ÎCCJ, decizie (scj.ro #83864)

Mandat european de arestare. Predare temporară Cuprins pe materii : Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Mandatul european de arestare Indice alfabetic : Drept procesual penal - mandat european de arestare - predare temporară Legea nr. 302/2004, art. 105 Dacă persoana solicitată se află în curs de judecată în fața instanțelor române, în temeiul art. 105 din Legea nr. 302/2004, republicată, instanța română poate dispune, pe baza solicitării autorității judiciare care a emis mandatul european de arestare, predarea temporară a persoanei solicitate, în scopul asigurării prezenței acesteia în fața instanțelor din statul membru emitent, stabilind în conținutul hotărârii condițiile și durata predării temporare.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 3959 din 7 noiembrie 2011 Prin sentința nr. 498 din 2 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de Tribunalul Provincial - Secțiunea a doua Alicante, Spania, la data de 16 septembrie 2011 pe numele persoanei solicitate V.C. Conform art. 91 alin. (2) și art. 105 din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus predarea temporară a persoanei solicitate către autoritățile spaniole, pentru 25 de zile de la data predării efective, pentru perioada precizată de acestea de la 7 noiembrie 2011 la 1 decembrie 2011, inclusiv, cu respectarea regulii specialității și a transferării acesteia, în cazul condamnării la o pedeapsă cu închisoare, într-un penitenciar din România.

S-a dispus arestarea preventivă a persoanei solicitate pe o durată de 30 zile de la data încarcerării. S-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile spaniole care vor asigura revenirea persoanei solicitate în România după expirarea perioadei. S-a constatat că persoana solicitată se află sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 4 din 15 ianuarie 2011 emis de Tribunalul Călărași. Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut: Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat, în baza art. 102 din Legea nr. 302/2004, republicată, la data de 5 octombrie 2011, punerea în executare a mandatului european de arestare emis la 16 septembrie 2011 de către autoritățile spaniole privindu-l pe numitul V.C., cercetat pentru comiterea infracțiunilor prevăzute în art. 515, art. 517, art. 518 și art. 298 C. pen.

spaniol și luarea măsurii arestării acestuia. S-a precizat că persoana solicitată se află sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 4 din 15 ianuarie 2011 emis de Tribunalul Călărași în dosarul nr. 2317/116/2011, în care aceasta este cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prevăzută în art. 13 din Legea nr. 678/2001. Prezentă în instanță, persoana solicitată V.C. a fost audiată, după identificare, în condițiile art. 103 din Legea nr. 302/2004, republicată, aceasta declarând că nu este de acord să fie pusă la dispoziția organelor judiciare spaniole pentru cercetări, nu este de acord să renunțe la regula specialității, iar în cazul în care ar fi condamnată pentru vreuna din faptele reținute în sarcina sa, executarea pedepsei să aibă loc într-un penitenciar din România.

La dosarul cauzei s-au depus, în copie, mandatul de arestare preventivă nr. 4 din 15 ianuarie 2011 emis de Tribunalul Călărași, încheierea de ședință din 11 august 2011 a acestei instanțe, încheierea de ședință din 6 octombrie 2011, când s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului V.C., sentința penală nr. 93 din 16 mai 2011 a Judecătoriei Curtea de Argeș supusă recursului aflat, în prezent, pe rolul Curții de Apel Pitești.

Dată fiind situația juridică a persoanei solicitate, existența pe rolul instanțelor române a unor cauze penale ce-l privesc pe V.C., Curtea de Apel București, în conformitate cu art. 105 raportat la art. 103 din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a adresat Tribunalului Provincial - Secțiunea a doua Alicante, emitentul mandatului european de arestare preventivă, pentru a preciza dacă, în situația dată, opțiunea unei predări temporare nu ar satisface interesele judiciare ale ambelor autorități, române și spaniole, în definitivarea cercetărilor penale. Prin adresa din 25 octombrie 2011, autoritatea judiciară spaniolă a solicitat asigurarea înfățișării lui V.C.

în fața instanței în perioada 7 noiembrie - 1 decembrie 2011 pentru instrumentarea a două dosare nr. 31/04 și 75/05 în care este cercetat pentru mai multe infracțiuni, cu termene de judecată la 7, 8, 9 și 10 noiembrie 2011 și respectiv 28, 29 noiembrie și 1 decembrie 2011. Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel București a constatat că solicitarea s-a formulat cu respectarea condițiilor prevăzute în art. 102 din Legea nr. 302/2004, republicată. Au fost îndeplinite pe parcursul procedurilor efectuate de organele judiciare române cerințele identificării persoanei solicitate, aducerea la cunoștință a mandatului european de arestare și a conținutului acestuia (art. 84, 86, 89, 99 din Legea nr. 302/2004).

S-a luat act de precizarea persoanei solicitate, în sensul că nu înțelege să renunțe la regula specialității, iar în cazul unei eventuale condamnări la pedeapsa închisorii, executarea acesteia să aibă loc într-un penitenciar din România, în condițiile art. 103 din Legea nr. 302/2004, republicată. Din mandatul european de arestare a rezultat că V.C. este cercetat de autoritățile spaniole pentru mai multe fapte incriminate și în legislația penală română, care fac, de altfel, și obiectul unor procese penale în curs de derulare în instanțele române: constituirea unui grup infracțional, practicarea proxenetismului, trafic de minori etc. Nu s-a constatat incidența vreuneia din situațiile prevăzute în art. 98 din Legea nr. 302/2004, republicată.

În condițiile incidenței dispozițiilor art. 103 și art. 105 din Legea nr. 302/2004, republicată, instanța s-a edificat din probele administrate asupra necesității unei corelări a actelor procesuale ce se desfășoară în ambele țări, urmând să se aibă în vedere situația juridică a persoanei solicitate. Împotriva acestei sentințe a formulat în termen recurs persoana solicitată V.C., solicitând casarea acesteia, în condițiile în care refuză predarea temporară, nefiind întrunite în cauză cerințele art. 105, art. 91 din Legea nr. 302/2004, republicată. Examinând sentința recurată prin prisma criticilor aduse, dar și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Dispozițiile art. 105 din Legea nr. 302/2004, republicată, prevăd că, dacă autoritatea judiciară emitentă solicită, judecătorul poate dispune predarea temporară a persoanei solicitate sau procedează la audierea persoanei solicitate. Dispozițiile alin. (2) ale textului de lege invocat reglementează că, în cazul în care s-a acordat predarea temporară, aceasta se efectuează în condițiile și pe durata stabilite de comun acord între autoritatea judiciară emitentă și cea de executare. În toate cazurile persoana urmărită va trebui să se întoarcă în România pentru a participa la desfășurarea procedurii de predare în baza mandatului european de arestare.

În speța de față, s-a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare emis la 16 septembrie 2011 de către autoritățile spaniole privind pe persoana solicitată V.C., cercetată pentru comiterea infracțiunilor prevăzute în art. 515, art. 517, art. 518 și art. 298 C. pen. spaniol și luarea măsurii arestării acesteia, reținându-se, totodată, că persoana solicitată se află sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 4 din 15 ianuarie 2011 emis de Tribunalul Călărași în dosarul nr. 2317/116/2011, cauză în care este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

Învestită cu procedura de punere în executare a mandatului european de arestare emis de Tribunalul Provincial - Secțiunea a doua Alicante, Spania, la 16 septembrie 2011, a persoanei solicitate V.C., Curtea de Apel București, constatând incidente prevederile art. 91 alin. (2), art. 105 din Legea nr. 302/2004, republicată, precum și inexistența vreuneia din situațiile prevăzute în art. 98 din aceeași lege, a dispus predarea temporară a persoanei solicitate către autoritățile judiciare spaniole, pe o durată de 25 zile de la data predării, în scopul asigurării prezenței acesteia în fața instanțelor spaniole și cu respectarea regulii specialității, potrivit voinței liber exprimate.

S-a reținut, în acest sens, că situația juridică a persoanei solicitate relevă existența, pe rolul instanțelor române, a unor cauze penale în desfășurare cu privire la inculpatul V.C., arestat preventiv, iar, pe de altă parte, autoritățile spaniole și-au manifestat opțiunea unei predări temporare în satisfacerea intereselor judiciare ale ambelor autorități. Constatând că în cauză au fost respectate, de asemenea, cerințele art. 84, 86, 89 și 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte de Casație și Justiție, urmare a propriului examen efectuat asupra legalității predării temporare a persoanei solicitate V.C., concluzionează cu privire la caracterul nefondat al criticilor aduse sentinței recurate.

În consecință, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată împotriva sentinței nr. 498 din 2 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală.