ÎCCJ, Secția penală

Asupra

plângerii penale de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

plângerea adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de urmărire penală și criminalistică, și înregistrată la data de 3

martie 2010 sub nr. 206/P/2010, petiționara L.V. a solicitat tragerea la

răspundere penală a magistraților M.F. - Procuror General al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Iași, P.R.M. - Procuror Șef Secție Urmărire Penală din

cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, N.P., I.D., M.S. și D.G. -

judecători la Tribunalul Sălaj și persoanele juridice Ministerul Public,

Ministerul Justiției, respectiv Tribunalul Sălaj pentru săvârșirea

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă

calificată prevăzută de art. 248-248

1

C. pen., favorizarea

infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., fals intelectual prevăzută de art.

289 C. pen.

Din

conținutul plângerii a rezultat că petiționara este nemulțumită de soluția

adoptată de procuror în lucrarea cu nr. 97/VIII-1/2010 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Cluj, soluție dată de magistratul procuror P.R.M.

Această

soluție a vizat clasarea plângerii formulată de persoana vătămată L.V.

împotriva magistraților judecători N.P., I.D., M.S. și D.G. din cadrul Tribunalului

Sălaj.

Totodată

persoana vătămată invocă nelegalitatea și netemeinicia deciziei civile nr. 531/2009

pronunțată în Dosarul nr. 1333/84/2009 ce a avut ca obiect recursul declarat

împotriva sentinței civilă nr. 6142/2007 al Judecătoriei Oradea.

Prin

rezoluția nr. 206/P/2010 din 16 martie 2010 dată de Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică,

s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. 4 C. proc. pen. raportat la

art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de persoanele

cercetate, întrucât faptele reclamate nu există.

Împotriva

rezoluției cu nr. 206/P/2010 din 16 martie 2010, petiționara a formulat

plângere adresată procurorului șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică

din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care,

în baza art. 278 C. proc. pen. a respins-o ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 3197/II/2/2010

din 14 aprilie 2010.

În

temeiul dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., petiționara L.V. s-a

adresat cu plângere la Înalta Curte de Casație și Justiție, competentă să

judece cauza în primă instanță, solicitând admiterea acesteia, desființarea

rezoluției atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii

urmăririi penale.

Înalta

Curte de Casație și Justiție, verificând plângerea în conformitate cu dispozițiile

art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen. pe baza actelor și lucrărilor

dosarului constată că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele

considerente:

Pentru

a se putea dispune începerea urmăririi penale este necesară îndeplinirea a două

condiții.

Prima

condiție constă în existența unui minim de date care permit organului de

urmărire penală să considere că s-a săvârșit în mod cert o infracțiune, caz în

care organul de urmărire penală poate deține informațiile, fie direct din

sesizarea făcută, fie din actele premergătoare desfășurate ulterior sesizării.

Cea

de a doua condiție necesară începerii urmăririi penale rezultă din art. 228 C.

proc. pen. și constă în inexistența cazurilor de împiedicare a punerii în

mișcare a acțiunii penale prevăzută de art. 10 C. proc. pen., cu excepția celui

prevăzută la lit. b)

1

. Intervenția unui astfel de caz, rezultă fie din

actele prin care a fost sesizat organul de urmărire penală, fie din actele

premergătoare efectuate în urma sesizării astfel că în locul începerii urmăririi

penale să se dispună o soluție de netrimitere în judecată.

Întrucât

actele premergătoare începerii urmăririi penale efectuate în cauză au stabilit

în mod neechivoc că magistrații judecători și procurori și-au exercitat

atribuțiile în condițiile legii, nesăvârșind vreo faptă de natură penală,

Înalta Curte constată că soluția de netrimitere în judecată a acestora este

corectă, neexistând temei pentru desființarea ei.

Împrejurarea

că petiționara nu este mulțumită - fără a invoca motive plauzibile - de soluția

dispusă de procuror, respectiv de decizia adoptată de judecători, nu conduce,

în nici un caz la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale

infracțiunii de abuz în serviciu, respectiv favorizarea infractorului.

Interpretarea

și evaluarea probelor într-o cauză concretă este atributul exclusiv al

procurorului în faza de urmărire penală, respectiv a instanței de judecată în

cursul judecății.

A

accepta un alt punct de vedere ar fi similar cu recunoașterea altor căi de atac

neprevăzute de lege, pe de o parte, iar pe de altă parte cu înfrângerea

principiului autorității de lucru judecat.

Soluțiile

procurorului pot fi infirmate numai în urma controlului ierarhic iar hotărârile

pot fi supuse cenzurii numai prin utilizarea căilor de atac prevăzute de lege.

În

raport de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul

dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge

ca nefondată, plângerea formulată de petiționara L.V. împotriva rezoluției nr. 206/P/2010

din 16 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică, și va menține rezoluția atacată.

În

temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga petiționara la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H

O T Ă R Ă Ș T E

Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționara

L.V. împotriva rezoluției nr. 206/P/2010 din 16 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică.

Menține rezoluția atacată.

Obligă petiționara la plata sumei de 100 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs în 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în

ședință publică, azi 08 septembrie 2010.