ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 322/P/2013 din 2 iulie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi penale față de V.I. - procuror în cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați și B.C.N. - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, pentru comiterea infracțiunii de cercetare abuzivă, prevăzută de art. 266 alin. (2) și (3) C. pen., întrucât faptele denunțate nu există în materialitatea lor. S-au reținut, în esență, următoarele: La data de 29 ianuarie 2013, persoana vătămată I.S.P., din Bistrița a formulat la Înalta Curte de Casație și Justiție o plângere penală împotriva magistraților procurori B.C.N.

și V.I., ambii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj, solicitând tragerea acestora la răspundere penală pentru comiterea infracțiunii de cercetare abuzivă săvârșită cu ocazia cercetării penale în Dosarul nr. 34/P/2006 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj, întrucât aceștia au exercitai o serie de abuzuri, amenințări și presiuni la adresa denunțătorilor, coinculpaților și martorilor din dosarul menționat, pentru a se putea obține inculparea sa. Plângerea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. 657/1/2013. Prin încheierea penală nr. 567 din 22 mai 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a dispus, în temeiul art. 222 alin. (7) C. proc.

pen., trimiterea plângerii penale formulate de persoana vătămată I.S.P.P. la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, spre competentă soluționare, fiind înregistrată la această unitate de parchet sub nr. 322/P/2013. Din examinarea actelor premergătoare existente în cauză s-a reținut următoarea situație de fapt și de drept: Prin Rechizitoriul nr. 34/P/2006 din 21 decembrie 2009, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj a dispus, între altele, trimiterea în judecată a inculpatului I.S.P. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (două infracțiuni), art. 26 C. pen.

rap. la art. 288 alin. (1) C. pen., art. 291 C. pen. și art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen. De asemenea, prin același rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița, în vederea efectuării de cercetări față de R.M.V., M.G., B.A., B.N., O.C.A., B.D., T.F.C. și C.M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 C. pen. Rechizitoriul a fost întocmit de magistratul procuror Ionuț Vasile, fiind verificat sub aspectul legalității și temeiniciei, conform art. 264 alin. (3) C. proc. pen. și art. 22 din O.U.G.

nr. 43/2002 de către procurorul șef serviciu B.E. S-a observat că la data declanșării anchetei în cauză, procurorul șef al acestui serviciu era magistratul procuror B.C.N. (în prezent, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj). Prin sentința penală nr. 71/F din 09 aprilie 20J3 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul penal nr. 3316/J12/2009, s-a dispus, între altele, condamnarea inculpatului I.S.P.P.

pentru toate cele cinci infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată - la o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare în regim de privare de libertate (fila 141). Hotărârea a fost atacată de către toți cei 7 inculpați din cauză, astfel că, apelurile declarate sunt pendinte pe rolul Curții de Apel Cluj, având termen la 03 septembrie 2013. Din cuprinsul hotărârii menționate rezultă, în esență, că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, după cum urmează: În perioada octombrie-noiembrie 2005, perioadă în care avea calitatea de consilier județean în cadrul Consiliului județean Bistrița-Năsăud, a lăsat să se creadă față de P.E., administrator Ia SC G.I.

SRL, că are influență pe lângă comisarul șef al Gărzii Financiare - Secția Bistrița-Năsăud și pe lângă conducerea Direcției generale a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud și, contra sumei de 6.000 euro, pe care a primit-o în două tranșe, poate interveni pe lângă aceștia, pentru ca reprezentanții instituțiilor mai sus menționate să întocmească acte de control favorabile subscrisei societăți comerciale, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000; În cursul lunii iunie 2006, a lăsat să se creadă față de D.L.V.

că are influență pe lângă șeful Direcției Generale de Asistență Generală și Protecția Copilului Bistrița-Năsăud și, contra sumei de 1.500 euro, va interveni pe lângă acesta pentru a o ajuta pe D.D.I., fiica susnumitei, să câștige concursul pentru ocuparea unui post de consilier juridic în cadrul acestei instituții publice, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000; În cursul lunii iunie 2007, l-a ajutat pe inculpatul B.I. să redacteze în fals înscrisurile intitulate „proces-verbal de validare a concursului de granturi" înregistrat Ia Universitatea de Vest „V.G.

” din Arad sub numărul 2220 din 03 mai 2007 (sau sub nr. 421 din 03 mai 2007 care apare pe exemplarul depus la dosarul pentru obținerea titlului de conferențiar universitar ca număr de înregistrare al documentului în registrul de intrări-ieșiri al universității) și .sinteza rezultatului concursului de granturi multianuale desfășurat în perioada 1-30 aprilie 2007, înregistrat la subscrisa instituție de învățământ universitar sub numărul 2261 din 07 mai 2007 (sau sub nr. 475 din 07 mai 2007 care apare pe exemplarul depus la dosarul pentru obținerea titlului de conferențiar universitar ca număr de înregistrare al documentului în registrul de intrări-ieșiri al universității), comunicându-i numele cadrelor didactice universitare ce urmau să fie menționate în aceste înscrisuri, care ulterior au fost depuse la dosarul pentru obținerea titlului de conferențiar universitar de către acesta, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 26 C. pen.

rap.

la art. 288 alin. (1) C. pen.; În cursul lunii iunie 2007, a depus Ia dosarul său pentru obținerea titlului conferențiar universitar cele două înscrisuri falsificate menționate mai sus și s-a folosit de acestea în scopul indicat, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen.; În baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada octombrie 2005-iulie 2007 și-a folosit influența și autoritatea ce decurg din funcțiile de conducere, de președinte în cadrul organizațiilor județene Bistrița-Năsăud a Partidului Național Liberal, respectiv Partidului Liberal Democrat, în raporturile cu conducerea instituțiilor publice la nivel județean (Garda Financiară, Direcția Generală a Finanțelor Publice, Direcția Județeană pentru Protecția Copilului și Asistență Socială, Primăria Municipiului Bistrița) intervenind de mai multe ori pentru stoparea unor controale sau inspecții fiscale ori pentru diminuarea prejudiciilor constatate (privind obligații fiscale neevidențiate sau neachitate) la societăți comerciale cu sediul pe raza județului Bistrița-Năsăud (SC G.I.

SRL, SC D. SRL), angajarea unor cunoștințe în cadrul instituției publice prin „aranjarea" concursului (în cazul postului de consilier juridic al D.J.P.C.A.S.), precum și pentru eliberarea unei autorizații de construire (în cazul cererii formulate de SC M. SRL) și totodată, în calitate de prodecan la Facultatea de Științe Economice din cadrul Universității de Vest, Vasile Goldiș" din Arad și-a folosit influența și autoritatea în raporturile cu subordonații săi (cadre didactice, secretarele filialei Bistrița a facultății) intervenind de nenumărate ori pentru promovarea examenelor, mărirea ori acordarea notelor indicate (în cazul studenților O.M.L., O.A., C.O.I., O.C.A., I.I., I.G.M., B.N., P.O.I., D.S.V., N.B., V.V., S.G.D., C.G.O., B.I., B.A.M., B.A., S.H.F., T.(T.) F.C., M.T.I., K.F.V.

și B.D.) și pentru înscrierea la cursurile de masterat sau facultate a unor cursanți deși anul universitar începuse cu mult timp în urmă (în cazul lui Molnar Gicu și Petruș Aureliana Ancuța), toate acestea în scopul obținerii de foloase necuvenite pentru sine sau pentru alții (obținerea unor sume de bani, neplata obligațiilor fiscale către stat, obținerea unei autorizații de construire pe o suprafață mai mare de teren, obținerea unui post de consilier juridic în mod nelegal, promovarea examenelor și absolvirea în final a facultății cu obținerea diplomei de licență ori obținerea diplomei de masterat), fiind întrunite clementele constitutive ale infracțiunii asimilată infracțiunilor de corupție, prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Din declarația dată de numita P.E. (martoră denunțătoare) în fața instanței de judecată la termenul din 11 noiembrie 2011, în Dosarul nr. 3316/112/2009 al Tribunalului Bistrița - Năsăud, nu rezultă nici un indiciu temeinic care să susțină afirmațiile făcute de persoana vătămată I.S.P.P. în plângerea penală formulată, ci dimpotrivă reies cu limpezime elemente/date/circumstanțe care reflectă activitatea infracțională a acestuia, așa cum aceasta a fost reținută prin actul de trimitere în judecata. Astfel, sus-numita a relatat în fața instanței, între altele, că: „(...) După ce a ascultat cele spuse de M.A., inculpatul a întrebat dacă sunt o persoană de încredere, la care Moga Alina a spus că « garantează pentru mine ». Inculpatul a spus că trebuie să dăm ceva.

că trebuie să dea și la persoana cu care vorbește. Nu-mi amintesc exact cum a cerut inculpatul, dar știu că în total era vorba de 6.000 (șase mii) de euro (..). Îmi amintesc că inculpatul de multe ori nu-i răspundea soțului meu atunci când îi telefona și din această cauză îi trimitea mesaje pe mobil, după care inculpatul mă suna și mă amenința. Nu-mi amintesc concret ce amenințări îmi adresa la telefon, dar ceva de genul că «nu știu cu cine mă pun» și că «mă mută din Bistrița» (..). După denunț am fost amenințată de A.M. care mi s-a adresat «nici picurată cu ceară nu trebuia să spun pentru este un om puternic și influent, are relații (..) " - filele 5-7 din Dosarul nr. 657/1/20I3. De asemenea, din conținutul declarației dale de numitul P.E.O.

(martor denunțător) în fața aceleași instanțe la termenul din 16 septembrie 2011 rezultă, între altele, că: „(...) inculpatul a spus că vorbește la Garda Financiară, cu șeful acestei instituții domnul M. Tot atunci I.S.P. ne-a cerut 2.000 euro « că rezolvă problema». După ce a primit banii, inculpatul I.S.P.P. a spus să stăm liniștiți că se rezolvă (..). Și ulterior, controalele au continuat la firma noastră și nu am sesizat «nici o îmbunătățire în actul de control», ca urmare am fost nemulțumiți «că banii i-am dat și nu mai aveam nimic» (..). Așa cum am arătat am acceptat foarte greu să dau declarație la DNA, din acest motiv într-o primă fază i-am cerut fostei soții să declarare că a dat ea cei 2000 euro inculpatului «ca să nu ne mai bage și pe noi».

În realitate singura sumă de 2000 euro a fost remisă de mine așa cum am arătat (..) " - filele 8-10 din Dosarul nr. 657/1/2013. Din declarația numitei D.L.V. (martoră denunțătoare) dată în fața aceleiași instanțe la termenul de 21 decembrie 2011 a reieșit, între altele, că: „(..) am discutat cu inculpatul cerându-i să mă ajute să o angajez pe fiica mea la D.A.S.P.C. Bistrița - Năsăud, ocazie cu care inculpatul a fost de acord, iar eu i-am spus că mă voi revanșa. Inculpatul m-a întrebat «cum mă revanșez», iar eu i-am spus «dau și eu o mie de euro» (...). Am intrat în mașină, i-am dat inculpatului plicul cu 1.500 de euro, iar el mi-a dat un alt plic cu subiectele. Inculpatul a numărat banii din plic și a fost oarecum surprins de suma mare, după care mi-a spus că va da și domnului director R.M.

și pune bani și la partid. Replica mea a fost să fie mulțumită toată lumea (...). Inculpatul bănuia că am recunoscut faptul că i-am dat bani și scopul în care i-am remis, situație în care mi-a sugerat că dacă voi mai fi citată să-mi schimb declarația sub pretextul că « cei de la D.N.A. au fost mai duri și m-am speriat », afirmând că este foarte important ceea ce declara la procuror (...). Referitor la denunțul pe care l-am scris personal menționez că l-am scris singură fără să-mi dicteze sau sugereze cineva (..)" - filele 11-13 din Dosarul nr. 657/1/2013. Din declarația numitei D.D.I. (martoră) dată în fața instanței la termenul din 21 decembrie 2011 rezultă, între altele, că: (...) De la mama mea știu că a dat inculpatului pentru a mă ajuta la concurs 1.500 de euro.

Când i-a remis acești bani, inculpatul i-a spus mamei «tu, sunt prea mulți!» (…). Suma de 1.500 de euro a fost dată de mama cu titlu de mită (..)"- filele 14-15 din Dosarul nr. 657/1/2013. Referitor la sumele de banii date inculpatului I.S.P. cu titlu de împrumut (la cererea acestuia) s-a observat - din conținutul declarațiilor date de sus-numiți - că acest fapt s-a petrecut ulterior și distinct, de sumele de bani primite de acesta cu titlu de mită. În ceea ce privește cercetarea numiților R.M.V., M.G., B.A., B.N., O.C.A., B.D., T.F.C. și C.M., pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, s-a observat că soluția de scoatere de sub urmărire penală, dată prin Ordonanță nr. 960/P/2012 din 10 octombrie 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc.

pen., a avut la bază practica judiciară națională și europeană, precum și literatura de specialitate, în sensul că dacă martorul pentru a nu se învinui pe sine de săvârșirea unei infracțiuni, face afirmații mincinoase sau cu intenție, trece sub tăcere anumite împrejurări esențiale despre care a fost întrebat, el nu săvârșește infracțiunea de mărturie mincinoasă, iar cele opt persoane au fost audiate cu privire la faptele de corupție comise de către I.S.P.P.; însă, în același timp, în mod indirect, acestea au fost audiate cu privire la eventuale fapte penale comise de către ele, respectiv cumpărarea de influență, prev. de art. 6 1 din Legea nr. 78/2000, astfel că, pentru protecția lor au declarat că nu au avut relații cu inculpatul I.S.P.

(filele 136-138). De asemenea, nici în ceea ce privește pe coinculpații B.M., D.F., V.D. și B.I. nu s-a reținut nici un indiciu de natură a confirma afirmația făcută de persoana vătămată în cuprinsul plângerii, în sensul că în mod abuziv au fost schimbați din martori în învinuiți pe motiv că nu au vrut să declare împotriva sa la audieri, întrucât amplul material probator administrat în cauza respectivă și readministrat în cursul cercetării judecătorești a dovedit cu prisosință activitățile infracționale desfășurate de către aceștia.

Sintetizând, prin prisma susținerilor persoanei vătămate și din examinarea actelor existente în cauză, s-a constatat că nu se decelează, pe de o parte, niciun indiciu de natură a contura elementele vreunei infracțiuni legale de modul de soluționare a Dosarului nr. 34/P/2006, iar pe de altă parte, s-a reținut că ține de atributul magistratului procuror - investit cu soluționarea cauzei - de a analiza/examina actele premergătoare ori de urmărire penală în cauza cu care este sesizat, în lumina principiilor constituționale - legalitate, imparțialitate, control ierarhic - și principiului organic prevăzut de art. 64 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 care stipulează că: „În soluțiile dispuse, procurorul este independent, în condițiile prevăzute de lege”.

Totodată, se cuvine a menționa că potrivit dispozițiilor art. 200 C. proc. pen. urmărirea penală are ca obiect „strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată”.

Așadar, s-a reținut că aspectele descrise în plângerea formulată (în realitate, aceasta are natura juridică a unui denunț, fiind făcut „pro domo sita”) constituie excepții/ apărări propriu-zise specifice fazelor procesului penal - urmărire penală /judecată, fără nicio înrâurire infracțională, constatând totodată că, în sarcina magistraților procurori nu s-a putut reține încălcări ale legii sau ale atribuțiilor de serviciu, actele procesuale/ procedurale întocmite și soluția/soluțiile adoptate - în Dosarul nr. 34/P/2006 - sunt rezultatul analizei temeinice a actelor/ probelor aflate la dosarul cauzei și a textelor de lege aplicabile materiei supuse urmăririi penale.

Ca atare, magistrații procurori nu au făcut altceva decât să-și exercite atribuțiile cu care legea i-a investit, dispunând efectuarea actelor de urmărire penală potrivit convingerii obiective și nepărtinitoare, în acord cu principiile care guvernează desfășurarea procesului penal, prin aprecierea completă și justă a indiciilor/ datelor/ probelor existente in respectivele momente procesuale, neexistând nicio premisă de natură a conduce la presupunerea rezonabila a întrebuințării vreunei promisiuni, amenințări ori violențe față de persoanele cercetate/audiate în cauza evocată. Așa fiind, nu s-a putut susține că exercitarea în acest mod a atribuțiilor de serviciu ar intersecta sfera ilicitului penal și că, ar fi fost în prezența unor acte întocmite în mod abuziv/plăsmuit ori manu militari - lato sensu - menite a antrena răspunderea penală.

În esență, prin actul de sesizare formulat, persoana vătămată urmărește să-și creeze o cale suplimentară de atac, alături/în paralel cu cele prevăzute de lege - în prezent, uzanță larg răspândită - ceea ce este inadmisibil. În concluzie, s-a constatat că învinuirile aduse prin denunțul penal formulat - cu privire la modul de instrumentare a Dosarului penal nr. 34/P/2006 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj - sunt neîntemeiate, întrucât acestea nu au corespondent factual și implicit probator și ca atare, se poate conchide, că faptele denunțate nu există în materialitatea lor, urmând ca în cauză să se dispună soluția de neînceperea urmăririi penale. Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale a formulat plângere petentul, în baza dispozițiilor art. 278 1 C. proc.

pen., la procurorul șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică. Prin rezoluția nr. 1927/II-2/2013 din 22 august 2013 a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul I.S.P.P. Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, petentul I.S.P.P. a formulat plângere la instanță, pe care a motivat-o în scris la filele 2-5 din dosar. Analizând plângerea petentului și actele dosarului, Înalta Curte constată că nu este fondată. Din analiza actelor premergătoare efectuate în cauză, urmare sesizării cu presupusele infracțiuni, nu au rezultat indicii cu privire la săvârșirea unor fapte penale de către intimați. Având în vedere actele Dosarului nr. 322/P/2013 și ținând seama de plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, s-a apreciat că sesizarea formulată în baza art. 278 C. proc.

pen. este neîntemeiată, deoarece: Din declarațiile date de martorii denunțători în fața instanței a rezultat că aceștia au confirmat că au remis inculpatului I.S.P.P. diferite sume de bani ca obiect al traficului de influență. În ceea ce privește martorii indicați ca fiind persoane asupra cărora s-ar fi exercitat presiuni pentru a da declarații neconforme cu realitatea, care au fost cercetați pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă și ulterior au fost scoși de sub urmărire penală, prin ordonanța nr. 960/P/2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud, s-a avut în vedere faptul că prin declararea faptului că ar fi cumpărat influența inculpatului I.S.P.P., aceștia s-ar fi auto-incriminat pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 6 1 din Legea nr. 78/2000.

Referitor la „transformarea din martori în învinuiți” a numiților B.M., D.F., V.D. și B.I., stabilirea calității procesuale a persoanelor participante la procesul penal este atributul procurorului, calitate care până în prezent rezultă că a fost corect stabilită, având în vedere condamnarea acestora de instanța care a judecat fondul cauzei. Cum în cuprinsul plângerii împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nu au fost prezentate elemente noi, de natură a modifica situația de fapt și soluția anterioară a procurorului, s-a apreciat că soluția criticată este legală și temeinică. Pentru aceste considerente, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) teza III C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul I.S.P.P.

împotriva rezoluției nr. 322/P/2013 din 02 iulie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, iar petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul I.S.P.P. împotriva rezoluției nr. 322/P/2013 din 02 iulie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Menține rezoluția atacată. Obligă petentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 28 februarie 2014.