ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 473/2012

Asupra recursului de față; În baza actelor dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 99 din 16 septembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă plângerea formulată de petentul C.I. împotriva Ordonanței nr. 207/11/2011 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, ca nefondată. A fost obligat petentul să plătească statului suma de 200 RON, cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele: La data de 14 ianuarie 2011, petentul C.I. a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Înalta Curtea de Casație și Justiție - D.N.A., prin care solicita efectuarea de cercetări, printre alții, și față de numiții: P.S.R.

- procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni, A.N. - fost prim procuror al aceluiași parchet, P.M. - procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, și F.L. - judecător la Judecătoria Săveni, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de: uz de fals, fals în declarații, tăinuire, fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual, fals în înscrisuri sub semnătură privată, amenințare, insultă, calomnie, șantaj, înșelăciune, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, abuz în serviciu contra intereselor publice, abuz în serviciu în formă calificată, favorizarea infractorului, fapte ce ar fi fost comise în calitățile pe care le au, în dosarele penale nr. 892/P/2007 și 887/P/2007, ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni, precum și în Dosarul nr. 1400/297/2008 a Judecătoriei Săveni.

Constatându-se că faptele reclamate de către petent nu au corespondent în realitatea faptică, verificările în cauză au avut loc sub aspectul îndeplinirii sau al neîndeplinirii corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu din partea magistraților, respectiv sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. Prin ordonanța nr. 61/P/2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, confirmată prin Ordonanța nr. 207/II/2/2011 din 10 iunie 2011 a Procurorului General al aceluiași parchet, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de sus numiții magistrați, în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc.

pen., reținându-se, în esență, că aceștia nu i-au încălcat petentului vreun drept procesual, dimpotrivă, a fost respectat principiul imparțialității, i-au fost admise toate probele solicitate, cu respectarea dispozițiilor legale, iar faptul că soluțiile date în cele două cauze penale l-au nemulțumit, nu înseamnă că magistrații au avantajat în vreun fel partea adversă, câtă vreme au respectat principiul adevărului, iar soluțiile lor au fost menținute de instanțele de control judiciar. Împotriva ultimei ordonanțe, a formulat plângere petentul C.I., în motivarea căreia arată că, magistrații intimați i-au instrumentat în mod nelegal cauzele penale în care a fost cercetat și condamnat pe nedrept, fără a exista probe care să conducă la soluțiile adoptate în acele cauze.

Verificând ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., instanța de fond a constat că plângerea este nefondată. Astfel, cu privire la activitatea desfășurată de magistratul P.S.R. - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni, s-a reținut că prin ordonanța nr. 887/P/2007 din 11 octombrie 2007, dată în dosarul penal cu același număr, aflat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni, inițiat la plângerea penală formulată de către petent, acest magistrat a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei C.A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt, prev. de art. 208 alin. (1) C. pen., aceasta fiind sancționată cu o amendă administrativă în sumă de 350 RON, în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 1 lit. b), rap.

la art. 10 lit. b) 1 C. proc. pen., art. 18 1 și art. 91 C. pen. Referitor la activitatea desfășurată de către intimata A.N. - fost prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni, aceasta a dispus, prin rechizitoriul nr. 892/P/2007 din 08 octombrie 2008, dat în dosarul cu același număr al Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni, punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a petentului C.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. (1) C. pen., (parte vătămată C.A.). În ce privește activitatea desfășurată de către intimata F.L.

- judecător la Judecătoria Săveni, s-a reținut că acest magistrat a pronunțat sentința penală din 19 martie 2009, în dosarul penal nr. 1400/297/2008 al Judecătoriei Săveni, având ca obiect acțiunea penală privind pe inculpatul C.I., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen., procuror de ședință fiind intimata procuror A.N. Prin respectiva sentință, inculpatul C.I. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 6 luni, cu suspendarea condiționată a executării acesteia. Referitor la activitatea desfășurată de intimata P.M. procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, instanța reține că acest magistrat a fost procuror de ședință la Tribunalul Botoșani în dosarul penal nr. 1400/297/2008, având ca obiect judecarea recursului declarat de către petent împotriva sentinței penale mai sus menționate, punând concluzii de respingere a recursului.

Raportând conținutul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., la activitățile desfășurate de magistrații intimați în dosarele menționate mai sus, prima instanță a constatat că aceștia au efectuat acte procedurale și au dispus măsurile procesuale în rezolvarea cauzelor, în virtutea drepturilor cu care au fost investiți în funcțiile pe care le îndeplinesc, cu respectarea principiilor inamovibilității și al independenței, prin analizarea probelor și aplicarea legii, neexistând indicii din care să rezulte comiterea vreunei infracțiuni, implicit nici a acelora sub aspectul cărora s-au efectuat verificări.

Totodată, instanța de fond a aprecia că un alt argument în susținerea neangajării răspunderii penale a magistraților pentru soluțiile date în cauzele rezolvate de aceștia, îl constituie și dispozițiile prevăzute de art. 97 alin. (1) și (2) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, potrivit cărora, exercitarea dreptului oricărei persoane de a sesiza încălcarea obligațiilor profesionale ale judecătorilor, în raport cu justițiabilii, exclude punerea în discuție a soluțiilor pronunțate de judecători, care sunt supuse căilor legale de atac, așa cum, de altfel, a și procedat petentul. Prima instanță a constatat că în mod legal și temeinic i-a fost respinsă plângerea petentului împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale, de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul C.I. Examinând hotărârea atacată, din oficiu, astfel cura impun dispozițiile art. 385 6 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385 15 alin. lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat în cauză este inadmisibil, având în vedere că sentința penală din 16 septembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, este definitivă. Conform dispozițiilor art. 385 2 C. proc. pen. sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești, sentințe sau decizii, după caz, nedefinite.

Dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 leagă regimul căilor de atac de data pronunțări hotărârii primei instanțe și anume: „hotărârile pronunțate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul". Per a contrario, rezultă că hotărârile pronunțate după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 (25 noiembrie 2010) sunt supuse căilor de atac prevăzută de această lege. Conform dispozițiilor art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin actul normativ evocat, hotărârea pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă. În cauză, sentința penală nr. 99/2011 a Curții de Apel Suceava a fost pronunțată la data de 16 septembrie 2011, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, motiv pentru care, nu este supusă niciunei căi de atac.

Se constată, așadar, că recursul declarat în cauză este inadmisibil, ca urmare a neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 385 2 C. proc. pen., cu referire la existența unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale. Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Așa fiind, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul C.I., împotriva sentinței penale nr. 99 din 16 septembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul C.I., împotriva sentinței penale nr. 99 din 16 septembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 februarie 2012.