ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1143/2012

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr.

11581/2/2009 la 11 mai 2009, reclamantele T.E. și P.V. au solicitat în

contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Acordarea Despăgubirilor,

obligarea la înaintarea dosarului administrativ nr. 6018/CC unui evaluator

autorizat care să efectueze lucrarea de specialitate în vederea stabilirii

cuantumului măsurilor reparatorii prin echivalent, precum și obligarea acestei

pârâte la emiterea titlului de despăgubire în termen de 30 de zile de la

definitivarea evaluărilor.

În motivarea acțiunii

reclamantele au arătat că au urmat procedura de restituire în natură sau prin

echivalent a imobilului-teren în suprafață de 400 mp (deținut în Mun. Râmnicu

Vâlcea) în temeiul Legii nr. 10/2001, procedură finalizată prin emiterea

Dispoziției Primarului Mun. Râmnicu Vâlcea nr. 2680/2005, ce atestă calitatea

reclamantelor de persoane îndreptățite la despăgubiri în echivalent.

Au mai susținut reclamantele

că dosarul se află în soluționarea autorității pârâte fără a fi încă înaintat

unui evaluator autorizat.

Prin Sentința nr.

3942 din 15 octombrie 2010 Curtea de Apel București a respins excepția

prematurității capătului al doilea al acțiunii, a admis excepția rămânerii fără

obiect a primului capăt al acțiunii, a admis în parte acțiunea formulată de

reclamanți, a respins ca rămas fără obiect primul capăt al cererii, a obligat

pârâta să emită titlul de despăgubire în termen de 30 de zile de la rămânerea

irevocabilă a prezentei hotărâri, a obligat pârâta la plata către reclamante a

sumei de 3.570 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a reținut că în primul rând, în condițiile în care s-a

transmis deja dosarul spre evaluare și s-a întocmit raportul de evaluare va

respinge primul petit ca fiind rămas fără obiect.

Referitor la excepția

prematurității, invocate din oficiu la termenul din 3 septembrie 2010, Curtea a

respins-o întrucât nu s-a putut reține că dreptul la acțiune cu privire la al

doilea petit nu este actual, cât timp raportul de expertiză efectuat a căpătat

caracter definitiv, reclamantele menționând că nu au înțeles să-l conteste.

Pe fondul cauzei, în

ceea ce privește al doilea petit, Curtea a reținut că având în vedere că a fost

întocmit raportul de evaluare iar reclamantele nu au formulat obiecțiuni,

obligația administrativă a pârâtei CCSD de a emite titlul de despăgubire

subzistă, având în vedere prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs Statul Român prin

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor invocând în drept

dispozițiile art. 304 ind. 1 C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac se arată, referitor la plata cheltuielilor de judecată, că acordarea

acestora este neîntemeiată față de obiectul pricinii întrucât cererea

introductivă de instanță privește o obligație de a face în sarcina Comisiei

Centrale.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că

recursul este fondat în considerarea următoarelor argumente.

Referitor la cererea

de obligare la plata cheltuielilor de judecată, instanța va face aplicarea

dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Potrivit art. 274

alin. (3) C. proc. civ., judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze

onorariile avocaților, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit

de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.

În speță, onorariul

avocatului este nepotrivit în raport de munca îndeplinită de avocat pentru că

dosarul a fost soluționat la al doilea termen de judecată, în condițiile în

care apărătorul recurenților a solicitat termen pentru a studia întâmpinarea,

astfel că se va proceda la reducerea onorariului la suma de 1.000 RON

cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

Sentinței nr. 3942 din 15 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte

sentința atacată în sensul că reduce cheltuielile de judecată la 1.000 RON cu

aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 2 martie 2012.

Procesat de GGC - CL