ÎCCJ, decizie (scj.ro #83841)

Mandat european de arestare. Amânarea temporară a predării pentru motive umanitare Cuprins pe materii : Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Mandatul european de arestare Indice alfabetic : Drept procesual penal - mandat european de arestare - amânarea temporară a predării pentru motive umanitare Legea nr. 302/2004, art. 96 alin. (3) Legea nr. 141/2010, art. 23 lit. h) Conform dispozițiilor art. 96 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în mod excepțional, predarea poate fi amânată temporar, pentru motive umanitare serioase, cum ar fi existența unor temeiuri suficiente pentru a se crede că predarea va periclita, în mod evident, viața sau sănătatea persoanei solicitate.

Competența de a dispune amânarea temporară a predării persoanei solicitate, pentru motive umanitare, în temeiul art. 96 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, aparține curții de apel, ca autoritate judiciară română de executare, care poate fi sesizată de Biroul SIRENE - structură având atribuția de a asigura organizarea și desfășurarea misiunilor de predare/preluare sau extrădare a persoanelor arestate, în baza mandatului european de arestare ori a mandatului de urmărire internațională emis de autoritățile judiciare române, ulterior realizării unui rezultat pozitiv în colaborare cu autoritățile naționale competente , atribuție prevăzută în art. 23 lit. h) din Legea nr. 141/2010 privind înființarea, organizarea și funcționarea Sistemului Informatic Național de Semnalări și participarea României la Sistemul de Informații Schengen.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 1436 din 8 aprilie 2011 La data de 16 martie 2011, Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul SIRENE din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române a cerut Curții de Apel București, în temeiul art. 96 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora în mod excepțional predarea poate fi amânată temporar, pentru motive umanitare serioase - starea de sănătate a persoanei urmărite - să se pronunțe cu privire la predarea către Italia a numitului S.I. În motivarea cererii s-a arătat că prin sentința nr. 105 din 10 martie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a II-a penală, s-a dispus, în baza art. 94 din Legea nr. 302/2004, punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către Tribunalul Ordinar din Salerno - Italia împotriva cetățeanului român S.I.

Conform dispozițiilor art. 96 din Legea nr. 302/2004, s-a stabilit termen de predare către Italia la data de 19 martie 2011, iar prin adresa din 16 martie 2011, Spitalul Penitenciar Jilava a comunicat că, în acest moment, pacientul S.I. necesită condiții de izolare epidemiologică, care nu pot fi asigurate într-un avion de pasageri. Se arată în adresă că, în ipoteza în care se pot asigura astfel de condiții, odată ajuns la destinație, pacientul necesită spitalizare și tratament. În escortă, este necesară prezența unui medic specializat în patologia aparatului respirator. Curtea de Apel București, Secția a II-a penală, prin încheierea din 18 martie 2011, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Pentru a hotărî astfel, a motivat că, în raport cu dispozițiile imperative prevăzute în Legea nr. 302/2004, singurul organ abilitat a sesiza instanța de judecată în cadrul procedurii reglementată de aceasta este Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. Împotriva încheierii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, care a criticat-o pentru greșita trimitere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, considerând că după pronunțarea unei hotărâri definitive de predare nu are nicio competență de verificare a condițiilor cerute de art. 96 din Legea nr. 302/2004 și sesizarea ulterioară a instanței. Recursul este fondat. Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală stabilește, în art. 1, domeniul de aplicare, predarea în baza unui mandat european de arestare fiind una din multele forme de cooperare judiciară internațională în materie penală.

Prin lege sunt desemnate, ca autorități de executare, curțile de apel - art. 78. Reglementând procedura de executare a unui mandat european, legiuitorul a avut în vedere și situații de excepție când predarea poate fi amânată temporar, pentru motive umanitare serioase, așa cum o impun dispozițiile art. 23 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI, însă nu a precizat expres în art. 96 din Legea nr. 302/2004 o procedură ce trebuie parcursă și cine sesizează instanța în astfel de situații. În lipsa unei dispoziții exprese în lege, se impune aplicarea dispozițiilor din Codul de procedură penală - dispoziții care reglementează executarea hotărârii penale, amânarea executării sau schimbări în executare.

Potrivit art. 23 lit. h) din Legea nr. 141/2010 privind înființarea, organizarea și funcționarea Sistemului Informatic Național de Semnalări și participarea României la Sistemul de Informații Schengen, Biroul SIRENE asigură organizarea și desfășurarea misiunilor de predare/preluare sau extrădare a persoanelor arestate, în baza mandatului european de arestare ori a mandatului de urmărire internațională emis de autoritățile judiciare române, ulterior realizării unui rezultat pozitiv în colaborare cu autoritățile naționale competente. Titlul III al Părții speciale „Executarea hotărârilor penale” conține dispoziții privind punerea în executare, amânarea executării, revocarea măsurilor de siguranță sau schimbări în executarea unor hotărâri (revocarea, anularea suspendării, înlocuirea pedepsei detențiunii pe viață).

Pentru astfel de situații sesizarea se poate face din oficiu, de procuror sau, în cazul revocării sau amânării executării pedepsei la locul de muncă, și de organul de poliție. Instanța de executare deleagă pe unul din judecători săi pentru efectuarea punerii în executare, iar în alin. (2) al art. 419 C. proc. pen. se arată că, dacă cu prilejul punerii în executare a hotărârii sau în cursul executării se ivește vreo nelămurire sau împiedicare, judecătorul delegat poate sesiza instanța de executare, care va proceda potrivit dispozițiilor art. 460 C. proc. pen. Din interpretarea coroborată a textelor de lege citate și, în special a dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 141/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că Biroul SIRENE a sesizat instanța de executare justificat și îndreptățit, chiar obligat, să sesizeze autoritatea judiciară de executare, Curtea de Apel București.

Astfel, Biroul SIRENE, potrivit legii, asigură organizarea și desfășurarea misiunilor de predare/preluare sau extrădare a persoanelor arestate, în baza mandatului european de arestare ori a mandatului de urmărire internațională emis de autoritățile judiciare române, ulterior realizării unui rezultat pozitiv în colaborare cu autoritățile naționale competente. Potrivit sesizării adresate Curții de Apel București, Biroul SIRENE urma să predea către Italia, la 19 martie 2011, pe numitul S.I. Ori, înaintea predării s-a constatat că, din motive medicale grave, predarea nu poate fi efectuată.

Actele medicale doveditoare confirmă că atribuția prevăzută în art. 23 din Legea nr. 141/2010 nu a putut fi realizată, „nu s-a reușit realizarea unui rezultat pozitiv în colaborare cu autoritățile naționale” italiene - situație în care Biroul SIRENE a sesizat Curtea de Apel București pentru ca aceasta să dispună conform art. 96 din Legea nr. 302/2004, instanța de executare competentă a soluționa cauza. Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a casat încheierea din 18 martie 2011 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală și a trimis cauza pentru judecare la aceeași instanță.