ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 152/2012

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată la data de 7 iulie

2011, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamanta U.S.E. din România, în contradictoriu cu

pârâții Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și A.R.R., a solicitat ca

prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, în temeiul dispozițiilor art.

14 și 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea efectelor Ordinului ministrului

transportului și infrastructurii nr. 1007 din 13 decembrie 2012, până la

soluționarea irevocabilă a Dosarului cu nr. 5907/2/2011 ce are ca obiect

excepția nulității acestui ordin.

instanțe.

Prin Sentința nr.

5258 din 21 septembrie 2011 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive

a pârâtei A.R.R. și a respins cererea formulată de reclamanta U.S.E. din

România în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind introdusă împotriva unei

persoane fără calitate procesuală.

A respins reclamantei

U.S.E. din România, formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî

astfel prima instanță a reținut, în esență următoarele considerente:

În ceea ce privește

lipsa calității procesuale pasive a pârâtei A.R.R., dat fiind că prin cererea

de chemare în judecată se solicită suspendarea executării Ordinului

Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, nr. 1007 din 13 decembrie

2010, pentru modificarea și completarea Normelor privind organizarea și

efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora, aprobate

prin Ordinul ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului nr.

1.892/2006, act cu caracter normativ emis de Ministerului Transporturilor și

Infrastructurii, Curtea a constatat că A.R.R. nu are calitate procesuală

pasivă.

Pe fond, instanța a

reținut, în esență că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a

condițiilor prevăzute la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

în cauză.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamanta U.S.E. din România, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

II. Considerentele

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înainte de a analiza

motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte constată că deși

recurenta-reclamantă a fost citată cu mențiunea de a depune taxa judiciară de

timbru în valoare de 2 RON și timbru judiciar 0,15 RON, conform dovezii anexate

la dosar, acesta nu și-a îndeplinit această obligație legală.

Or, în conformitate cu

prevederile art. 11 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 3 din Legea nr.

146/1997, precum și cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea pentru

exercitarea recursului se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru și

prin depunerea timbrului judiciar.

Aceste taxe se depun

la dosarul cauzei, în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen

de judecată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr.

146/1997.

În aceste sens sunt

și dispozițiile art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora:

"La cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru,

conform legii".

De asemenea, potrivit

dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară

de timbru și timbrul judiciar "neîndeplinirea obligației de plată până la

termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii".

Astfel fiind, Înalta

Curte în temeiul dispozițiilor art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ., și

ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 va dispune anularea recursului ca

netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

D E C I D E

Anulează recursul

declarat de U.S.E. din România împotriva Sentinței nr. 5258 din 21 septembrie

2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 ianuarie 2012.

Procesat de GGC - AA