ÎCCJ, decizie (scj.ro #135988)

Mandat european de arestare. Predare temporară

Cuprins pe materii

: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Mandatul european de arestare

Indice alfabetic

: Drept procesual penal

-

mandat european de arestare

Legea nr. 302/2004,

art. 58, art. 112

În conformitate cu art. 112 raportat la art. 58 alin. (1)-(5) și (7) din Legea nr. 302/2004, în ipoteza în care s-a dispus executarea mandatului european de arestare și amânarea predării persoanei solicitate, instanța poate admite cererea autorităților statului solicitant de predare temporară a persoanei solicitate aflate în executarea unei pedepse privative de libertate și poate dispune predarea temporară pe o durată determinată în mod exact, în scopul asigurării participării persoanei solicitate la soluționarea propriei căi de atac exercitate împotriva hotărârii de condamnare pe baza căreia a fost emis mandatul european de arestare, în condițiile în care autoritățile statului solicitant garantează returnarea persoanei solicitate în stare de deținere, inclusiv în cazul admiterii căii de atac și al desființării hotărârii de condamnare.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 653 din 22 iunie 2017

Prin încheierea penală nr. 5/FCJI din 15 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Iași, Secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă cererea formulată de Procurorul Adjunct al Republicii Tribunalului de Mare Instanță din Créteil, Franța, cu privire la predarea temporară a persoanei solicitate A., în executarea mandatului european de arestare emis la 30 august 2016, în dosarul cu număr de referință 14021000093, de Procurorul Adjunct al Republicii Tribunalului de Mare Instanță din Créteil, Franța.

Pentru a se pronunța în acest sens, judecătorul fondului a reținut că Procurorul Adjunct al Republicii Tribunalului de Mare Instanță din Créteil, Franța, a solicitat predarea temporară a persoanei solicitate A., pe motiv că aceasta a declarat opoziție împotriva hotărârii de condamnare, pronunțată de Camera 10 a Tribunalului Corecțional din Créteil, Franța, din 12 octombrie 2015, la pedeapsa de 4 ani închisoare, care a stat la baza mandatului european de arestare emis la 30 august 2016, executat prin sentința penală nr. 61/FCJI din 21 octombrie 2016 a Curții de Apel Iași, prin amânarea predării. S-a arătat că opoziția se va judeca la data de 6 iulie 2017, solicitându-se predarea temporară între 29 iunie 2017 și 10 iulie 2017.

S-a mai reținut că, prin sentința penală nr. 61/FCJI/2016, Curtea de Apel Iași a admis sesizarea pentru executarea mandatului european de arestare emis la 30 august 2016, în dosarul cu număr de referință 14021000093, pe numele persoanei solicitate A.

A constatat că persoana solicitată A. a consimțit la predare.

Totodată, a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară emitentă, în baza mandatului european de arestare emis la 30 august 2016, în dosarul cu număr de referință 14021000093.

În baza art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a fost amânată predarea persoanei solicitate A., aflată în executarea pedepsei de 7 ani, 2 luni și 10 zile închisoare în regim de detenție, potrivit mandatului de executare a pedepsei închisorii din 2 iulie 2016 emis de Judecătoria Iași, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate din executarea pedepsei menționate sau până la executarea la termen a acesteia.

În procedura predării temporare, persoana solicitată a fost audiată, aceasta declarând că este de acord cu predarea sa temporară pe perioada solicitată pentru a participa la judecarea cauzei sale, în opoziție, la Tribunalul de Mare Instanță din Créteil, la 6 iulie 2017 și nu renunță la regula specialității.

În baza dispozițiilor art. 112 alin. (1) și (2) și art. 58 alin. (1)-(5) din Legea nr. 302/2004, s-a încheiat acordul privind predarea temporară a persoanei solicitate A., acceptat de autoritatea competentă franceză.

Odată cu transmiterea acordului, s-a solicitat autorității franceze să ofere garanția că persoana solicitată, pe durata predării temporare, va fi judecată în stare de deținere și returnată în România, pentru continuarea executării pedepsei de 7 ani, 2 luni și 10 zile, în executarea căreia se află, și informații despre cum urmează să procedeze, pentru returnarea persoanei solicitate în România, în situația în care aceasta ar fi achitată în calea de atac și pusă în libertate.

La această solicitare, autoritatea franceză a precizat, în adresa din data de 8 iunie 2017, că persoana solicitată, A., va fi judecată în stare de deținere, astfel că va putea fi trimisă înapoi în România după audierea care se va ține în Franța, pentru a putea continua să-și execute pedeapsa de 7 ani, 2 luni și 10 zile închisoare pronunțată în România. De asemenea, a precizat că, pe durata în care va fi în Franța, A. va fi deținut pentru autoritățile române. La sosirea lui se va notifica doar acordul de predare temporară, nu și mandatul de arestare francez. În consecință, chiar dacă recursul său s-ar solda cu o eliberare din închisoare, el nu va putea fi efectiv pus în libertate, ci va fi retrimis pentru a-și executa pedeapsa în România.

Conform art. 112 alin. (1) și (2), art. 58 alin. (3), (4) și (5) din Legea nr. 302/2004, în situația amânării predării persoanei solicitate, la cererea expresă a statului solicitant, emitent al mandatului european de arestare, persoana solicitată poate fi predată temporar pe o durată stabilită de comun acord de autoritățile române și străine competente, iar atunci când cererea de predare temporară este transmisă după rămânerea definitivă a hotărârii de predare, aceasta este aprobată de președintele secției penale a curții de apel care a soluționat cererea inițială.

S-a reținut că, în speță, persoana solicitată se află în executarea pedepsei de 7 ani, 2 luni și 10 zile închisoare, în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii al Judecătoriei Iași, pedeapsă care a constituit motivul amânării predării persoanei solicitate, pentru executarea mandatului european de arestare din 30 august 2016 emis pentru executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată persoanei solicitate, prin hotărârea din 12 octombrie 2015 a Tribunalului Corecțional din Créteil.

S-a observat că motivul predării temporare constă în judecarea, în prezența persoanei solicitate, a căii de atac declarată de aceasta împotriva sentinței penale care stă la baza executării mandatului european de arestare emis și executat prin amânarea predării, prin sentința penală nr. 61/FCJI din 21 octombrie 2016 a Curții de Apel Iași.

Or, în condițiile în care, potrivit legii, predarea temporară trebuie solicitată în vederea executării mandatului european de arestare, iar acesta a fost emis și executat în scopul executării pedepsei de 4 ani închisoare la care A. a fost condamnat în Franța, s-a apreciat că, în cauză, predarea temporară s-a cerut pentru un alt scop decât cel prevăzut de lege, respectiv pentru judecarea căii de atac, în prezența persoanei solicitate, declarată împotriva hotărârii de condamnare care stă la baza mandatului european de arestare și nu pentru executarea acestuia.

Totodată, s-a apreciat că, în situația în care, în calea de atac, se va dispune achitarea persoanei solicitate, garanția oferită de autoritatea judiciară emitentă nu este suficientă pentru a se asigura returnarea persoanei solicitate în stare de deținere, în România, fiind absolut necesar ca aceasta să-și continue executarea pedepsei în România. Existând riscul imposibilității returnării persoanei solicitate în România pentru continuarea executării pedepsei, solicitarea de predare temporară de față a fost respinsă.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat contestație persoana solicitată A., criticând-o sub aspectul netemeiniciei, arătând că, în mod greșit, prima instanță a respins cererea de predare temporară formulată de autoritățile franceze, în cauză fiind întrunite toate cerințele legii. Astfel, a fost încheiat un acord între autoritățile române și franceze în care s-a precizat expres perioada predării temporare, condițiile predării și returnării în România, modalitatea în care se suportă cheltuielile aferente acestui proces, garanția că în respectivul interval va fi judecat în stare de deținere și returnat în vederea continuării executării pedepsei de 7 ani, 2 luni și 10 zile în a cărei executare se află. În plus, acest acord a fost acceptat de autoritățile franceze, iar persoana solicitată și-a manifestat consimțământul în vederea predării sale temporare. A precizat, totodată, că prin încheierea atacată i se încalcă dreptul la un proces echitabil prevăzut în art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în condițiile în care predarea temporară se solicită în vederea participării la soluționarea căii de atac îndreptate împotriva hotărârii franceze prin care a fost condamnat, în lipsă și fără prezența unui apărător, la 4 ani închisoare, document ce a fundamentat emiterea mandatului european de arestare a cărui executare a fost admisă și, apoi, amânată de Curtea de Apel Iași prin sentința penală nr. 61/FCJI din 21 octombrie 2016.

Examinând încheierea atacată atât prin prisma criticilor invocate, cât și din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază contestația declarată de persoana solicitată A. ca fiind fondată, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispozițiile art. 112 raportat la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, în cazul amânării predării persoanei solicitate în vederea executării unui mandat european de arestare, la cererea expresă a statului solicitant, persoana poate fi predată temporar, pe o durată stabilită de comun acord de autoritățile române și statul solicitant. Astfel, condițiile privind predarea temporară se stabilesc prin acordul încheiat între autoritățile române și străine competente.

O reglementare similară se regăsește și în dispozițiile art. 93 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, privind predarea temporară în cazul în care mandatul european de arestare este emis de autoritățile române, prin această procedură permițându-se participarea persoanei solicitate la urmărirea penală sau judecată ori ascultarea sa de către autoritățile emitente.

Verificând, în acest context, actele dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată, contrar celor reținute de instanța de fond, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege în vederea predării temporare a persoanei solicitate autorităților franceze în perioada 29 iunie 2017 - 10 iulie 2017.

Astfel, se constată că Procurorul Adjunct al Republicii Tribunalului de Mare Instanță din Créteil, Franța, a solicitat predarea temporară a numitului A. în vederea participării sale la soluționarea, la data de 6 iulie 2017, a opoziției declarate de acesta împotriva hotărârii de condamnare la pedeapsa de 4 ani închisoare pronunțată la 12 octombrie 2015, în lipsă, de Camera 10 a Tribunalului Corecțional din Créteil, Franța, hotărâre ce a stat la baza mandatului european de arestare emis la 30 august 2016, executat prin sentința penală nr. 61/FCJI din 21 octombrie 2016 a Curții de Apel Iași, prin amânarea predării. În aceste condiții, se observă că, în cadrul acestei cereri, se acordă persoanei solicitate posibilitatea de a participa (și, eventual, de a fi ascultată de către autoritățile emitente) la soluționarea propriei căi de atac promovate împotriva hotărârii de condamnare care a fundamentat emiterea mandatului european de arestare din 30 august 2016 ce a făcut obiectul analizei Curții de Apel Iași prin sentința penală menționată.

Așadar, nu se poate susține că solicitarea de predare temporară ce formează obiectul cauzei nu are legătură cu dosarul în care s-a amânat, de către autoritățile române, predarea persoanei solicitate în vederea executării mandatului european de arestare emis de autoritățile franceze, împrejurare datorată faptului că A. se află în executarea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis de Judecătoria Iași, având un cuantum de 7 ani, 2 luni și 10 zile închisoare.

Deopotrivă, se observă că între autoritățile române și cele franceze a fost încheiat un acord în vederea predării temporare a persoanei solicitate A., acesta prevăzând intervalul de timp (29 iunie 2017 - 10 iulie 2017) și condițiile în care se va efectua predarea temporară, între altele, la pct. 2.6. din acord, autoritățile franceze obligându-se la returnarea persoanei solicitate, în stare de deținere, la data de 10 iulie 2017 (când expiră perioada pentru care s-a consimțit la predarea temporară) pentru continuarea executării pedepsei în România.

Pe de altă parte, la solicitarea Curții de Apel Iași, Parchetul de pe lângă Tribunalul de Mare Instanță din Créteil, Franța, în adresa din 8 iunie 2017, a dat asigurări ferme că persoana solicitată va fi judecată în stare de deținere, astfel că, după audierea sa, va putea fi trimisă, în aceleași condiții, înapoi în România pentru a putea continua executarea pedepsei de 7 ani, 2 luni și 10 zile închisoare la care a fost condamnată de instanța română, precizându-se și faptul că, inclusiv în situația în care recursul său s-ar solda cu o eliberare din închisoare, A. nu va putea fi efectiv pus în libertate, ci va fi retrimis autorităților române.

Ca atare, se constată că, în mod greșit, prima instanță a reținut că autoritățile franceze nu au dat suficiente garanții pentru a se asigura returnarea în România a persoanei solicitate în stare de deținere, situație în care nu există riscul imposibilității returnării acesteia în vederea continuării executării pedepsei la care a fost condamnată de instanța română.

În plus, cu ocazia audierii sale, la data de 15 iunie 2017, persoana solicitată a fost de acord cu predarea sa temporară autorității franceze emitente a mandatului european de arestare.

Având în vedere toate aceste considerente, constatând că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru predarea temporară, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii penale nr. 5/FCJI din 15 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Iași, Secția penală și pentru cauze cu minori, pe care o va desființa și, rejudecând în fond, va admite cererea formulată de Procurorul Adjunct al Republicii Tribunalului de Mare Instanță din Créteil, Franța și va dispune predarea temporară a persoanei solicitate A. către autoritățile franceze în perioada 29 iunie 2017 - 10 iulie 2017, la expirarea acestei perioade contestatorul urmând a fi returnat în România în stare de deținere în vederea executării pedepsei de 7 ani, 2 luni și 10 zile aplicate de instanța română.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii penale nr. 5/FCJI din 15 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Iași, Secția penală și pentru cauze cu minori, a desființat încheierea atacată și, rejudecând:

A admis cererea formulată de Procurorul Adjunct al Republicii Tribunalului de Mare Instanță din Créteil, Franța.

A dispus predarea temporară a persoanei solicitate A. către autoritățile franceze în perioada 29 iunie 2017 - 10 iulie 2017.