ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3956/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din data de 8 noiembrie 2012, Curtea de Apel București a dispus în baza art. 103 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, modif., dispune arestarea persoanei solicitate P.V., pentru o perioada de 24 de zile, de la 13 noiembrie 2012 și până la 06 decembrie 2012. S-a acordat termen la 04 decembrie 2012 pentru efectuarea adresei către autoritățile spaniole pentru comunicarea copiei certificate a hotărârii de condamnare, din care să rezulte perioada executată ca arest preventiv și a arestării preventive. S-au reținut, în esență, următoarele: Prin încheierea de ședință din data de 8 noiembrie 2012, Curtea a dispus - în temeiul art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 - arestarea persoanei solicitate P.V., pe o durată de 5 zile, de la 08 noiembrie 2012 până la 12 noiembrie 2012, inclusiv.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că este necesară atașarea Dosarului nr. 8005/2/2008 al Curții de Apel București, secția l-a penală, și emiterea unor adrese, atât către Ministerul Justiției cât și către IGPR - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Sirene în vederea comunicării de către autoritățile statului spaniol a sentinței nr. 252/2007 din data de 17 iulie 2007, a Tribunalului din Lleida, în copie certificată. La dosar au fost depuse documentele solicitate, iar persoana condamnată a depus înscrisuri în circumstanțiere, reprezentând acte medicale și contract de muncă. Persoana solicitată a susținut că se opune a fi transferată către autoritățile judiciare străine, dorind să execute pedeapsa într-un penitenciar din România.

Din actele dosarului, a rezultat că persoana solicitată a fost prezentă la judecarea cauzei pe teritoriul statului străin, a avut cunoștință de proces, cauza nu s-a judecat în lipsa acestuia, persoana solicitată fiind prezentă, comunicându-i-se hotărârea și declarând personal recurs, iar hotărârea de condamnare este definitivă. Curtea de Apel a adus la cunoștință persoanei solicitate faptul că a fost condamnată la pedeapsa de 4 ani închisoare de către autoritățile judiciare din Regatul Spaniei, iar acestea solicită să fie transferată pentru a executa pedeapsa. Persoana reținută, P.V. a declarat că este de acord să execute pedeapsa într-un penitenciar din România și solicită să se dispună în consecință.

S-a reținut că autoritățile judiciare spaniole au pronunțat o hotărâre definitivă și executorie de condamnare - sentința nr. 252/07 din data de 17 iulie 2007, Dosar nr. 8/06, din care rezultă din procedura 3/06 a Tribunalului de Instrucție nr. 1 din Lletda, că persoana solicitată P.V. a fost condamnată la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea unui delict contra sănătății publice comis la data de 31 iulie 2006, prev. de art. 369 C. pen. spaniol. Față de actele depuse la dosar și normele legale incidente în materie, Curtea de Apel a constatat că sentința de condamnare nu se află la dosarul cauzei în copie certificată, nu rezultă situația juridică a persoanei condamnate, privind perioada reținerii și soluția prin care s-a dispus cu privire la amenda penală în cuantum de 500 euro.

Drept urmare, a apreciat că - în temeiul art. 98 alin. (2) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 302/2004 modificată - se impune ca aceste documente să se afle la dosar pentru a fi analizate de judecător, urmând a purta corespondență cu autoritățile judiciare spaniole, prin intermediul Ministerului Justiției, pentru a transmite copia certificată a sentinței de condamnare și pentru a comunica perioada reținerii și soluția prin care s-a dispus cu privire la amenda penală în cuantum de 500 euro, fapt pentru care, având în vedere că persoana solicitată P.V.

a fost identificată, reținută și apoi arestată pentru o perioadă de 5 zile, se impune luarea măsurii arestării pentru o perioadă de 24 de zile, raportat la natura faptei, respectiv trafic de droguri, astfel cum rezultă din semnalare, precum și la faptul că, din conținutul acestei semnalări nu rezultă că ar exista vreun alt motiv de refuz al executării pedepsei decât cel prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 care, oricum, nu a împiedicat arestarea. Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs persoana solicitată P.V. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanța de fond a dispus, în mod corect, arestarea persoanei solicitate.

Din interpretarea dispozițiilor art. 103 alin. (8) coroborat cu alin. (7) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, rezultă că, în cazul în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa, atunci când judecătorul apreciază necesar să acorde un termen pentru luarea unei hotărâri cu privire la predare, arestarea persoanei solicitate în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare se dispune prin încheiere motivată. În raport cu dispozițiile legale mai sus-menționate, se constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a acestora, constatând îndeplinite cumulativ condițiile pentru arestarea persoanei solicitate în această fază prealabilă punerii în executare a mandatului european de arestare.

De asemenea, a constatat că nu este incident vreunul dintre motivele de refuz obligatorii sau facultative de refuz a executării mandatului de arestare. În cauză, instanța de fond a apreciat în mod correct că, în conformitate cu prevederile art. 98 alin. (2) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 302/2004 modificată, se impune amânarea cauzei pentru a se atașa la dosar copia certificată a sentinței de condamnare și pentru a se comunica perioada reținerii și soluția prin care s-a dispus cu privire la amenda penală în cuantum de 500 euro. Pentru aceste considerente, urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul persoană solicitată P.V. împotriva încheierii din 12 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată P.V. împotriva încheierii din 12 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. 8316/2/2012 (3519/2012). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 280 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 29 noiembrie 2012.