ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3841/2012

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 61 din 8 mai 2012 a

Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, a fost respinsă

cererea de revizuire formulată de revizuentul E.C. împotriva Sentinței penale

nr. 45/P din 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț.

A fost obligat revizuentul

la plata sumei de 30 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de control judiciar a constatat că situația de fapt a

fost corect stabilită și pe baza acesteia s-a dat faptei comisă de către

inculpat o încadrare juridică legală.

Inculpatul, în

apărarea sa, a susținut că nu a lovit victima cu cuțitul ce-l avea în mână ci

doar a dorit să o sperie, aplicându-i o lovitură cu pumnul, aceasta căzând în

șanț, moment după care el a intrat în bar și nu mai știe ce s-a întâmplat,

aspecte ce au fost infirmate de declarațiile martorilor audiați.

Inculpatul, pe

parcursul desfășurării cercetării judecătorești a solicitat efectuarea unei

expertize biocriminalistice, pentru a se stabili dacă urmele de sânge de pe

cuțitul ridicat de către organele de poliție și care îi aparțin, provin de la

victimă.

Această probă a fost

respinsă de ambele instanțe cu motivarea că este imposibilă efectuarea ei

întrucât nu mai există probele de sânge prelevate de la victimă pentru a se

putea face comparație între urmele de sânge de pe cuțit și sângele victimei. În

ceea ce privește susținerea că victima a fost lovită după plecarea din bar, și

motivat de faptul că victima a fost transportată la domiciliu de martorii P.N.

și A.G., acestea au fost înlăturate întrucât martorii nu au avut nici un

conflict cu victima, cât și faptul că aceștia nu au fost prezenți având asupra

lor un cuțit.

Împotriva acestei

hotărâri revizuentul a declarat recurs, susținând că este nevinovat, singurele

probe care-l incriminează fiind declarațiile concubinei victimei.

Examinând cauza în

raport cu motivele invocate precum și din oficiu, s-a constatat că recursul

este tardiv declarat pentru considerentele ce se vor arăta:

În conformitate cu

art. 385

3

C. proc. pen. termenul de recurs este de 10 zile dacă

legea nu dispune altfel.

Dispozițiile art. 363

- 365 C. proc. pen. prevăd data de la curge termenul, repunerea în termen și

declararea peste termen se aplică în mod corespunzător.

Potrivit art. 363

alin. (3) din același cod pentru inculpatul deținut, care a lipsit la

pronunțare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.

Termenul de recurs

fiind un termen procedural pe zile se calculează în condițiile art. 186 alin.

(1), (2), (4) C. proc. pen.

Astfel, legiuitorul a

statuat că: (1) La calcularea termenelor procedurale se pornește de la ora,

ziua, luna, anul menționat în actul care a provocat curgerea termenului.

(2) La calcularea

termenelor pe ore și zile nu se socotește ora sau ziua de la care începe să

curgă termenul și nici ora și ziua în care acesta s-a împlinit.

(4) când ultima zi a

unui termen cade într-o zi nelucrătoare termenul expus la sfârșitul zilei

lucrătoare care urmează.

Din analiza cauzei

rezultă că la data de 8 mai 2012 la Curtea de Apel Bacău revizuentul E.C. a

fost prezent la dezbateri potrivit mențiunii în acest sens din partea

introductivă a deciziei penale ("La apelul nominal făcut în ședință

publică se prezintă apelantul revizuent E.C., în stare de arest, asistat de

apărător"), la aceeași dată fiind pronunțată soluția, în prezența

apelantului, astfel cum s-a consemnat în dispozitivul deciziei penale recurate.

Prin urmare, ultima

zi de recurs a fost la 19 mai 2012, dată până la care revizuentul nu a

exercitat calea ordinată de atac a recursului.

Dimpotrivă, din

actele dosarului rezultă că revizuentul E.C. a formulat cerere de recurs la

data de 23 mai 2012.

Pe cale de

consecință, rezultă că recursul a fost exercitat de către revizuent cu

depășirea termenului legal, așa încât recursul declarat de revizuent este

tardiv.

Văzând și

dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv,

recursul declarat de revizuentul E.C. împotriva Deciziei penale nr. 61 din 8

mai 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Obligă recurentul

revizuent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 noiembrie 2012.

Procesat

de GGC - AA