ÎCCJ, decizie (scj.ro #83864)

Mandat

european de arestare. Predare temporară

Cuprins pe materii

: Drept procesual penal.

Proceduri prevăzute în legi speciale. Mandatul european de arestare

Indice alfabetic

: Drept procesual penal

-

mandat european de arestare

-

predare temporară

Legea

nr. 302/2004,

art. 105

Dacă persoana

solicitată se află în curs de judecată în fața instanțelor române, în temeiul

art. 105 din Legea nr. 302/2004, republicată, instanța română poate dispune, pe

baza solicitării autorității judiciare care a emis mandatul european de

arestare, predarea temporară a persoanei solicitate, în scopul asigurării

prezenței acesteia în fața instanțelor din statul membru emitent, stabilind în

conținutul hotărârii condițiile și durata predării temporare.

I.C.C.J., Secția penală,

decizia nr. 3959 din 7 noiembrie 2011

Prin sentința nr.

498 din 2 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală, s-a

dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de

Tribunalul Provincial - Secțiunea a doua Alicante, Spania, la data de 16

septembrie 2011 pe numele persoanei solicitate V.C.

Conform

art. 91 alin. (2) și art. 105 din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus

predarea temporară a persoanei solicitate către autoritățile spaniole, pentru

25 de zile de la data predării efective, pentru perioada precizată de acestea

de la 7 noiembrie 2011 la 1 decembrie 2011, inclusiv, cu respectarea regulii

specialității și a transferării acesteia, în cazul condamnării la o pedeapsă cu

închisoare, într-un penitenciar din România.

S-a

dispus arestarea preventivă a persoanei solicitate pe o durată de 30 zile de la

data încarcerării.

S-a

dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile spaniole care vor

asigura revenirea persoanei solicitate în România după expirarea perioadei.

S-a

constatat că persoana solicitată se află sub puterea mandatului de arestare

preventivă nr. 4 din 15 ianuarie 2011 emis de Tribunalul Călărași.

Pentru

a hotărî astfel, curtea de apel a reținut:

Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat, în baza art. 102 din Legea

nr. 302/2004, republicată, la data de 5 octombrie 2011, punerea în executare a

mandatului european de arestare emis la 16 septembrie 2011 de către

autoritățile spaniole privindu-l pe numitul V.C., cercetat pentru comiterea

infracțiunilor prevăzute în art. 515, art. 517, art. 518 și art. 298 C. pen. spaniol și luarea măsurii arestării acestuia.

S-a precizat că

persoana solicitată se află sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 4

din 15 ianuarie 2011 emis de Tribunalul Călărași în dosarul nr. 2317/116/2011,

în care aceasta este cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

minori prevăzută în art. 13 din Legea nr. 678/2001.

Prezentă în

instanță, persoana solicitată V.C. a fost audiată, după identificare, în

condițiile art. 103 din Legea nr. 302/2004, republicată, aceasta declarând că

nu este de acord să fie pusă la dispoziția organelor judiciare spaniole pentru

cercetări, nu este de acord să renunțe la regula specialității, iar în cazul în

care ar fi condamnată pentru vreuna din faptele reținute în sarcina sa,

executarea pedepsei să aibă loc într-un penitenciar din România.

La dosarul cauzei

s-au depus, în copie, mandatul de arestare preventivă nr. 4 din 15 ianuarie

2011 emis de Tribunalul Călărași, încheierea de ședință din 11 august 2011 a acestei instanțe, încheierea de ședință din 6 octombrie 2011, când s-a menținut arestarea

preventivă a inculpatului V.C., sentința penală nr. 93 din 16 mai 2011 a Judecătoriei Curtea de Argeș supusă recursului aflat, în prezent, pe rolul Curții de Apel

Pitești.

Dată fiind situația

juridică a persoanei solicitate, existența pe rolul instanțelor române a unor

cauze penale ce-l privesc pe V.C., Curtea de Apel București, în conformitate cu

art. 105 raportat la art. 103 din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a adresat

Tribunalului Provincial - Secțiunea a doua Alicante, emitentul mandatului

european de arestare preventivă, pentru a preciza dacă, în situația dată,

opțiunea unei predări temporare nu ar satisface interesele judiciare ale

ambelor autorități, române și spaniole, în definitivarea cercetărilor penale.

Prin adresa din 25

octombrie 2011, autoritatea judiciară spaniolă a solicitat asigurarea

înfățișării lui V.C. în fața instanței în perioada 7 noiembrie - 1 decembrie

2011 pentru instrumentarea a două dosare nr. 31/04 și 75/05 în care este

cercetat pentru mai multe infracțiuni, cu termene de judecată la 7, 8, 9 și 10

noiembrie 2011 și respectiv 28, 29 noiembrie și 1 decembrie 2011.

Examinând actele și

lucrările dosarului, Curtea de Apel București a constatat că solicitarea s-a

formulat cu respectarea condițiilor prevăzute în art. 102 din Legea nr.

302/2004, republicată.

Au fost

îndeplinite pe parcursul procedurilor efectuate de organele judiciare române

cerințele identificării persoanei solicitate, aducerea la cunoștință a

mandatului european de arestare și a conținutului acestuia (art. 84, 86, 89, 99

din Legea nr. 302/2004).

S-a luat act de precizarea

persoanei solicitate, în sensul că nu înțelege să renunțe la regula

specialității, iar în cazul unei eventuale condamnări la pedeapsa închisorii,

executarea acesteia să aibă loc într-un penitenciar din România, în condițiile

art. 103 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Din mandatul

european de arestare a rezultat că V.C. este cercetat de autoritățile spaniole

pentru mai multe fapte incriminate și în legislația penală română, care fac, de

altfel, și obiectul unor procese penale în curs de derulare în instanțele

române: constituirea unui grup infracțional, practicarea proxenetismului,

trafic de minori etc.

Nu s-a

constatat incidența vreuneia din situațiile prevăzute în art. 98 din Legea nr.

302/2004, republicată.

În condițiile

incidenței dispozițiilor art. 103 și art. 105 din Legea nr. 302/2004,

republicată, instanța s-a edificat din probele administrate asupra necesității

unei corelări a actelor procesuale ce se desfășoară în ambele țări, urmând să

se aibă în vedere situația juridică a persoanei solicitate.

Împotriva

acestei sentințe a formulat în termen recurs persoana solicitată V.C.,

solicitând casarea acesteia, în condițiile în care refuză predarea temporară,

nefiind întrunite în cauză cerințele art. 105, art. 91 din Legea nr. 302/2004,

republicată.

Examinând

sentința recurată prin prisma criticilor aduse, dar și din oficiu, potrivit

dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Dispozițiile

art. 105 din Legea nr. 302/2004, republicată, prevăd că, dacă autoritatea

judiciară emitentă solicită, judecătorul poate dispune predarea temporară a

persoanei solicitate sau procedează la audierea persoanei solicitate.

Dispozițiile

alin. (2) ale textului de lege invocat reglementează că, în cazul în care s-a

acordat predarea temporară, aceasta se efectuează în condițiile și pe durata

stabilite de comun acord între autoritatea judiciară emitentă și cea de

executare. În toate cazurile persoana urmărită va trebui să se întoarcă în

România pentru a participa la desfășurarea procedurii de predare în baza

mandatului european de arestare.

În

speța de față, s-a solicitat punerea în executare a mandatului european de

arestare emis la 16 septembrie 2011 de către autoritățile spaniole privind pe

persoana solicitată V.C., cercetată pentru comiterea infracțiunilor prevăzute

în art. 515, art. 517, art. 518 și art. 298 C. pen. spaniol și luarea măsurii arestării acesteia, reținându-se, totodată, că persoana solicitată se află sub

puterea mandatului de arestare preventivă nr. 4 din 15 ianuarie 2011 emis de

Tribunalul Călărași în dosarul nr. 2317/116/2011, cauză în care este cercetat

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

Învestită

cu procedura de punere în executare a mandatului european de arestare emis de

Tribunalul Provincial - Secțiunea a doua Alicante, Spania, la 16 septembrie 2011, a persoanei solicitate V.C., Curtea de Apel București, constatând incidente prevederile art. 91

alin. (2), art. 105 din Legea nr. 302/2004, republicată, precum și inexistența

vreuneia din situațiile prevăzute în art. 98 din aceeași lege, a dispus

predarea temporară a persoanei solicitate către autoritățile judiciare

spaniole, pe o durată de 25 zile de la data predării, în scopul asigurării

prezenței acesteia în fața instanțelor spaniole și cu respectarea regulii

specialității, potrivit voinței liber exprimate.

S-a

reținut, în acest sens, că situația juridică a persoanei solicitate relevă

existența, pe rolul instanțelor române, a unor cauze penale în desfășurare cu

privire la inculpatul V.C., arestat preventiv, iar, pe de altă parte,

autoritățile spaniole și-au manifestat opțiunea unei predări temporare în

satisfacerea intereselor judiciare ale ambelor autorități.

Constatând

că în cauză au fost respectate, de asemenea, cerințele art. 84, 86, 89 și 99

din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte de Casație și Justiție,

urmare a propriului examen efectuat asupra legalității predării temporare a

persoanei solicitate V.C., concluzionează cu privire la caracterul nefondat al

criticilor aduse sentinței recurate.

În consecință, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca

nefondat, recursul declarat de persoana solicitată împotriva sentinței nr. 498

din 2 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală.