ÎCCJ, decizie (scj.ro #134775)

Mandat european de arestare. Predare temporară

Cuprins pe materii

: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Mandatul european de arestare

Indice alfabetic

: Drept procesual penal

-

mandat european de arestare

Legea nr. 302/2004,

art. 58, art. 105, art. 112

În conformitate cu art. 112 raportat la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, precum și cu art. 105 din aceeași lege, predarea temporară a persoanei solicitate se realizează pentru o durată stabilită de comun acord între autoritatea judiciară emitentă și autoritatea judiciară română de executare. Instanța de judecată, ca autoritate judiciară română de executare, nu poate dispune predarea temporară, în cazul în care autoritatea judiciară emitentă nu determină, în mod exact, durata predării temporare.

În ipoteza în care instanța de judecată a dispus prin hotărâre definitivă executarea mandatului european de arestare și a amânat predarea persoanei solicitate, cererea autorității judiciare emitente de predare temporară până la finalizarea tuturor procedurilor privind infracțiunea pentru care a fost emis mandatul european de arestare, cu estimarea duratei acestora și cu precizarea că autoritatea judiciară emitentă va informa autoritatea judiciară română de executare în cazul prelungirii procedurilor, nu îndeplinește condiția privind determinarea exactă a duratei predării temporare și echivalează cu o reiterare a cererii de predare a persoanei solicitate, soluționată prin hotărârea definitivă de executare a mandatului european de arestare și amânare a predării, care are autoritate de lucru judecat.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 1582 din 27 decembrie 2016

Prin sentința nr. 157/F din 8 decembrie 2016, Curtea de Apel Pitești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins cererea formulată de National Crime Agency - SIRENE UK - London Marea Britanie.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că la data de 15 septembrie 2016 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești cererea formulată de National Crime Agency - SIRENE UK - London Marea Britanie, având ca obiect predarea temporară a persoanei condamnate A., aflată în Penitenciarul Ploiești.

Examinând actele și lucrările dosarului, curtea de apel a reținut că prin sentința penală nr. 129/F din 17 septembrie 2015 s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 107 raportat la art. 103 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis la data de 4 septembrie 2015 de către autoritățile judiciare din Marea Britanie, respectiv Tribunalul Magistraților Birmingham, și predarea persoanei solicitate A., în prezent aflată în Centrul de reținere și arestare preventivă din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Argeș, sub puterea mandatului de arestare preventivă din 10 septembrie 2015, emis de Judecătoria Pitești.

S-a luat act că persoana solicitată A. nu a consimțit la predare, nu a renunțat la regula specialității și s-a constatat că aceasta este cercetată într-un dosar penal al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie calificată prevăzută în art. 233 raportat la art. 234 alin. (1) lit. d) și f) C. pen.

În baza art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a amânat predarea persoanei solicitate până la soluționarea definitivă a cauzei, iar în caz de condamnare cu executare în regim de detenție, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

În baza art. 103 alin. (8) - (10) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile și emiterea mandatului de arestare, ce se va executa conform art. 107 alin. (3) teza finală din același act normativ.

Prima instanță a mai constatat că motivul pentru care s-a dispus amânarea predării a constat în faptul că persoana solicitată A. este cercetată într-un dosar penal al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie calificată prevăzută în art. 233 raportat la art. 234 alin. (1) lit. d) și f) C. pen.

În prezent, aceasta execută o pedeapsă privativă de libertate de 3 ani pentru tâlhărie, în baza sentinței penale nr. 301 din 9 februarie 2016, mandat de executare din 7 iunie 2016 al Judecătoriei Pitești.

Analizând temeinicia cererii, curtea de apel a apreciat că, în realitate, autoritățile judiciare din Marea Britanie nu doresc predarea temporară a persoanei solicitate, în sensul Legii nr. 302/2004, pentru efectuarea unui act urgent și de scurtă durată, ci pentru cercetare și judecare.

În altă ordine de idei, potrivit art. 105 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, dacă autoritatea judiciară emitentă solicită, judecătorul poate dispune predarea temporară a persoanei solicitate.

Potrivit art. 58 alin. (4) la care fac trimitere dispozițiile art. 112 și art. 105 alin. (2) al aceleiași legi, în cazul în care s-a acordat predarea temporară, aceasta se efectuează în condițiile și pe durata stabilită de comun acord între autoritatea judiciară emitentă și cea de executare.

În condițiile arătate anterior, s-a apreciat că noua sesizare este de fapt o reiterare a cererii de predare a persoanei solicitate pentru a fi cercetată și judecată de autoritățile judiciare din Marea Britanie, ce a făcut și obiectul dosarului Curții de Apel Pitești și asupra căruia s-a pronunțat instanța prin sentința menționată, în sensul amânării predării, aspect în raport cu care, în opinia primei instanțe, admiterea sesizării ce constituie obiectul prezentului dosar ar încălca autoritatea de lucru judecat a hotărârii menționate anterior.

Împotriva sentinței nr. 157/F din 8 decembrie 2016 a Curții de Apel Pitești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a formulat contestație procurorul.

În esență, reprezentantul Ministerului Public a considerat că în mod greșit Curtea de Apel Pitești a respins cererea autorităților britanice privind predarea temporară a persoanei solicitate A., hotărârea bazându-se, în special, pe existența unei identități între această cerere formulată de autoritățile britanice și cauza care a fost soluționată prin sentința penală nr. 129/F din 17 septembrie 2015, prin care a fost amânată predarea persoanei solicitate A.

Mai mult, pentru cele două instituții, respectiv predarea temporară și amânarea predării, Legea nr. 302/2004 prevede proceduri și reglementări distincte de soluționare. Or, motivul invocat de instanța de fond ar fi absența unui termen pentru care predarea temporară este solicitată, dar din înscrisurile oficiale depuse la dosar rezultă că autoritățile britanice au comunicat un termen de 12 luni în care să se poată efectua cercetări, termen pe care îl consideră rezonabil în raport cu faptul că persoana solicitată ar fi săvârșit pe teritoriul Marii Britanii o infracțiune de omor pentru care normal cercetările necesită o anumită durată, iar tergiversarea acestora ar putea compromite chiar ancheta penală.

Prin urmare, a apreciat că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute în art. 112 și art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, motiv pentru care a solicitat admiterea contestației, desființarea hotărârii atacate și, rejudecând, admiterea cererii formulate de autoritățile britanice privind predarea temporară a persoanei solicitate A.

Contestația formulată de procuror este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de contestație invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că art. 58 alin. (1) și (4) din Legea nr. 302/2004 la care fac trimitere dispozițiile art. 112 arată că: „(1) În situația în care persoana extrădată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

(4) Prin excepție de la alin. (1), la cererea expresă a statului solicitant, persoana extrădată poate fi predată temporar, pe o durată stabilită de comun acord de autoritățile române și statul solicitant.”

Totodată, conform prevederilor art. 105 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, „dacă autoritatea judiciară emitentă solicită, judecătorul poate dispune predarea temporară a persoanei solicitate sau procedează la audierea persoanei solicitate.”

În contextul textelor de lege anterior evocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în mod corect prima instanță a reținut că motivul pentru care Curtea de Apel Pitești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin sentința nr. 129/F din 17 septembrie 2015, a dispus amânarea predării a constat în faptul că persoana solicitată A. este cercetată într-un dosar penal al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie calificată prevăzută în art. 233 raportat la art. 234 alin. (1) lit. d) și f) C. pen.

În prezent, aceasta execută o pedeapsă privativă de libertate de 3 ani pentru tâlhărie, în baza sentinței penale nr. 301 din 9 februarie 2016, mandat de executare din 7 iunie 2016 al Judecătoriei Pitești.

În această ordine de idei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, pornind de la conținutul adresei înaintate Curții de Apel Pitești, prima instanță a făcut demersuri suficiente la autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare - Biroul SIRENE Marea Britanie, Tribunalul Magistraților Birmingham, Biroul SIRENE România - pentru a comunica instanța sau unitatea de parchet care solicită predarea persoanei solicitate, durata până la care solicită predarea temporară și motivele concrete ale acesteia, respectiv actele procedurale care justifică predarea temporară și care urmează a fi efectuate de organul judiciar, perioada pentru care se solicită predarea, inclusiv data în concret până la care este necesară predarea temporară, precum și garanțiile că până la data indicată ca fiind necesară predării temporare autoritățile britanice vor returna persoana solicitată autorităților judiciare din România în vederea continuării executării pedepsei dispusă prin sentința penală nr. 301/2016, pronunțată de Judecătoria Pitești.

Răspunsul primit de la Biroul SIRENE Marea Britanie a fost în sensul celor conținute în sesizare. Biroul SIRENE România a comunicat că nu deține informații cu privire la predarea temporară a persoanei menționate, iar instanța emitentă a mandatului european de arestare nu a comunicat niciun răspuns.

Verificând actele aflate la dosar, în raport de conținutul solicitării adresate Curții de Apel Pitești - în care se menționează că persoana solicitată urmează „să fie readusă în România pentru a ispăși sentința rămasă, de îndată ce este posibil și după ce toate procedurile cu privire la infracțiunea pentru care a fost solicitată extrădarea au fost finalizate. (…) Se anticipează că procedurile se vor încheia în termen de 12 luni de la predarea sa către autoritățile din Regatul Unit. În cazul în care se preconizează că procedurile vor dura mai mult, veți fi informat cât mai curând posibil și veți primi detalii asupra calendarului revizuit.” -, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în mod corect prima instanță a apreciat că este imperios necesar ca, atunci când se solicită predarea temporară, ambele părți să cadă de acord asupra duratei concrete efective pentru care aceasta să aibă loc, indiferent de motivul necesității prezenței în fața autorităților judiciare solicitante.

Or, atât autoritatea judiciară emitentă, cât și National Crime Agency - SIRENE UK - London Marea Britanie nu au indicat acest aspect, punând în imposibilitate instanța română de a fi de acord cu durata respectivă, care este inexistentă.

În acord cu prima instanță, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că autoritățile judiciare din Marea Britanie nu doresc predarea temporară a persoanei solicitate, în sensul Legii nr. 302/2004, pentru efectuarea unui act urgent și de scurtă durată, ci pentru cercetare și judecare, aproximând un termen de 12 luni pentru derularea procedurilor, preconizând posibilitatea prelungirii acestuia, fără a-l putea determina și preciza în mod concret.

Pe de altă parte, cum instanța s-a pronunțat prin sentința penală nr. 129/F din 17 septembrie 2015, în sensul amânării predării persoanei solicitate A. până la soluționarea definitivă a cauzei, iar în caz de condamnare cu executare în regim de detenție, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen, Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel după cum a reținut și prima instanță, constată că admiterea sesizării ce constituie obiectul prezentului dosar ar încălca autoritatea de lucru judecat a hotărârii menționate anterior, noua sesizare fiind de fapt o reiterare a cererii de predare a persoanei solicitate pentru a fi cercetată și judecată de autoritățile judiciare din Marea Britanie, ce a făcut și obiectul dosarului Curții de Apel Pitești și asupra căruia s-a pronunțat instanța prin sentința ­menționată, în sensul amânării predării.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondată, contestația formulată de procuror împotriva sentinței nr. 157/F din 8 decembrie 2016 a Curții de Apel Pitești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe intimatul persoană solicitată A.