ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1215/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 29 aprilie

2010, reclamanții I.G., D.G. și S.A. au chemat în judecată C.C.S.D., solicitând

anularea parțială a Deciziei nr. 7458 din 29 ianuarie 2010 sub aspectul

cuantumului despăgubirilor stabilit la suma de 115.500 RON, învederând că

valoarea reală este peste 200.000 dolari S.U.A.

În motivarea cererii,

reclamanții au învederat că raportul de evaluare întocmit la 29 ianuarie 2010

le-a fost comunicat doar în sinteză și nu în forma completă, astfel încât au

formulat obiecțiuni abia la 2 decembrie 2010, însă nici după refacerea lucrării

evaluarea nu este corectă.

Prin Sentința civilă

nr. 164 din 5 mai 2011 Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și

fiscal, a admis în parte acțiunea și a dispus anularea Deciziei nr. 7458 din 29

ianuarie 2010 și obligarea pârâtei la emiterea unui nou titlu de despăgubire,

precum și la 4,3 RON cheltuieli de judecată.

Instanța a respins

capătul de cerere privind obligarea pârâtei la emiterea unui nou titlu de

despăgubiri pentru valoarea de 200.000 dolari S.U.A.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut în esență că actul atacat are la bază un

raport de evaluare întocmit cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare,

fiind necesară refacerea lucrării doar de către societatea de expertiză

autorizată.

Referitor la cererea

de cheltuieli de judecată instanța a respins solicitarea reclamanților de

obligare a pârâtei la contravaloarea onorariului de avocat, pe considerentul că

dovada plății s-a depus după dezbateri.

Împotriva sentinței

au declarat recurs atât reclamanții I.G., D.G. și S.A., cât și pârâta C.C.S.D.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamanții

au învederat că instanța de fond a greșit, prin nepronunțarea asupra

cuantumului despăgubirilor cuvenite la valoarea stabilită de expertiza tehnică

judiciară efectuată în cauză, de 307.800 RON, respectiv în echivalent 108.000

dolari S.U.A.

Reclamanții au

criticat sentința și sub aspectul respingerii cererii de cheltuieli de

judecată, constând în onorariul de avocat și cel de expertiză.

În recursul formulat

de pârâtă s-a arătat că instanța de fond a apreciat în mod eronat că raportul

de evaluare a fost întocmit parțial cu nerespectarea dispozițiilor legale,

respectiv Legea nr. 247/2005, H.G. nr. 1095/2005 și Legea nr. 10/2001, fără a

ține cont de faptul că reclamanții nu au formulat obiecțiuni, titlul de

despăgubire fiind emis la valoarea stabilită în raport, de 115.500 RON.

De altfel, a precizat

pârâta ulterior, în urma obiecțiunilor formulate de reclamanți în instanță,

societatea de evaluări R. SA a efectuat un nou raport de evaluare.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul declarat de

reclamanți este întemeiat numai sub aspectul cererii de cheltuieli de judecată,

în timp ce recursul formulat de pârâtă este nefondat, urmând a fi respins.

Astfel cum a reținut

instanța de fond, stabilirea cuantumului despăgubirilor ca măsuri reparatorii

pentru imobilele preluate abuziv, ce nu pot fi restituie în natură se face,

potrivit art. 16 alin. (6) și (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, de

către evaluatorul sau societatea desemnată de C.C.S.D. care, pe baza raportului

de evaluare, va proceda la emiterea deciziei reprezentând titlul de

despăgubire.

Potrivit H.G. nr.

1095/2005, pe tot parcursul desfășurării procedurii de evaluare de

specialitate, persoanele îndreptățite pot fi asistate de un evaluator ales -

posibilitate pe are reclamanții au ignorat-o, iar după întocmirea raportului de

evaluare pot formula obiecțiuni, comunicarea lucrării fiind obligatorie.

În cauză, astfel cum

a reținut instanța de fond, raportul de evaluare în formă completă nu a fost

comunicat reclamanților, aceasta formulând obiecțiuni în timpul judecării

cauzei ce au fost transmise de către pârâtă societății de evaluare R. SA, care

- după cum afirmă pârâta - a întocmit un nou raport considerând că, în mod

eronat, s-a utilizat o suprafață diferită construită desfășurată.

În aceste

împrejurări, apare ca justificată soluția de anulare a Deciziei nr. 7458 din 29

ianuarie 2010 și de obligare a pârâtei la emiterea unei noi decizii

reprezentând titlu de despăgubire, după refacerea raportului de evaluare de

către societatea de evaluatori autosesizată.

Sub acest aspect,

critica formulată de pârâtă este neîntemeiată, recursul declarat urmând a fi

respins ca nefondat.

Curtea constată de

asemenea că nu este întemeiată nici critica adusă sentinței de către

reclamanți, care au solicitat ca despăgubirile să fie stabilite în cuantumul

prevăzut în expertiza tehnică în construcții efectuată în cauză.

Astfel, această

expertiză a fost întocmită de către un expert tehnic care nu este membru al

unei asociații recunoscută ca fiind de utilitate publică, astfel cum impun

dispozițiile art. 3 lit. d) din Titlul VII Legea nr. 247/2005.

Potrivit acestor

prevederi, evaluator este persoana fizică sau juridică cu experiență

semnificativă în domeniu, competentă în evaluare pe piața proprietăților

imobiliare, care cunoaște, înțelege și poate pune în aplicare în mod corect

acele metode și tehnici recunoscute care sunt necesare pentru efectuarea unei

evaluări credibile în conformitate cu Standardele Internaționale de Evaluare și

care este membru al unei asociații naționale de evaluare recunoscută, ca fiind

de utilitate publică, având calitatea de evaluator independent.

Recursul

reclamanților urmează însă a fi admis sub aspectul soluționării cererii de

cheltuieli de judecată.

În această materie,

potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi

obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, iar în conformitate

cu art. 274 alin. (3) din același cod, instanța de judecată are dreptul de a

micșora onorariul de avocat, în raport de valoarea pricinii sau de munca

îndeplinită de avocat.

În cauză, reclamanții

au beneficiat pe parcursul judecății în fond de asistență juridică calificată,

complexă sub aspectul pregătirii apărării și a volumului efectiv de muncă,

cauza având un anumit grad de dificultate.

Având în vedere însă

și dispozițiile art. 276 C. proc. civ., acțiunea fiind admisă numai în parte și

totodată fiind respinsă cererea de stabilire a despăgubirilor potrivit

concluziilor expertizei tehnice judiciare, Curtea va acorda cu titlu de

cheltuieli de judecată la instanța de fond prin apreciere, suma de 2.000 RON,

neavând relevanță împrejurarea că dovada onorariului de avocat a fost

prezentată după închiderea dezbaterilor, în termenul de pronunțare, în raport

și de prevederile art. 281

2

C. proc. civ. care permit completarea

hotărârii asupra unei cereri accesorii.

În raport de

considerentele expuse mai sus Curtea va admite recursul reclamanților și va

modifica în parte sentința, numai în sensul obligării pârâtei la 2.000 RON

cheltuieli de judecată în primă instanță, urmând a menține celelalte dispoziții

ale hotărârii.

Admițând recursul

formulat de reclamanți, numai sub aspectul cheltuielilor de judecată, Curtea va

stabili prin apreciere și cuantumul sumei ce va fi acordată cu același titlu în

faza de recurs, respectiv 2.700 RON în care se includ și cheltuielile de

transport.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de I.G., D.G. și S.A. împotriva Sentinței civile nr. 164 din 5 mai

2011 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică, în parte,

sentința atacată în sensul că obligă pârâta C.C.S.D. la plata către reclamanți

a sumei de 2.000 RON, cheltuieli de judecată, în primă instanță.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

Respinge ca nefondat

recursul declarat de Statul-Român-C.C.S.D., împotriva aceleiași sentințe.

Obligă pârâta

C.C.S.D. la 2.700 RON cheltuieli de judecată către reclamanți, efectuate în

recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 7 martie 2012.

Procesat de GGC - AA