ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3841/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 61 din 8 mai 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentul E.C. împotriva Sentinței penale nr. 45/P din 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț. A fost obligat revizuentul la plata sumei de 30 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de control judiciar a constatat că situația de fapt a fost corect stabilită și pe baza acesteia s-a dat faptei comisă de către inculpat o încadrare juridică legală. Inculpatul, în apărarea sa, a susținut că nu a lovit victima cu cuțitul ce-l avea în mână ci doar a dorit să o sperie, aplicându-i o lovitură cu pumnul, aceasta căzând în șanț, moment după care el a intrat în bar și nu mai știe ce s-a întâmplat, aspecte ce au fost infirmate de declarațiile martorilor audiați.

Inculpatul, pe parcursul desfășurării cercetării judecătorești a solicitat efectuarea unei expertize biocriminalistice, pentru a se stabili dacă urmele de sânge de pe cuțitul ridicat de către organele de poliție și care îi aparțin, provin de la victimă. Această probă a fost respinsă de ambele instanțe cu motivarea că este imposibilă efectuarea ei întrucât nu mai există probele de sânge prelevate de la victimă pentru a se putea face comparație între urmele de sânge de pe cuțit și sângele victimei. În ceea ce privește susținerea că victima a fost lovită după plecarea din bar, și motivat de faptul că victima a fost transportată la domiciliu de martorii P.N. și A.G., acestea au fost înlăturate întrucât martorii nu au avut nici un conflict cu victima, cât și faptul că aceștia nu au fost prezenți având asupra lor un cuțit.

Împotriva acestei hotărâri revizuentul a declarat recurs, susținând că este nevinovat, singurele probe care-l incriminează fiind declarațiile concubinei victimei. Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și din oficiu, s-a constatat că recursul este tardiv declarat pentru considerentele ce se vor arăta: În conformitate cu art. 385 3 C. proc. pen. termenul de recurs este de 10 zile dacă legea nu dispune altfel. Dispozițiile art. 363 - 365 C. proc. pen. prevăd data de la curge termenul, repunerea în termen și declararea peste termen se aplică în mod corespunzător. Potrivit art. 363 alin. (3) din același cod pentru inculpatul deținut, care a lipsit la pronunțare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.

Termenul de recurs fiind un termen procedural pe zile se calculează în condițiile art. 186 alin. (1), (2), (4) C. proc. pen. Astfel, legiuitorul a statuat că: (1) La calcularea termenelor procedurale se pornește de la ora, ziua, luna, anul menționat în actul care a provocat curgerea termenului. (2) La calcularea termenelor pe ore și zile nu se socotește ora sau ziua de la care începe să curgă termenul și nici ora și ziua în care acesta s-a împlinit. (4) când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare termenul expus la sfârșitul zilei lucrătoare care urmează. Din analiza cauzei rezultă că la data de 8 mai 2012 la Curtea de Apel Bacău revizuentul E.C.

a fost prezent la dezbateri potrivit mențiunii în acest sens din partea introductivă a deciziei penale ("La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul revizuent E.C., în stare de arest, asistat de apărător"), la aceeași dată fiind pronunțată soluția, în prezența apelantului, astfel cum s-a consemnat în dispozitivul deciziei penale recurate. Prin urmare, ultima zi de recurs a fost la 19 mai 2012, dată până la care revizuentul nu a exercitat calea ordinată de atac a recursului. Dimpotrivă, din actele dosarului rezultă că revizuentul E.C. a formulat cerere de recurs la data de 23 mai 2012. Pe cale de consecință, rezultă că recursul a fost exercitat de către revizuent cu depășirea termenului legal, așa încât recursul declarat de revizuent este tardiv.

Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de revizuentul E.C. împotriva Deciziei penale nr. 61 din 8 mai 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 noiembrie 2012. Procesat de GGC - AA