ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 502/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Cluj, prin sentința penală nr. 53 din 20 aprilie 2011, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul R.V., pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. (1) teza a II-a C. pen. Pentru a pronunța sentința, instanța a menținut următoarele: Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, prin rechizitoriul din 30 decembrie 2010, a trimis în judecată, printre alții, pe inculpatul R.V. pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. (1) teza a II-a C. pen., cauza formând obiectul Dosarului nr. 37/33/2011.

La termenul de judecată 30 martie 2011, instanța, în baza art. 38 C. proc. pen., cu referire la art. 34 lit. d) din același cod, constatând că pentru o bună și rapidă judecată în ce-l privește pe inculpatul menționat se impune disjungerea, a procedat în consecință și, ca atare, s-a format Dosarul nr. 448/33/2011. Actul de inculpare, în esență, cu referire la inculpatul R.V., reținuse că la 18 iunie 2009, citat atât ca martor pentru a fi audiat, în ce-l privește existând date certe că în perioada 2007 - 2008 ar fi luat cunoștință, direct, despre împrejurări esențiale ale cauzei în care era implicat inculpatul P.A., acele date cunoscându-le de la acesta din urmă, a refuzat să declare motivând obligația sa de a păstra secretul profesional, respectiv că datele le-ar fi obținut în virtutea contractului de asistentă juridică încheiat cu inculpatul menționat.

În Dosarul nr. 37/33/2011 al Curții de Apel Cluj, coinculpații N.R.D., G.G.A., O.A.M., D.D.S., B.I.H., erau cercetați pentru infracțiuni vizând manipularea pieței de capital (Legea nr. 297/2004), iar în Dosarul nr. 79/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, inculpatul P.A. era urmărit penal pentru săvârșirea infracțiunilor de acces, fără drept, la un sistem informatic prevăzută de art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și transfer neautorizat de date, prevăzută de art. 44 alin. (2) din aceeași lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., manipularea pieței de capital, prevăzută de art. 279 alin. (1) raportat la art. 245, art. 246, art. 248 din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și a art. 33 lit. a) C. pen. În acest din urmă dosar, procurorul a susținut că la aceeași dată, R.V. fiind citat pentru a fi audiat în calitate de martor, pentru că existau date certe că în perioada 2007 - 2008 ar fi luat cunoștință, în mod direct, despre împrejurări esențiale ale cauzei, el a refuzat să declare, invocând secretul profesional bazat pe faptul că a fost avocat ales al inculpatului P.A. Acuzarea a mai reținut că R.V. a încheiat contractul de asistență juridică cu acest inculpat abia la 03 iunie 2009, astfel că anterior acestei date a luat însă cunoștință de fapte și împrejurări ce interesau cauza, iar potrivit art. 79 alin. (2) C. proc. pen., calitatea de martor are întâietate față de aceea de apărător, cu privire la faptele și împrejurările pe care le-a cunoscut înainte de a deveni apărător, dispoziție ce se găsește și în art. 44 alin. (3) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată.

Audiat fiind la 18 iunie 2009, R.V., personal, a declarat că nu poate și nu dorește să depună mărturie, deoarece toate faptele și împrejurările relevante în cauză, i-au fost aduse la cunoștință în exercițiul profesiei de avocat, de la clientul P.A. La cercetarea judecătorească, la termenul de judecată 30 martie 2011, inculpatul R.V. a declarat că-l cunoștea pe P.A. de circa 1 an în urmă (față de data de 03 iunie 2009), acesta îl rugase să-l asiste, abia la data de 03 iunie 2009 a aflat de la el că este învinuit într-un dosar instrumentat de D.I.I.C.O.T., tot la aceeași dată, ieșind din sediul parchetului s-a întâlnit cu N.R.D., cunoscut de la o zi de naștere a unei colege de-a fiului său, N.R.D.

aflându-se acolo ca părinte al unui copil ce participa la acea aniversare, nu știa cu ce se ocupă P.A., la 03 iunie 2009 acesta i-a spus despre trecutul lui profesional și i-a mărturisit că este stresat pentru că în ziua următoare trebuia să ia parte la un concurs. În ce privește relația sa cu N.R.D., R.V. a menționat că a purtat cu el o discuție scurtă, legată de motivul pentru care fiecare dintre ei se aflau la D.I.I.C.O.T., el aflând că acela s-a prezentat ca martor, singura referire făcută în ce-l privește pe P.A. fiind că N.R.D. i-a transmis să-și vadă de treabă. De asemenea, R.V. a declarat că P.A., pe scurt, i-a mărturisit că ar fi accesat conturi de e-mail ale mai multor persoane, foști colegi, dar el nu a făcut nici o legătură cu N.R.D.

În aceeași zi, asistându-l pe P.A., a sesizat că era stresat, a aflat că N.R.D. i-ar dori răul pentru că se certaseră și îl va împiedica să ia parte la concursul din 04 iunie 2009. În cuprinsul aceleiași declarații, R.V. a susținut că seara, P.A. a fost reținut, a doua zi a fost formulată propunere de arestare preventivă, el l-a asistat și cu acest prilej a arătat că obiectul cauzei se bazează pe dorința de răzbunare a lui N.R.D., care și prin intermediul lui, l-a amenințat, acesta amintindu-și că în 03 iunie 2009 i se transmisese ca P.A. să-și vadă de treabă, dar nu a fost curios să afle amănunte pentru că se grăbea. În ce privește asistarea aceluiași inculpat în faza recursului împotriva încheierii prin care se respinsese propunerea de arestare preventivă, R.V.

a menționat că i s-au primit concluziile în calitate de avocat. Referitor la conținutul convorbirii telefonice dintre el și P.A. în care se menționează "prietenul nostru", R.V. a declarat că s-a referit la procurorul H, numele acestuia fiindu-i menționat de P.A. atunci când se aflau la un meci de fotbal, respectivul procuror fiind cunoscut ca "prietenul tuturor". P.A., audiat la 13 aprilie 2011 a declarat că niciodată nu i-a dat lui R.V.

date privitoare la situația sa de la serviciu, la problemele ivite la locul lui de muncă, numărul de telefon al aceluia i-a fost dat de soția unui cunoscut, și aceea fiind avocat, dar nu specializată în cauze penale, l-a sunat când se afla la sediul D.I.I.C.O.T., în iunie 2009, i-a explicat pentru ce se afla acolo, respectiv pentru acces neautorizat la conturile de e-mail ale unor foști colegi, nu reține dacă i-a spus numele persoanelor, nu a renunțat la serviciile lui de avocat decât la judecarea fondului cauzei sale, iar în ce privește întâlniri cu R.V. și N.R.D. concomitent, a susținut că acestea nu au existat.

Totodată, în cauza Dosarului nr. 31981/211/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca, N.R.D., ascultat ca martor la 11 ianuarie 2010 (cauza privindu-l pe inculpatul P.A.), acesta a menționat că nu a înțeles, deși s-a întâlnit de mai multe ori cu acela, de ce i-ar fi fost frică de el, mai ales că l-a promovat în funcție, l-a apreciat până în 2007, iar P.A., ascultat la 11 februarie 2010, a susținut că l-a angajat pe avocatul R., când i-au început problemele, respectiv în cursul anului 2009, mai precis pe 03 iunie 2009, iar amenințările pe care le-a primit au fost până în vara anului 2008. De asemenea, judecătorul fondului, analizând încheierea penală nr. 45/C/A/2009 a Judecătoriei Cluj-Napoca, hotărâre prin care s-a respins propunerea de arestare preventivă a lui P.A., a reținut că R.V., apărător ales al inculpatului la acea dată, a arătat că "solicitarea s-a făcut doar cu scopul de a-l împiedica să participe la numirea ca director adjunct la SC S.B.

SA, având în vedere că inclusiv prin intermediul lui i s-au transmis amenințări care pot fi dovedite iar procurorul de ședință a susținut că "până în prezent nu are date că apărătorul inculpatului (P.A.) are cunoștință despre aceste aspecte, acest lucru rezultând din concluziile expuse în fața instanței". La fel, s-a reținut că din practicaua încheierii menționate, rezultă că R.V. a declarat expres că nu cunoaște împrejurări esențiale cauzei. În continuare, verificându-se încheierea penală nr. 58/R/2009 a Tribunalului Cluj, în aceasta înscriindu-se că procurorul de ședință a invocat incompatibilittea apărătorului ales al inculpatului intimat P.A., instanța a respins cererea cu motivarea că din probele administrate nu rezultă că acela ar fi avut cunoștință despre infracțiunile pentru care era cercetat P.A.

Coroborând probele expuse, instanța de fond a constatat că în ce-l privește pe inculpatul R.V., nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție, condamnarea neputând fi dispusă doar pe baza unei presupuneri sau bănuială. Împotriva sentinței, în termenul legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., în dezvoltarea acestuia motivându-se că probele administrate dovedesc existența faptei și vinovăția inculpatului R.V. Astfel, se arată că la data de 04 iulie 2009 (corect este însă 04 iunie 2009), R.V. a afirmat că propunerea de arestare preventivă a lui P.A.

ar fi rezultatul dorinței fostului șef al acestuia din urmă, N.R.D., de a se răzbuna, acest conflict s-ar fi dezvoltat în anul 2007, chiar a fost amenințat inclusiv prin intermediul lui, această susținere constituind o circumstanțiere a faptei inculpatului P.A., de la acest aspect procedându-se la citarea sa ca martor în cauza lui P.A. Parchetul a mai susținut că R.V., anterior datei de 03 iulie 2009 (corect 03 iunie 2009) a comunicat cu inculpatul P.A. și cu N.R.D., aspecte ce ar rezulta din convorbirile telefonice transcrise, cei trei s-au întâlnit și la sediul D.I.I.C.O.T., iar după ce s-a plecat de acolo, același N.R.D. a insistat să-i contacteze, prin intermediul lui C.G., pentru a-l asigura pe P.A.

că nu el este cel care s-a plâns penal. S-a mai motivat că atunci când N.R.D. a descoperit faptele inculpatului P.A., R.V. s-a întâlnit cu cei doi, astfel cunoscând că primul l-a amenințat pe P.A. cerându-i și sume de bani pentru a nu sesiza faptele lui și, ca atare, s-a tras concluzia că R.V. ar fi aflat despre acestea înainte de data de 03 iulie 2009 (corect 03 iunie 2009), deci inculpatul nu poate invoca nici un contact de asistență juridică cu vreuna din persoanele implicate în aceste evenimente. De asemenea, parchetul a susținut că dacă inculpatul R.V. nu ar fi cunoscut împrejurări, nu le-ar fi invocat în apărarea lui P.A., iar refuzul de a da declarații nu este justificat, el fiind prieten cu N.R.D., iar urmarea imediată a omisiunii de a declara o constituie starea de pericol pentru desfășurarea normală a activității de înfăptuire a justiției.

Recursul declarat de parchet nu este fondat pentru considerentele ce se vor dezvolta. Potrivit art. 65 C. proc. pen., sarcina administrării probelor în procesul penal, revine organului de urmărire penală și instanței de judecată. Art. 5 2 același cod, prevede că orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă. În cauză, acuzarea a susținut că anterior datei de 03 iunie 2009, R.V., avocat în cadrul Baroului Cluj, ar fi cunoscut date sau împrejurări relevante esențiale ce priveau cauza în care era cercetat inculpatul P.A. Art. 78 C. proc. pen., prevede că este martor, persoana care are cunoștință despre vreo faptă sau vreo împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în procesul penal.

În cauză, începerea urmăririi penale împotriva inculpatului P.A., s-a dispus la 02 iunie 2009 pentru săvârșirea infracțiunilor de acces fără drept la un sistem informatic, în formă continuată, prevăzută de art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și transfer de date, în formă continuată, prevăzută de art. 44 alin. (2) din aceeași lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 33 lit. a) C. pen., acțiunea penală fiind pusă în mișcare prin ordonanța din 04 iunie 2009, în referatul conținând propunerea arestării preventive menționându-se că inculpatul este asistat de apărător ales, avocat R.V. În Dosarul nr. 11111/211/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca, în susținerea propunerii arestării preventive, procurorul afirmă: " toată acțiunea pe care D.I.I.C.O.T.

a desfășurat-o cu privire la inculpatul prezent, ar viza împiedicarea acestuia de a se prezenta la un interviu, susținere hazlie". După cuvântul procurorului, R.V., avocat ales al inculpatului, în apărarea acestuia, a apreciat că solicitarea s-a făcut doar cu scopul de a-l împiedica pe acela să participe la numirea ca director adjunct la SC S.B. SA, având în vedere că inclusiv prin intermediul lui, inculpatului i s-au transmis amenințări, care pot fi dovedite. În continuare, R.V.

a susținut că nu cunoaște împrejurări esențiale cauzei, acestea, ca răspuns la o referire a procurorului de ședință că există "posibilitatea ca apărătorul inculpatului să cunoască rivalitatea cu privire la această problemă". Potrivit art. 260 alin. (1) C. pen., infracțiunea de mărturie mincinoasă constituie fapta martorului care într-o cauză penală, în care se ascultă martori, face afirmații mincinoase, ori nu spune tot ce știe privitor la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat. În cauză, pentru a ne afla în prezența acestei infracțiuni, este necesar să existe dovada clară că inculpatul, ar fi avut cunoștință, anterior datei de 03 iunie 2009, despre împrejurări esențiale ale cauzei în ce-l privea pe inculpatul P.A.

Din probatoriul administrat, rezultă că R.V. nu a declarat în legătură cu acel dosar, invocând calitatea sa de apărător ales. În recurs, a fost ascultat în calitate de martor, N.R.D., din declarația acestuia rezultând că la 03 iunie 2009, s-a aflat la sediul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, nu a luat legătura cu P.A. și nici cu R.V., nu a cerut să facă acest lucru nici lui C.G., înainte de ora 10 : 00 din acea dimineață s-a întâlnit cu R.V. pe stradă, nu a cunoscut dacă în 2007 sau 2008 R.V. a fost avocatul lui P.A., în prezența sa nediscutându-se vreodată acest aspect. Analizând datele cauzei și prin prisma dispozițiilor art. 79 alin. (2) C. proc.

pen., acestea prevăzând că are întâietate calitatea de martor față de aceea de apărător, cu privire la faptele și împrejurările pe care acesta le-a cunoscut înainte de a deveni apărător al părții, se reține că nu s-a dovedit, dincolo de dubiu, presupunere, bănuială, că inculpatul R.V., anterior datei de 03 iunie 2009, ar fi perceput despre fapte sau împrejurări ce interesau cauza penală în care era cercetat P.A., astfel cum s-a detaliat. La 04 iunie 2009 și la 17 iunie 2009, nu a făcut decât să dezvolte în apărarea celui care-l angajase, aspecte ținând de ceea ce chiar inculpatul declarase, că, posibil, instrumentarea cauzei penale are sorgintea în relațiile conflictuale avute cu N.R.D. până în anul 2007, procurorul de ședință, anterior cuvântului avocatului, răspunzând sub acest aspect.

Ca atare, situația de fapt și nevinovăția inculpatului au fost corect reținute de instanța fondului, probatoriul nerăsturnând prezumția de nevinovăție, nefîind permisă condamnarea în baza unor supoziții, presupuneri. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de parchet nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, împotriva sentinței penale nr. 53 din 20 aprilie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, privind pe inculpatul R.V. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 21 februarie 2012.