ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1215/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 29 aprilie 2010, reclamanții I.G., D.G. și S.A. au chemat în judecată C.C.S.D., solicitând anularea parțială a Deciziei nr. 7458 din 29 ianuarie 2010 sub aspectul cuantumului despăgubirilor stabilit la suma de 115.500 RON, învederând că valoarea reală este peste 200.000 dolari S.U.A. În motivarea cererii, reclamanții au învederat că raportul de evaluare întocmit la 29 ianuarie 2010 le-a fost comunicat doar în sinteză și nu în forma completă, astfel încât au formulat obiecțiuni abia la 2 decembrie 2010, însă nici după refacerea lucrării evaluarea nu este corectă.

Prin Sentința civilă nr. 164 din 5 mai 2011 Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea și a dispus anularea Deciziei nr. 7458 din 29 ianuarie 2010 și obligarea pârâtei la emiterea unui nou titlu de despăgubire, precum și la 4,3 RON cheltuieli de judecată. Instanța a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la emiterea unui nou titlu de despăgubiri pentru valoarea de 200.000 dolari S.U.A. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în esență că actul atacat are la bază un raport de evaluare întocmit cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare, fiind necesară refacerea lucrării doar de către societatea de expertiză autorizată.

Referitor la cererea de cheltuieli de judecată instanța a respins solicitarea reclamanților de obligare a pârâtei la contravaloarea onorariului de avocat, pe considerentul că dovada plății s-a depus după dezbateri. Împotriva sentinței au declarat recurs atât reclamanții I.G., D.G. și S.A., cât și pârâta C.C.S.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamanții au învederat că instanța de fond a greșit, prin nepronunțarea asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite la valoarea stabilită de expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză, de 307.800 RON, respectiv în echivalent 108.000 dolari S.U.A. Reclamanții au criticat sentința și sub aspectul respingerii cererii de cheltuieli de judecată, constând în onorariul de avocat și cel de expertiză.

În recursul formulat de pârâtă s-a arătat că instanța de fond a apreciat în mod eronat că raportul de evaluare a fost întocmit parțial cu nerespectarea dispozițiilor legale, respectiv Legea nr. 247/2005, H.G. nr. 1095/2005 și Legea nr. 10/2001, fără a ține cont de faptul că reclamanții nu au formulat obiecțiuni, titlul de despăgubire fiind emis la valoarea stabilită în raport, de 115.500 RON. De altfel, a precizat pârâta ulterior, în urma obiecțiunilor formulate de reclamanți în instanță, societatea de evaluări R. SA a efectuat un nou raport de evaluare. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul declarat de reclamanți este întemeiat numai sub aspectul cererii de cheltuieli de judecată, în timp ce recursul formulat de pârâtă este nefondat, urmând a fi respins.

Astfel cum a reținut instanța de fond, stabilirea cuantumului despăgubirilor ca măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv, ce nu pot fi restituie în natură se face, potrivit art. 16 alin. (6) și (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, de către evaluatorul sau societatea desemnată de C.C.S.D. care, pe baza raportului de evaluare, va proceda la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Potrivit H.G. nr. 1095/2005, pe tot parcursul desfășurării procedurii de evaluare de specialitate, persoanele îndreptățite pot fi asistate de un evaluator ales - posibilitate pe are reclamanții au ignorat-o, iar după întocmirea raportului de evaluare pot formula obiecțiuni, comunicarea lucrării fiind obligatorie.

În cauză, astfel cum a reținut instanța de fond, raportul de evaluare în formă completă nu a fost comunicat reclamanților, aceasta formulând obiecțiuni în timpul judecării cauzei ce au fost transmise de către pârâtă societății de evaluare R. SA, care - după cum afirmă pârâta - a întocmit un nou raport considerând că, în mod eronat, s-a utilizat o suprafață diferită construită desfășurată. În aceste împrejurări, apare ca justificată soluția de anulare a Deciziei nr. 7458 din 29 ianuarie 2010 și de obligare a pârâtei la emiterea unei noi decizii reprezentând titlu de despăgubire, după refacerea raportului de evaluare de către societatea de evaluatori autosesizată. Sub acest aspect, critica formulată de pârâtă este neîntemeiată, recursul declarat urmând a fi respins ca nefondat.

Curtea constată de asemenea că nu este întemeiată nici critica adusă sentinței de către reclamanți, care au solicitat ca despăgubirile să fie stabilite în cuantumul prevăzut în expertiza tehnică în construcții efectuată în cauză. Astfel, această expertiză a fost întocmită de către un expert tehnic care nu este membru al unei asociații recunoscută ca fiind de utilitate publică, astfel cum impun dispozițiile art. 3 lit. d) din Titlul VII Legea nr. 247/2005.

Potrivit acestor prevederi, evaluator este persoana fizică sau juridică cu experiență semnificativă în domeniu, competentă în evaluare pe piața proprietăților imobiliare, care cunoaște, înțelege și poate pune în aplicare în mod corect acele metode și tehnici recunoscute care sunt necesare pentru efectuarea unei evaluări credibile în conformitate cu Standardele Internaționale de Evaluare și care este membru al unei asociații naționale de evaluare recunoscută, ca fiind de utilitate publică, având calitatea de evaluator independent. Recursul reclamanților urmează însă a fi admis sub aspectul soluționării cererii de cheltuieli de judecată. În această materie, potrivit art. 274 alin. (1) C. proc.

civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, iar în conformitate cu art. 274 alin. (3) din același cod, instanța de judecată are dreptul de a micșora onorariul de avocat, în raport de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită de avocat. În cauză, reclamanții au beneficiat pe parcursul judecății în fond de asistență juridică calificată, complexă sub aspectul pregătirii apărării și a volumului efectiv de muncă, cauza având un anumit grad de dificultate. Având în vedere însă și dispozițiile art. 276 C. proc.

civ., acțiunea fiind admisă numai în parte și totodată fiind respinsă cererea de stabilire a despăgubirilor potrivit concluziilor expertizei tehnice judiciare, Curtea va acorda cu titlu de cheltuieli de judecată la instanța de fond prin apreciere, suma de 2.000 RON, neavând relevanță împrejurarea că dovada onorariului de avocat a fost prezentată după închiderea dezbaterilor, în termenul de pronunțare, în raport și de prevederile art. 281 2 C. proc. civ. care permit completarea hotărârii asupra unei cereri accesorii. În raport de considerentele expuse mai sus Curtea va admite recursul reclamanților și va modifica în parte sentința, numai în sensul obligării pârâtei la 2.000 RON cheltuieli de judecată în primă instanță, urmând a menține celelalte dispoziții ale hotărârii.

Admițând recursul formulat de reclamanți, numai sub aspectul cheltuielilor de judecată, Curtea va stabili prin apreciere și cuantumul sumei ce va fi acordată cu același titlu în faza de recurs, respectiv 2.700 RON în care se includ și cheltuielile de transport.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de I.G., D.G. și S.A. împotriva Sentinței civile nr. 164 din 5 mai 2011 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică, în parte, sentința atacată în sensul că obligă pârâta C.C.S.D. la plata către reclamanți a sumei de 2.000 RON, cheltuieli de judecată, în primă instanță. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Respinge ca nefondat recursul declarat de Statul-Român-C.C.S.D., împotriva aceleiași sentințe. Obligă pârâta C.C.S.D. la 2.700 RON cheltuieli de judecată către reclamanți, efectuate în recurs. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 martie 2012. Procesat de GGC - AA