ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 490/2012

Asupra cauzei penale de față;

În

baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 13 F din 13 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția

a II-a penală, s-a respins ca nefondată sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel București, privind pe numitul V.C.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța

de fond a reținut că prin sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București

înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13 ianuarie 2012 sub nr. 310/2/2012,

s-a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data

de 20 decembrie 2011 de autoritățile judiciare spaniole față de persoana solicitată

V.C.

Sesizarea nu a fost motivată în scris,

iar din procesul-verbal din 13 ianuarie 2012, atașat la dosar, a rezultat că, prin

adresa

nr. 3217212/SIRENE din data de 27 decembrie 2011,

Inspectoratul

General al Poliției Române - Centrul de Cooperare

Polițienească

Internațională - Biroul Sirene, a transmis

Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel București solicitarea

formulată de către autoritățile

judiciare spaniole privind pe

numitul V.C., prin care s-a

solicitat predarea temporară

a acestuia în vederea judecării

celor două dosare aflate pe rolul

Instanței Provinciale Secțiunea

a Doua Alicante. Totodată, la

această solicitare a fost

atașat mandatul european de arestare

din data de 20 decembrie 20112,

având același obiect și conținut cu

mandatul european de arestare

din data de 16 septembrie 2011, ce a

făcut obiectul lucrării cu

nr. 2268/II-5/2011 a Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel București,

în care persoana solicitată a

fost prezentată instanței

de judecată.

Curtea de Apel București, secția a Il-a

penală, a dispus în Dosarul nr. 8672/2/2011 (3351/2011), prin sentința nr. 498/F

din 2 noiembrie 2011, rămasă definitivă, punerea în executare a mandatului european

de arestare din data de 16 septembrie 2011.

Pentru clarificarea obiectului cererii

autorităților judiciare spaniole, la data de 4 ianuarie 2012, s-au solicitat informații

suplimentare, ocazie cu care acestea au precizat, prin mesajul transmis în data

de 10 ianuarie 2012, faptul că mandatul european de arestare din data de 20

decembrie 2011, emis în Dosarul nr. 75/05 al Instanței Provinciale Secțiunea a Doua

Alicante este în vigoare, solicitând executarea acestuia.

Deși prin același mesaj autoritățile judiciare

spaniole au solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare emis

față de numitul V.C. la data de 29 septembrie 2011, în urma verificărilor s-a constatat

că acest mandat a făcut obiectul lucrării nr. 2534/II-5/2011 al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București, persoana solicitată fiind prezentată Curții de Apel

București, care prin sentința penală

nr. 463 din data de 07

noiembrie 2011 a dispus punerea în executare a acestui din urmă mandat, sentința

rămânând definitivă.

S-a constatat că numitul V.C. se află încarcerat

în Penitenciarul Slobozia, în baza mandatului de arestare preventivă nr. 4 din

15 ianuarie 2011 emis de Tribunalul Călărași pentru săvârșirea infracțiunii de trafic

de minori prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001 în Dosarul nr. 2317/116/2011 (353/P/2011).

Instanța de fond a apreciat că persoana

solicitată V.C. este judecată de către autoritățile judiciare spaniole în două dosare,

cu termen de judecată diferite, respectiv Dosarul nr. 75/2005 (în care s-a stabilit

termen de judecată pentru data de 31 ianuarie și 1 și 2 februarie 2012) și Dosarul

nr. 31/04 (cu termen de judecată pentru datele de 15, 16, 17 și 18 mai 2012). S-a

constatat că autoritățile judiciare spaniole au emis în primul dosar mandatul european

de arestare și predare la data de 16 septembrie 2011, făcând obiectul dosarului

nr. 8672/2/2010 al Curții de Apel București, care prin hotărâre definitivă l-a pus

în executare, iar în opinia instanței de judecată acesta are același conținut ca

și mandatul european de arestare din 20 decembrie 2011, fapt pentru care operează

autoritatea de lucru judecat.

Cu privire la mandatul european de arestare

și predare privind același inculpat emis la 29 septembrie 2011 în cel de al doilea

dosar s-a constatat că a fost pus în executare prin sentința penală nr. 436/F din

7 noiembrie 2011 a Curții de Apel București.

Pentru aceste considerente instanța de

fond a respins sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, ca nefondată,

apreciind că în cauză este vorba de autoritate de lucru judecat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, invocând cazul de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., în sensul că în mod greșit

instanța de fond a considerat că operează autoritatea de lucru judecat, întrucât

mandatul european de arestare emis la 20 decembrie 2011 de autoritățile judiciare

spaniole este un mandat nou, care conține toate elementele cerute de dispozițiile

Legii nr. 302/2004 pentru a putea fi pus în executare, neputând fi cenzurat de autoritățile

judiciare române pe motiv că are același obiect cu cel anterior.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București

a considerat aplicabile în cauză dispozițiile art. 112 alin. (1) din

Legea

nr. 302/2004 referitoare la predarea amânată, neflind incidente dispozițiile

art. 112 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, solicitând punerea în executare a mandatului

european de arestare emis de autoritățile judiciare spaniole la data de 20 decembrie

2011: pe numele persoanei solicitate V.C., amânarea predării persoanei solicitate

până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive în Dosarul nr. 2317/116/2011

și 20/116/2012, arestarea pe o perioadă de 30 de zile, arestare ce va fi pusă în

executare după încetarea motivelor care justifică amânarea predării și respingerea

ca neîntemeiată a cererii de predare temporară, în baza mandatului european de arestare

emis la 29 septembrie 2011.

La termenul de judecată din 16 februarie

2012 Înalta Curte a pus în discuția părților și cazul de casare prevăzut de

art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., părțile fiind de acord cu trimiterea

cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând

recursul declarat în cauză prin prisma cazului de casare invocat, cât și din oficiu,

conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. îl consideră fondat prioritar

pentru cazul de casare invocat din oficiu.

Din analiza conținutului hotărârii penale

atacate, Înalta Curte constată că instanța de fond nu a analizat fondul cauzei,

limitându-se doar la analiza excepției autorității de lucru judecat, cenzurând conținutul

mandatului european de arestare din 20 decembrie 2011, dar fără a face referiri

și a analiza conținutul informațiilor suplimentare oferite de autoritățile spaniole

la solicitarea Ministerului Public, referitoare la acest inculpat în care au menționat

că mandatul european de arestare din data de 20 decembrie 2011 emis în Dosarul

nr. 75/2005 al Instanței Provinciale Secțiunea a Doua Alicante este în vigoare,

informații care erau relevante în susținerea sesizării parchetului cu privire la

mandatul european de arestare din 20 decembrie 2011.

Față de cele reținute, Înalta Curte apreciază

că instanța de fond nu a supus analizei și interpretării logice toate actele existente

la dosar care erau necesare a fi luate în considerare în soluționarea cauzei sub

toate aspectele, putând influența soluția cauzei.

În

acest context, Înalta Curte consideră că hotărârea se impune

a fi casată cu trimiterea cauzei la instanța de fond, aceasta urmând ca la judecarea

cererii să aibă în vedere și să

se pronunțe pe toate actele

existente la dosar, să analizeze celelalte motive de recurs invocate de către parchet.

Conform art. 385

15

pct. 2

lit. c) C. proc. pen. va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel București, va casa hotărârea penală nr. 13F din 13 ianuarie 2012 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală, și va dispune rejudecare cauzei de către

aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 13F din 13 ianuarie

2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe persoana solicitată

V.C.

Casează sentința penală atacată și trimite

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Curtea de Apel București.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina

statului.

Onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu a intimatului persoană solicitată, în sumă de 320 RON, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 februarie

2012.