ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 473/2012

Asupra recursului de față;

În baza actelor dosarului constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 99 din 16 septembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția

penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă plângerea formulată de

petentul C.I. împotriva Ordonanței nr. 207/11/2011 a Procurorului General al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, ca nefondată.

A fost obligat petentul să plătească

statului suma de 200 RON, cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre

prima instanță a reținut următoarele:

La data de

14

ianuarie

2011, petentul C.I. a formulat

plângere la Parchetul de pe lângă Înalta Curtea de Casație și Justiție - D.N.A.,

prin care solicita efectuarea de cercetări, printre alții, și față de numiții: P.S.R.

- procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni, A.N. - fost prim

procuror al aceluiași parchet, P.M. - procuror la Parchetul de pe lângă

Tribunalul Botoșani, și F.L. - judecător la Judecătoria Săveni, sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor de: uz de fals, fals în declarații, tăinuire, fals

material în înscrisuri oficiale, fals intelectual, fals în înscrisuri sub semnătură

privată, amenințare, insultă, calomnie, șantaj, înșelăciune, abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi,

abuz în serviciu contra intereselor publice, abuz în serviciu în formă

calificată, favorizarea infractorului, fapte ce ar fi fost comise în calitățile

pe care le au, în dosarele penale nr. 892/P/2007 și 887/P/2007, ale Parchetului

de pe lângă Judecătoria Săveni, precum și în Dosarul nr. 1400/297/2008 a

Judecătoriei Săveni.

Constatându-se că faptele reclamate de

către petent nu au corespondent în realitatea faptică, verificările în cauză au

avut loc sub aspectul îndeplinirii sau al neîndeplinirii corespunzătoare a atribuțiilor

de serviciu din partea magistraților, respectiv sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen.

Prin ordonanța nr. 61/P/2011 a Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Suceava, confirmată prin Ordonanța nr. 207/II/2/2011

din 10 iunie 2011 a Procurorului General al aceluiași parchet, s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de sus numiții magistrați, în temeiul art. 228 alin. (6) și

art. 10 lit. a) C. proc. pen., reținându-se, în esență, că aceștia nu i-au încălcat

petentului vreun drept procesual, dimpotrivă, a fost respectat principiul imparțialității,

i-au fost admise toate probele solicitate, cu respectarea dispozițiilor legale,

iar faptul că

soluțiile date în cele două cauze penale

l-au nemulțumit, nu înseamnă că magistrații au avantajat în vreun fel partea adversă,

câtă vreme au respectat principiul adevărului, iar soluțiile lor au fost menținute

de instanțele de control judiciar.

Împotriva ultimei ordonanțe, a formulat

plângere petentul C.I., în motivarea căreia arată că, magistrații intimați i-au

instrumentat în mod nelegal cauzele penale în care a fost cercetat și condamnat

pe nedrept, fără a exista probe care să conducă la soluțiile adoptate în acele cauze.

Verificând ordonanța atacată, pe baza lucrărilor

și a materialului din dosarul cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., instanța de fond a constat că plângerea este nefondată.

Astfel, cu privire la activitatea desfășurată

de magistratul P.S.R. - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni, s-a

reținut că prin ordonanța nr. 887/P/2007 din 11 octombrie 2007, dată în dosarul

penal cu același număr, aflat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni, inițiat

la plângerea penală formulată de către petent, acest magistrat a dispus scoaterea

de sub urmărire penală a învinuitei C.A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

furt, prev. de art. 208 alin. (1) C. pen., aceasta fiind sancționată cu o amendă

administrativă în sumă de 350 RON, în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct.

1 lit. b), rap. la art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen., art. 18

1

și art. 91 C. pen.

Referitor la activitatea desfășurată de

către intimata A.N. - fost prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni,

aceasta a dispus, prin rechizitoriul nr. 892/P/2007 din 08 octombrie 2008, dat în

dosarul cu același număr al Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni, punerea

în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a petentului C.I. sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. (1) C.

pen., (parte vătămată C.A.).

În

ce privește activitatea desfășurată de către intimata F.L.

- judecător la Judecătoria Săveni, s-a reținut că acest magistrat a pronunțat sentința

penală din 19 martie 2009, în dosarul penal nr. 1400/297/2008 al Judecătoriei Săveni,

având ca obiect acțiunea penală privind pe inculpatul C.I., trimis în judecată pentru

săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C.

pen., procuror de ședință fiind intimata procuror A.N.

Prin respectiva sentință, inculpatul C.I.

a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 6 luni, cu suspendarea condiționată a

executării acesteia.

Referitor la activitatea desfășurată de

intimata P.M. procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, instanța reține

că acest magistrat a fost procuror de ședință la Tribunalul Botoșani în dosarul

penal nr. 1400/297/2008, având ca obiect judecarea recursului declarat de către

petent împotriva sentinței penale mai sus menționate, punând concluzii de respingere

a recursului.

Raportând conținutul infracțiunii de abuz

în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., la activitățile

desfășurate de magistrații intimați în dosarele menționate mai sus, prima instanță

a constatat că aceștia au efectuat acte procedurale și au dispus măsurile procesuale

în rezolvarea cauzelor, în virtutea drepturilor cu care au fost investiți în funcțiile

pe care le îndeplinesc, cu respectarea principiilor inamovibilității și al independenței,

prin analizarea probelor și aplicarea legii, neexistând indicii din care să rezulte

comiterea vreunei infracțiuni, implicit nici a acelora sub aspectul cărora s-au

efectuat verificări.

Totodată, instanța de fond a aprecia că

un alt argument în susținerea neangajării răspunderii penale a magistraților pentru

soluțiile date în cauzele rezolvate de aceștia, îl constituie și dispozițiile prevăzute

de art. 97 alin. (1) și (2) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor

și procurorilor, potrivit cărora, exercitarea dreptului oricărei persoane de a sesiza

încălcarea obligațiilor profesionale ale judecătorilor, în raport cu justițiabilii,

exclude punerea în discuție a soluțiilor pronunțate de judecători, care sunt supuse

căilor legale de atac, așa cum, de altfel, a și procedat petentul.

Prima instanță a constatat că în mod legal

și temeinic i-a fost respinsă plângerea petentului împotriva ordonanței de neîncepere

a urmăririi penale, de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Suceava.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

petentul C.I. Examinând hotărârea atacată, din oficiu, astfel cura impun dispozițiile

art. 385

6

alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție,

în temeiul art. 385

15

alin. lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată

că recursul formulat în cauză este inadmisibil, având în vedere că sentința penală

din 16 septembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze

cu minori, este definitivă.

Conform dispozițiilor art. 385

2

C. proc. pen. sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești,

sentințe sau decizii, după caz, nedefinite.

Dispozițiile tranzitorii cuprinse în

art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 leagă regimul căilor de atac de data

pronunțări hotărârii primei instanțe și anume: „hotărârile pronunțate în cauzele

penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac,

motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

Per a contrario, rezultă că hotărârile

pronunțate după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 (25 noiembrie 2010) sunt

supuse căilor de atac prevăzută de această lege.

Conform dispozițiilor art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin actul normativ evocat, hotărârea

pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă.

În

cauză, sentința penală nr. 99/2011 a Curții de Apel Suceava

a fost pronunțată la data de 16 septembrie 2011, deci ulterior intrării în vigoare

a Legii nr. 202/2010, motiv pentru care, nu este supusă niciunei căi de atac.

Se constată, așadar, că recursul declarat

în cauză este inadmisibil, ca urmare a neîndeplinirii condiției prevăzute de

art. 385

2

C. proc. pen., cu referire la existența unei hotărâri susceptibile

de reformare pe această cale.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune

procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un

act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă

exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală.

Recunoașterea unei căi de atac în alte

situații decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a

principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității

în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare o soluție inadmisibilă

în ordinea de drept.

Așa fiind, Înalta Curte, în conformitate

cu dispozițiile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C.

proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul C.I., împotriva

sentinței penale nr. 99 din 16 septembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția

penală și pentru cauze cu minori.

În

temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul

petent va fi obligat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de petentul C.I., împotriva sentinței penale nr. 99 din 16 septembrie 2011 a Curții

de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petent la plata sumei

de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 20 februarie 2012.