ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 490/2012

Asupra cauzei penale de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 13 F din 13 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a respins ca nefondată sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, privind pe numitul V.C. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13 ianuarie 2012 sub nr. 310/2/2012, s-a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 20 decembrie 2011 de autoritățile judiciare spaniole față de persoana solicitată V.C.

Sesizarea nu a fost motivată în scris, iar din procesul-verbal din 13 ianuarie 2012, atașat la dosar, a rezultat că, prin adresa nr. 3217212/SIRENE din data de 27 decembrie 2011, Inspectoratul General al Poliției Române - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Sirene, a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București solicitarea formulată de către autoritățile judiciare spaniole privind pe numitul V.C., prin care s-a solicitat predarea temporară a acestuia în vederea judecării celor două dosare aflate pe rolul Instanței Provinciale Secțiunea a Doua Alicante. Totodată, la această solicitare a fost atașat mandatul european de arestare din data de 20 decembrie 20112, având același obiect și conținut cu mandatul european de arestare din data de 16 septembrie 2011, ce a făcut obiectul lucrării cu nr. 2268/II-5/2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în care persoana solicitată a fost prezentată instanței de judecată.

Curtea de Apel București, secția a Il-a penală, a dispus în Dosarul nr. 8672/2/2011 (3351/2011), prin sentința nr. 498/F din 2 noiembrie 2011, rămasă definitivă, punerea în executare a mandatului european de arestare din data de 16 septembrie 2011. Pentru clarificarea obiectului cererii autorităților judiciare spaniole, la data de 4 ianuarie 2012, s-au solicitat informații suplimentare, ocazie cu care acestea au precizat, prin mesajul transmis în data de 10 ianuarie 2012, faptul că mandatul european de arestare din data de 20 decembrie 2011, emis în Dosarul nr. 75/05 al Instanței Provinciale Secțiunea a Doua Alicante este în vigoare, solicitând executarea acestuia. Deși prin același mesaj autoritățile judiciare spaniole au solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare emis față de numitul V.C.

la data de 29 septembrie 2011, în urma verificărilor s-a constatat că acest mandat a făcut obiectul lucrării nr. 2534/II-5/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, persoana solicitată fiind prezentată Curții de Apel București, care prin sentința penală nr. 463 din data de 07 noiembrie 2011 a dispus punerea în executare a acestui din urmă mandat, sentința rămânând definitivă. S-a constatat că numitul V.C. se află încarcerat în Penitenciarul Slobozia, în baza mandatului de arestare preventivă nr. 4 din 15 ianuarie 2011 emis de Tribunalul Călărași pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001 în Dosarul nr. 2317/116/2011 (353/P/2011).

Instanța de fond a apreciat că persoana solicitată V.C. este judecată de către autoritățile judiciare spaniole în două dosare, cu termen de judecată diferite, respectiv Dosarul nr. 75/2005 (în care s-a stabilit termen de judecată pentru data de 31 ianuarie și 1 și 2 februarie 2012) și Dosarul nr. 31/04 (cu termen de judecată pentru datele de 15, 16, 17 și 18 mai 2012). S-a constatat că autoritățile judiciare spaniole au emis în primul dosar mandatul european de arestare și predare la data de 16 septembrie 2011, făcând obiectul dosarului nr. 8672/2/2010 al Curții de Apel București, care prin hotărâre definitivă l-a pus în executare, iar în opinia instanței de judecată acesta are același conținut ca și mandatul european de arestare din 20 decembrie 2011, fapt pentru care operează autoritatea de lucru judecat.

Cu privire la mandatul european de arestare și predare privind același inculpat emis la 29 septembrie 2011 în cel de al doilea dosar s-a constatat că a fost pus în executare prin sentința penală nr. 436/F din 7 noiembrie 2011 a Curții de Apel București. Pentru aceste considerente instanța de fond a respins sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, ca nefondată, apreciind că în cauză este vorba de autoritate de lucru judecat. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc.

pen., în sensul că în mod greșit instanța de fond a considerat că operează autoritatea de lucru judecat, întrucât mandatul european de arestare emis la 20 decembrie 2011 de autoritățile judiciare spaniole este un mandat nou, care conține toate elementele cerute de dispozițiile Legii nr. 302/2004 pentru a putea fi pus în executare, neputând fi cenzurat de autoritățile judiciare române pe motiv că are același obiect cu cel anterior.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a considerat aplicabile în cauză dispozițiile art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 referitoare la predarea amânată, neflind incidente dispozițiile art. 112 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, solicitând punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare spaniole la data de 20 decembrie 2011: pe numele persoanei solicitate V.C., amânarea predării persoanei solicitate până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive în Dosarul nr. 2317/116/2011 și 20/116/2012, arestarea pe o perioadă de 30 de zile, arestare ce va fi pusă în executare după încetarea motivelor care justifică amânarea predării și respingerea ca neîntemeiată a cererii de predare temporară, în baza mandatului european de arestare emis la 29 septembrie 2011. La termenul de judecată din 16 februarie 2012 Înalta Curte a pus în discuția părților și cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc.

pen., părțile fiind de acord cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul declarat în cauză prin prisma cazului de casare invocat, cât și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. îl consideră fondat prioritar pentru cazul de casare invocat din oficiu.

Din analiza conținutului hotărârii penale atacate, Înalta Curte constată că instanța de fond nu a analizat fondul cauzei, limitându-se doar la analiza excepției autorității de lucru judecat, cenzurând conținutul mandatului european de arestare din 20 decembrie 2011, dar fără a face referiri și a analiza conținutul informațiilor suplimentare oferite de autoritățile spaniole la solicitarea Ministerului Public, referitoare la acest inculpat în care au menționat că mandatul european de arestare din data de 20 decembrie 2011 emis în Dosarul nr. 75/2005 al Instanței Provinciale Secțiunea a Doua Alicante este în vigoare, informații care erau relevante în susținerea sesizării parchetului cu privire la mandatul european de arestare din 20 decembrie 2011. Față de cele reținute, Înalta Curte apreciază că instanța de fond nu a supus analizei și interpretării logice toate actele existente la dosar care erau necesare a fi luate în considerare în soluționarea cauzei sub toate aspectele, putând influența soluția cauzei.

În acest context, Înalta Curte consideră că hotărârea se impune a fi casată cu trimiterea cauzei la instanța de fond, aceasta urmând ca la judecarea cererii să aibă în vedere și să se pronunțe pe toate actele existente la dosar, să analizeze celelalte motive de recurs invocate de către parchet. Conform art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, va casa hotărârea penală nr. 13F din 13 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, și va dispune rejudecare cauzei de către aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 13F din 13 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe persoana solicitată V.C. Casează sentința penală atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Curtea de Apel București. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului persoană solicitată, în sumă de 320 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 februarie 2012.