32/1995, cererea pentru exercitarea recursului se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru și prin depunerea timbrului judiciar. Aceste taxe se depun la dosarul cauzei, în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen de judecată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997. În aceste sens sunt și dispozițiile art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora: "La cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii". De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar "neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii". Astfel fiind, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 302 1 alin. (2) C. proc.

civ., și ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 va dispune anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

D E C I D E Anulează recursul declarat de U.S.E. din România împotriva Sentinței nr. 5258 din 21 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2012. Procesat de GGC - AA