ÎCCJ, decizie (scj.ro #83750)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83750) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Mandat european de arestare.
Consimțământul persoanei solicitate la predare. Predare temporară
Cuprins
pe materii
: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale.
Mandatul european de arestare
Indice
alfabetic
: Drept procesual penal
-
mandat european de arestare
-
consimțământul
persoanei solicitate la predare
-
predare
temporară
Legea
nr. 302/2004,
art. 105, art. 107 alin. (1), art. 108 alin. (2)
În cazul în care
persoana solicitată consimte la predare, hotărârea prin care instanța respinge
cererea de predare temporară a acesteia poate fi atacată cu recurs, întrucât
interpretarea sistematică și rațională a dispozițiilor art. 108 alin. (2)
raportat la art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 - în temeiul cărora, în
cazul în care persoana solicitată consimte la predare, hotărârea este
definitivă - conduce la concluzia că numai hotărârea de admitere a cererii de
executare a mandatului european de arestare, inclusiv de predare temporară,
este definitivă, iar nu și hotărârea de respingere a cererii.
I.C.C.J., Secția penală,
decizia nr. 200 din 24 ianuarie 2012
Prin sentința nr. 4 din 17 ianuarie 2012, Curtea de Apel Ploiești,
Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins cererea
formulată de autoritatea judiciară Judecătoria de Instrucție nr. 3 - Zaragoza
din Spania, prin care se solicită predarea temporară, pentru termenul din data
de 24 ianuarie 2012, a persoanei solicitate V.R., în prezent aflată în
Penitenciarul Ploiești,
cerere formulată în
temeiul mandatului european de arestare nr. 0000089/2011 emis în
baza
hotărârii din 14 decembrie 2011 de autoritățile judiciare din Spania -
Judecătoria de Instrucție nr. 3 - Zaragoza.
S-a constatat că persoana solicitată se află în executarea unei
pedepse de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2303
din 4 decembrie 2008 a Judecătoriei Ploiești.
Pentru a dispune în acest sens, curtea de
apel a reținut următoarele:
Prin cererea formulată de către autoritatea judiciară din
Regatul Spaniei - Judecătoria de Instrucție nr. 3 - Zaragoza s-a solicitat
punerea în executare a mandatului european de arestare nr. 000089/2011 emis în
baza hotărârii din 14 decembrie 2011 a instanței menționate, prin predarea
temporară a persoanei solicitate V.R., în prezent aflată în Penitenciarul
Ploiești, pentru termenul din data de 24 ianuarie 2012.
În motivarea cererii, s-a arătat că persoana solicitată urmează
să apară în fața autorităților judiciare spaniole la data menționată, fiind
acuzată că în jurul orelor 04,30 din data de 12 aprilie 2010, V.R. și C.F.,
împreună cu alți indivizi neidentificați, puși de comun acord și animați de
scopul de a-și procura un avantaj material, folosind un obiect ascuțit
nedeterminat, au spart lacătul de la oblonul care proteja ușa de acces într-un
magazin
și, intrând înăuntru, au forțat
sertarele casei de bani și au luat doi saci de plastic, conținând
monede
de eurocenți.
Aceste fapte sunt calificate de Ministerul Public ca întrunind
elementele constitutive ale unui delict de furt de bunuri cu uz de forță
(tâlhărie), conform art. 237, art. 238-2 și art. 240 C. pen. spaniol. De asemenea, a fost considerat ca autor, printre alții, numitul V.R.,
solicitându-se pedeapsa cu închisoarea pe durata de un an, cu pedeapsa
accesorie de suspendare specială a dreptului de a deține funcții publice pe
durata condamnării.
A apreciat curtea de apel că din traducerea din limba spaniolă a
mandatului
european de arestare nu reiese
cu claritate scopul prezenței persoanei solicitate la data
de 24
ianuarie 2012, aceasta alternând între pronunțarea în ședința publică a
sentinței și judecarea în ședință publică a cauzei.
La termenul din data de 17 ianuarie 2012 s-a întocmit
procesul-verbal în care persoana solicitată V.R. - aflată în executarea unei
pedepse de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2303
din 4 decembrie 2008 a Judecătoriei Ploiești - a declarat că este de acord cu
predarea sa către autoritățile judiciare spaniole
și că nu renunță la regula specialității
. De asemenea, a fost ascultată persoana
solicitată.
Analizând actele și lucrările dosarului, curtea de apel a
apreciat că cererea autorităților judiciare din Spania se impune a fi respinsă,
pentru următoarele motive:
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 105 alin. (1) din
Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie
penală, republicată, „dacă autoritatea judiciară emitentă solicită, judecătorul
poate dispune predarea temporară a persoanei solicitate (...).” Potrivit alin.
(2) al aceluiași articol „în cazul în care s-a acordat predarea temporară,
aceasta se efectuează în condițiile și pe durata stabilite de comun acord între
autoritatea judiciară emitentă și cea de executare.” Același aspect, referitor
la existența unui acord (încheiat în scris) cu privire inclusiv la durata
predării temporare este regăsit și în art. 112 din Legea nr. 302/2004, care are
în vedere ipoteza în care persoana solicitată este urmărită penal, judecată sau
chiar execută o pedeapsă în statul autorității judiciare de executare.
În opinia curții de apel, reiese cu evidență faptul că este
imperios necesar ca, în afara cerințelor obișnuite pentru o astfel de cerere de
punere în executare a unui mandat european de arestare, atunci când se solicită
o predare temporară a unei persoane solicitate, ambele părți trebuie să cadă de
acord asupra duratei concrete, efective pentru care aceasta să aibă loc,
indiferent de motivul necesității prezenței în fața autorităților judiciare
solicitante (în cazul acesta, se pare, existența unui termen de judecată la
data de 24 ianuarie 2012).
Or, arată curtea de apel, autoritatea judiciară spaniolă nu a
indicat acest aspect, punând în imposibilitate instanța română de a fi de acord
cu durata respectivă, care este inexistentă. În acest ultim sens, este și
practica Curții de Apel Ploiești (sentința penală nr. 129 din 5 octombrie 2010,
prin care a fost admisă cererea formulată de autoritatea judiciară Tribunalul
Județului Bacs-Kiskun din Ungaria, prin care s-a solicitat predarea temporară a
persoanei solicitate, aflată în Penitenciarul Mărgineni, cerere formulată în
temeiul mandatului european de arestare nr. 8.B.242/2010/4 emis la 14 iulie
2010, de către Tribunalul Județului Bacs-Kiskun).
În altă ordine de idei, curtea de apel a
menționat că se află în imposibilitatea de a
cere informații
suplimentare autorității judiciare emitente spaniole, potrivit art. 103 alin.
(12) din Legea nr. 302/2004, republicată, datorită timpului foarte scurt pe
care îl are, teoretic, la dispoziție, până la data de 24 ianuarie 2012. În
acest sens, s-a constatat că, deși Centrul de Cooperare Polițienească
Internațională - Biroul SIRENE a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
Ploiești cu alertă privind punerea în executare a mandatului european de
arestare respectiv încă din data de 15 decembrie 2011, în condițiile în care se
cunoștea și locul de detenție al persoanei
solicitate, totuși Curtea de Apel Ploiești a fost
sesizată abia la data
de 17 ianuarie 2012, până la termenul din data de 24 ianuarie 2012 rămânând,
practic, aproximativ 6 zile libere.
Împotriva sentinței, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
Ploiești a declarat recurs.
Înalta Curte de Casație și Justiție constată, astfel cum rezultă
din dezbateri, că atât Ministerul Public, cât și avocatul, dar și persoana
solicitată, au cerut admiterea recursului, casarea sentinței și rejudecarea
cauzei de către prima instanță.
Personal, numitul V.R. a precizat că va fi liberat condiționat
din executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare la data de 30 octombrie
2012 și că, până la această dată, este interesat să fie predat temporar
autorităților judiciare din Spania pentru clarificarea situației sale juridice.
Deși nici Ministerul Public și nici
avocatul ori persoana solicitată nu au contestat
admisibilitatea
recursului - dată fiind însă mențiunea din sentință că hotărârea este
„definitivă” - Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază necesară
observația că este greșită această mențiune, deoarece interpretarea sistematică
și rațională a textului art. 108 alin. (2) cu referire la art. 107 alin. (1)
din Legea nr. 302/2004, care are în vedere „cazul în care persoana solicitată
consimte la predare”, sugerează concluzia că numai în cazul sentinței de
admitere a cererii aceasta este „definitivă”, iar nu și în cazul sentinței de
respingere a cererii. Evident că în cazul sentinței de admitere a cererii nu
există niciun interes pentru atacarea acesteia: nici pentru procuror - deoarece
Ministerul Public a sesizat instanța, nici pentru persoana solicitată -
deoarece aceasta și-a exprimat consimțământul la predare.
Un exemplu elocvent este chiar prezentul recurs, când la
dezbateri concluziile procurorului, ale avocatului și chiar ale persoanei
solicitate au fost în sensul admiterii recursului, casării sentinței atacate și
rejudecării cauzei de către prima instanță, astfel încât să i se ofere
persoanei solicitate - care a consimțit la predare - posibilitatea prezentării
în fața autorităților judiciare din Spania în vederea clarificării situației
sale juridice.
În consecință, având în vedere că autoritățile judiciare din
Spania au stabilit un nou termen (26 iunie 2012) pentru când solicită să fie
predat temporar numitul V.
R., Înalta Curte
de Casație și Justiție apreciază că se impune casarea sentinței și rejudecarea
cererii,
fiind realizat și dezideratul menționat de către Curtea de Apel Ploiești cu
privire
la timpul necesar realizării
demersurilor judiciare în vederea clarificării tuturor aspectelor legale
(precizări ale actelor și lucrărilor dosarului, obținerea unor informații
suplimentare
de la autoritățile judiciare din Spania, stabilirea unei
durate a predării temporare etc.).
Pentru motivele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție a
admis recursul declarat de procuror împotriva sentinței nr. 4 din 17 ianuarie 2012 a Curții de Apel Ploiești, Secția p
enală și pentru cauze cu
minori și de familie,
a casat sentința atacată și a dispus trimiterea
cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Ploiești.