ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2803/2012

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2803/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului penal de față:

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 196 din 13 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 5343/99/2008 al Tribunalului Iași a fost respinsă cerere formulată de inculpatul T.R.G., prin apărătorul ales, în sensul schimbării încadrării juridice dată faptei de „tentativă de omor calificat", prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1)-175 alin. (1) lit. i) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică dată faptelor în rechizitoriu, respectiv din infracțiunea de „lovire sau alte violențe" prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 75 lit. b) C. pen. în infracțiunile de „lovire sau alte violențe", prev. de art. 180 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a dispus condamnarea inculpatului T.R.G., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- „tentativă de omor calificat", prev. și ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1)-175 lit. i) C. pen. (parte vătămată Ș.T.I.) la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen. pentru o durată de 3 ani ce va fi executată în condițiile art. 66 C. pen.;

- „lovire sau alte violențe", prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., la pedeapsa închisorii de 3 luni.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele principale aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară anterior menționată.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata și în condițiile art. 71 alin. (1), (2) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta sentință durata deținerii preventive începând cu 07 iunie 2008 și până la 22 mai 2009.

În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen. s-a confiscat de la inculpat cuțitul pentru săvârșirea infracțiunilor - depus la camera de corpuri delicte a Tribunalului Iași.

A fost menținută măsura obligării de a nu părăsi țara prevăzută de art. 145

C. proc. pen. dispusă împotriva inculpatului prin Decizia penală nr. 318 din 22 mai 2009 a Curții de Apel Iași.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. h) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului T.R.G., la plângerea prealabilă a părților vătămate F.D.P., și G.C.C., pentru săvârșirea infracțiunilor de „lovire sau alte violențe" prevăzută de art. 180 alin. (1), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (prin retragerea plângerilor).

S-a constatat că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iași suma de 1.298,82 lei, iar părții civile Spitalul Clinic Județean Sf. Spiridon Iași suma de 129, 08 lei la care se adaugă dobânda de referință a B.N.R. ce se va calcula de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la achitarea prejudiciului - reprezentând cheltuieli efectuate pentru asistența medicală acordată părții vătămate Ș.T.

În baza art. 192 alin. (1) pct. 2 lit.c) C. proc. pen., au fost obligate părțile vătămate G.C.C. și F.D. să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare câte 100 lei.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 20.000 lei.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

În noaptea de 6/7 iunie 2008, în jurul orelor 23,00, inculpatul s-a întâlnit cu prietenul sau, A.M., stabilind sa se deplaseze împreună la discoteca din clubul „F. „amplasat în complexul comercial Copou din Iași. Aici cei doi au cumpărat și consumat o sticlă de whisky, iar la un moment dat, în urma unor contacte telefonice au venit la același club și alți prieteni ai inculpatului, respectiv martorii B.M. și B.C., consumând toți patru alte băuturi alcoolice (încă o sticla de whisky).

În același club au ajuns și părțile vătămate Ș.T.I. și G.C.C., găsind aici pe G.B.G., G.R. și F.D.P., consumând și ei băuturi alcoolice.

Atât inculpatul cât și A.M. îi cunoșteau pe unii dintre cei menționați anterior, respectiv pe G.G.B. și G.R., salutându-se și consumând băuturi alcoolice împreuna.

În jurul orelor 3,40-4,00 din 7 iunie 2008, în timpul unor discuții, între inculpat, martorul A.M. și G.R. s-a iscat un scandal, pe fondul unui conflict mai vechi dintre aceștia.

S-a reținut că în timpul discuțiilor dintre inculpat și G. Razvan, aflați intr-o relație conflictuală mai veche inculpatul a scos un spray cu gaze lacrimogene pe care l-a pulverizat asupra acestuia din urma și a celor ce-l însoțeau. în acest context, F.D.P. i-a aplicat un pumn în față inculpatului, iar partea vătămată G.C.C. i-a aplicat o lovitură martorului A.M. În tot acest timp, partea vătămată Ș.T.I. dansa pe o boxă observând însă că s-a iscat un conflict între inculpat și ceilalți ce-l însoțeau pe G.R.

În aceste condiții, inculpatul a scos din buzunarul de la blugi un cuțit tip briceag, lovind fără deosebire, persoanele aflate în preajma sa aspect ce rezultă din declarația olografă dată în faza urmăririi penale. Din cauza gazelor lacrimogene împrăștiate în bar, clienții aflați acolo, dar și G.R. au părăsit imediat acel loc, inculpatul reușind să lovească însă pe frații acestuia, respectiv pe G.C.C. în zona nasului, pe G.G.B. în regiunea cervicală posterioară. în timp ce se îndrepta spre ieșirea din bar pentru a-i urmări pe G.R. și F.D.P., observând-o pe partea vătămată Ș.T.I., inculpatul a încercat să-l lovească cu cuțitul pe care îl ținea în mana dreaptă, însă aceasta i-a aplicat o lovitură cu piciorul în zona abdominală. Datorită acestei lovituri inculpatul a căzut pe pardoseală, reușind însă să o tragă pe partea vătămată spre el, apucându-l de tricou, și aplicându-i o lovitură în torace, urmată apoi de alte lovituri aplicate în timp ce aceasta încerca să se retragă din bar.

În contextul arătat inculpatul a continuat să-l urmărească pe G.R. și F.D.P., aplicând acestuia din urmă, cu cuțitul, o lovitură în zona cervicală posterioară și alta în zona mânii stângi.

Instanța de fond a reținut că părțile vătămate G.G.B., G.C.C. și F.D.P., regăsindu-se afară, în perimetrul clubului, au urcat imediat într-un taxi cu care s-au deplasat la Spitalul Clinic „Sf. Spiridon " din Iași pentru a primi îngrijiri medicale. De asemenea, partea vătămată Ș.T.I. a urcat intr-un taxi deplasându-se la același spital pentru a primi asistență medicală, fiind ajutat în acest scop de martorul A.B.

În timpul conflictului produs în bar, dar spre finalul acestuia (orele 3,50) au fost sesizate organele de politie, prin dispeceratul 112, care, ajungând la locul faptei au găsit în fața complexului comercial Copou, unde funcționează clubul menționat, pe inculpat și prietenii acestuia (A.M., B.M, B.C.). Cu ocazia percheziției corporale, a fost găsit asupra inculpatului, în buzunarul de la blugi, cuțitul tip briceag folosit în agresiune, pe care existau urme de sânge pe lamă și mâner.

De asemenea, s-a reținut că, părțile vătămate G.G.B., F.D.P. și G.C.C. au primit îngrijiri medicale la Spitalul Clinic de Urgente „Sf. Spiridon" Iași, prilej cu care s-a stabilit ca primele două prezentau plăgi înjunghiate, iar a treia prezenta o plagă contuză piramidă nazală - aspect ce rezultă din procesul verbal al organelor de poliție și din actele medicale depuse la dosar.

În ceea ce o privește pe partea vătămată Ș.T.I., s-a constatat, potrivit raportului de constatare medico-legală întocmit de I.M.L. Iași și altor documente medicale, că aceasta prezenta următoarele leziuni: pe hemitoracele stâng, posterobazal doua plăgi - una penetrantă (cu pneumotorax stâng); pe hemitoracele stâng, latero bazai, o plaga lunga de circa 4 cm, penetrantă; pe hemitoracele drept, posterior, o plagă nepenetrantă; pe marginea internă a antebraț drept - plagă înjunghiată de 1,5 cm. Din același act medico-legal rezultă că plăgile toracice și pneumotoraxul stâng s-au putut produce prin loviri active cu un obiect înțepător-tăietor (posibil cuțit) necesitând 25-28 zile îngrijiri medicale, dar și că pe data de 7 iunie 2008 s-a practicat pleurotomie a minima stâng pentru drenaj pleural și sutura plăgilor toracice ă.

Pe parcursul procesului penal, inculpatul a prezentat o altă versiune privind circumstanțele și cronologia săvârșirii faptelor, apărările sale fiind însă infirmate integral de mijloacele de probă administrate în cauză.

Audiat la 7 iunie 2008 (fila 154), în declarația olografă scrisă personal, inculpatul a susținut că a mers în discoteca F., în noaptea de 6/7 iunie 2008 ora 24,00, unde, împreună cu martorii B.M., A.M. zis "C." și B.C. zis "C.", a consumat băuturi alcoolice (sticla de whisky). S-a întâlnit aici și cu o cunoștință mai veche,"R.", însoțit de mai mulți tineri, consumând băuturi alcoolice și cu aceștia. La un moment dat, în timp ce se aflau în discoteca din același club, a fost invitat de G.R. să-l însoțească la baie pentru a discuta ceva cu el și, refuzând să-l urmeze, l-a împins.

Imediat a fost lovit cu pumnul în gură de o persoană ce îl însoțea pe G.R., dar a mai primit și alte lovituri, astfel că a scos un briceag din buzunarul de la blugi cu care a început să aplice lovituri, fără a distinge între persoanele lovite, zonele corporale agresate, deoarece se afla în stare avansată de ebrietate. A precizat că avea asupra sa un cuțit cu lama de 3,5 cm și mâner de plastic de culoare roșie (tip briceag). De asemenea, a susținut că a folosit în spațiul menționat și un spray lacrimogen pentru a se apăra.

Audiat de procuror, dar și de judecător cu prilejul soluționării propunerii de arestare preventivă, inculpatul a declarat ca între orele 2,00 și 4,00 din 7 iunie 2008 a consumat băuturi alcoolice cu G.R. și tinerii ce-l însoțeau pe acesta din urmă. După ce au coborât din discoteca aflată la nivelul superior în barul din același club, a fost invitat de G.R., cu care avusese un conflict cu mai mulți ani în urmă, să meargă la baie pentru a discuta ceva, însă a refuzat. Imediat a primit o lovitură în figură de la persoana ce-l însoțea pe G.R., cauzându-i-se expulzarea unui dinte frontal și dislocarea a încă doi dinți, context în care a scos un spray lacrimogen pe care l-a pulverizat asupra agresorului. A mai primit lovituri în abdomen, căzând pe pardoseală. încercând să se ridice de jos și fiind bruscat de alte persoane, a scos un cuțit pe care îl avea în buzunarul de la blugi, lovind o persoană în picior și altă în zonă posterioara a corpului.

În cursul judecății inculpatul a declarat că în jurul orelor 24-24.15 s-a întâlnit cu martorii A.M., B.M. și B.C. în incinta clubului F. și împreună cu ei a consumat o sticlă de whisky că în jurul orelor 2,00 în clubul menționat a ajuns și G.R. însoțit de alți tineri, dintre aceștia cunoscându-l doar pe primul cu care avusese un conflict cu, circa 2 ani în urmă. Coborând în jurul orelor 2,00 la barul din același club G.R., G.C. și F.D.P., i-au cerut să-l urmeze la baie. Refuzând, a fost prins de mâna stângă, într-un mod mai dur, de către primul și lovit cu pumnul în față de către F.D.P., provocându-i-se astfel expulzia a 3 dinți.

În aceste condiții, a scos un spray lacrimogen pe care îl avea asupra sa, pe care l-a folosit împotriva agresorilor aflați la o distanță de 2-3 metri față de el. încercând să se retragă printre agresori, a fost lovit cu piciorul în abdomen și doborât la podea, lovit apoi cu pumnii și picioarele de frații G. în timp ce încerca să se ridice. în acest context, a scos un breloc de chei de 3,5 cm pentru a se apăra și nu un cuțit cum se retine în rechizitoriu, dar nu știe dacă l-a folosit împotriva părților vătămate, deoarece era în stare avansată de ebrietate.

Instanța de fond a reținut că în raport de conținutul acestor dispoziții apărările făcute de inculpat în tot cursul judecății, în sensul că nu a folosit un cuțit pentru agresiunile exercitate asupra părților vătămate, ci un breloc de chei, și în sensul că a folosit acel spray cu substanțe paralizante împotriva părților vătămate numai după ce a fost lovit de acestea, nu au fost primite, întrucât declarațiile sale din etapa cercetării judecătorești nu se coroborează decât parțial cu primele din faza anterioara și nu sunt susținute nici de declarațiile martorilor A.M., B.M., B.C., A.A. și I.M.V. și sunt chiar contrazise de celelalte probe ale dosarului, respectiv: procesul verbal din 7 iunie 2008 întocmit de agenții de politie din cadrul Poliției Municipiului Iași, secția a II-a ( la orele 5,00 ) sesizați la orele 3.50 prin dispeceratul 112 în privința derulării conflictului din clubul F. - din care rezultă că după consumarea acestuia au fost imobilizate patru persoane între care și inculpatul, asupra căruia s-a găsit în buzunarul pantalonilor (blugi) un cuțit tip briceag (cu lama culisabilă, cu lama lung. de aproximativ 6 cm) pe lamă și pe mâner fiind urme de sânge - obiect ce a fost ridicat și indisponibilizat, transmis instanței de judecată în plic sigilat odată cu actul de sesizare și dosarul de urmărire penală; planșele fotografice aflate la dosar privind obiectul ridicat de la inculpat de lucrătorii de politie, caracteristicile acestuia fiind prezentate și de inculpat în declarațiile de la urmărire penală, fiind vizibile în aceste planșe urme de sânge pe lama cuțitului; declarațiile părților vătămate care l-au văzut pe inculpat cu cuțitul în mână, folosindu-l asupra lor; actele medico-legale depuse la dosar ce concluzionează că partea vătămată Ș.T.I. prezenta în momentul examinării din 7 iunie 2008 "plăgi tăiate multiple toracice" (fila 45), partea vătămată G.G.B. prezenta plagă înjunghiată în regiunea cervicală posterioară lungă de 1,5 cm și adâncime de 0,5 cm, partea vătămată G.C.C. prezenta plagă contuză piramidă nazală, partea vătămată F.D.P. prezenta 2 plăgi tăiate în regiunea cervicală posterioară și respectiv pe fața dorsală a mânii drepte, raportul de constatare medico-legală ce concluzionează, între altele că plăgile prezentate de Ș.T.I. s-au putut produce prin loviri active cu un obiect înțepător- tăietor (posibil cuțit); declarațiile martorilor A.A. - angajat al clubului F., care a auzit după terminarea conflictului că una dintre persoanele implicate a folosit un cuțit, lovind alte persoane, declarația martorului A.B.

Instanța de fond a mai reținut că martorii aflați în anturajul inculpatului (A.M., B.M., B.C.) au relatat aspecte legate de consumul excesiv de băuturi alcoolice, în acea seară, că la un moment dat a izbucnit un scandal între inculpat și frații G., fără a prezenta date certe referitoare la persoana care a inițiat conflictul, la succesiunea faptelor consumate în bar, la persoana care a folosit acel spray paralizant și condițiile în care inculpatul a folosit cuțitul în agresiunea părților vătămate.

S-a mai reținut că din declarațiile părților vătămate, a rezultat că inculpatul a fost acela care, după o discuție avută cu G.R. a scos un spray cu gaze lacrimogene pe care l-a pulverizat asupra părților vătămate și numai după ce a acționat în acest mod asupra acestora fără să se fi exercitat asupra lui vreun act de agresiune verbală sau fizică, una dintre părțile vătămate, respectiv F.D.P.- văr cu G.R. și frații acestora, i-a aplicat un pumn în față.

Chiar inculpatul în declarația olografă (fila 154) a recunoscut că, refuzând propunerea lui G.R. de a-1 însoți la baie, l-a împins pe acesta, acțiune care a determinat-o pe partea vătămată Florea Petru să reacționeze în modul arătat.

În cauză, nu rezultă din probele administrate că inculpatul, sau altul dintre însoțitorii săi s-ar fi aflat în fața unui atac material, direct, injust, că este demonstrat faptul că el este cel care a deschis conflictul, pulverizând gaze lacrimogene asupra părților vătămate, atacând pe părțile vătămate G.C.C., G.G., urmărind apoi pe F.D.P., care fugise din incinta barului, lovind-o apoi de 4 ori cu cuțitul pe partea vătămată Ș.T.I. care nu prezenta nici un fel de pericol, că era singurul din acel grup rămas în bar și că nu se implicase în acțiunile anterioare ale celorlalte părți vătămate și nici nu avea asupra sa obiecte contondente sau alte mijloace cu care să atace.

Instanța de fond a reținut că partea vătămată Ș.T.I., rămasă singura în bar dintre cei care făceau parte din grupul lui G.R., nu a inițiat nici un fel de agresiune asupra inculpatului până în momentul în care, acesta din urmă a încercat să o lovească, astfel că nu sunt incidente disp. art. 44 alin. (3) C. pen.

Față de toate elementele de fapt expuse, astfel cum sunt ilustrate de analiza coroborată a probelor cauzei, instanța a constatat că, în drept, fapta inculpatului T.R.G. care în ziua de 6-7 iunie 2008 într-un loc public, respectiv în clubul „F." din Iași, fiind în stare de ebrietate, a aplicat părții vătămate Ș.T.I., mai multe lovituri, cu un cuțit, unele dintre acestea fiind aplicate în zone anatomice importante ale corpului (hemitorace stâng, plaga latero-bazală penetrantă și hemitorace drept, cu pneumotorax stâng), necesitând pentru vindecare 25-28 zile îngrijiri medicale, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen.

Faptele aceluiași inculpat care în condițiile de loc și timp anterior prezentate, a aplicat părții vătămate G.C.C. - lovitură cu un corp contondent, provocându-i o plagă confuză piramidă nazală, provocându-i suferințe fizice (care nu au fost supuse examenului medico-legal), realizează elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe" prev. de art. 180 alin. (1) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat, care în aceleași condiții de loc și timp, a aplicat părții vătămate G.G.B., o lovitură cu cuțitul, provocându-i o plagă înjunghiată în regiunea cervicală posterioară, cu lungimea de 1,5 cm și profunzimea de 0,5 cm (care nu au fost examinate medico-legal), realizează elementele constitutive ale infracțiunii de „lovire sau alte violențe" prev. de art. 180 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului T.R.G. care în aceleași condiții de timp și loc, a aplicat părții vătămate F.D.P. două lovituri, cu un cuțit, producându-i o plagă în regiunea cervicală posterioară, alta pe fața dorsală a policeului drept (mâna dreaptă, fără examinare medico-legala) realizează elementele constitutive ale infracțiunii de „lovire sau alte violențe" prev. de art. 180 alin. (1) C. pen.

Față de împrejurarea că părțile vătămate G.C.C., G.G.B. și F.D.P. nu au depus la dosarul cauzei acte medico-legale din care să rezulte numărul de zile necesare pentru îngrijiri medicale în privința leziunilor ce le-au fost cauzate de inculpat în condițiile anterior expuse, instanța, în lipsa unor astfel de dovezi, a constatat că nu se poate reține ca fiind îndeplinite cerințele din alineatul 2 al art. 180 C. pen., și ca atare, în condițiile art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a acestor fapte (în art. 180 alin. (1) cu art. 33 a C. pen.

Au fost înlăturate și dispozițiile art. 75 lit. b) C. pen., reținute în actul de sesizare în privința acestor trei infracțiuni, deoarece în contextul faptic reținut nu se justifica aplicabilitatea acestora.

Referitor la fapta comisă în dauna părții vătămate Ș.T.I., instanța a reținut, - în raport de împrejurarea că inculpatul a folosit în agresiune un obiect apt de a ucide (un cuțit), de faptul că a aplicat cu acesta victimei mai multe lovituri unele dintre acestea în zone anatomice importante (pe hemitoracele stâng, postero-bazal - 2 plăgi – penetrante conform precizărilor medicului de chirurgie toragică reiterată în raportul de constatare medico-legală (fila 48); pe hemitoracele drept - 2 plăgi nepenetrante), unele cu intensitate deosebită, întrucât a produs o plagă penetrantă în zona hemitorace stg., postero-bazal pe linia medio-scapulară, alta latero-bazal tot penetrantă - că acesta, chiar dacă nu a urmărit suprimarea vieții victimei Ș.T.I., a prevăzut și acceptat posibilitatea producerii rezultatului letal, și, deci, a acționat cu intenția de a ucide, ce caracterizează latura subiectivă a tentativei de omor calificat.

Fiind demonstrată pe deplin vinovăția inculpatului, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. și ped. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., astfel cum este ilustrata de mijloacele de proba enumerate până aici, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului.

Sentința penală astfel pronunțată de tribunal a fost apelată de inculpatul T.R.G. care a invocat motive de nelegalitate și netemeinicie, care au vizat următoarele aspecte: în latura penală:

- nulitatea urmăririi penale efectuată de procuror cu încălcarea dispozițiilor imperative privind asistența juridică a învinuitului reținut în cauză, ceea ce în opinia sa impune restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale;

- greșita interpretare a probatoriului administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat în condițiile în care faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv intenția de a ucide;

- greșita încadrare juridică a faptei prin raportate la instrumentul folosit (breloc de 4-5 cm. care prim natura sa nu este apt să suprime viața unei persoane), regiunea vizată și intensitatea loviturii, elemente de natură să impună schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de vătămare corporală;

- un cuțit, unele dintre acestea fiind aplicate în zone anatomice importante ale corpului (hemitorace stâng, plaga latero-bazală penetrantă și hemitorace drept, cu pneumotorax stâng), necesitând pentru vindecare 25-28 zile îngrijiri medicale, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen.

Faptele aceluiași inculpat care în condițiile de loc și timp anterior prezentate, a aplicat părții vătămate G.C.C. - lovitură cu un corp contondent, provocându-i o plagă contuză piramidă nazală, provocându-i suferințe fizice (care nu au fost supuse examenului medico-legal), realizează elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe" prev. de art. 180 alin. (1) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat, care în aceleași condiții de loc și timp, a aplicat părții vătămate G.G.B., o ! lovitură cu cuțitul, provocându-i o plagă înjunghiată în regiunea cervicală posterioară, cu lungimea de 1,5 cm și profunzimea de 0,5 cm (care nu au fost examinate medico-legal), realizează elementele constitutive ale infracțiunii de „lovire sau alte' violențe" prev. de art. 180 alin. (1) C. pen.

Au fost înlăturate și dispozițiile art. 75 lit. b) C. pen.,; reținute în actul de sesizare în privința acestor trei infracțiuni, deoarece în contextul faptic reținut nu se justifica aplicabilitatea acestora.

- întrucât a produs o plagă penetrantă în zona hemitorace stg., postero-bazal pe linia medio-scapulară, alta latero-bazal tot penetrantă - că acesta, chiar dacă nu a urmărit suprimarea vieții victimei Ș.T.I., a prevăzut și acceptat posibilitatea producerii rezultatului letal, și, deci, a acționat cu intenția de a ucide, ce caracterizează latura subiectivă a tentativei de omor calificat.

Sentința penală astfel pronunțată de tribunal a fost apelată de inculpatul T.R.G. care a invocat motive de nelegalitate și netemeinicie, care au vizat următoarele aspecte:

În latura penală:

- starea de pericol și de puternică tulburare determinată de conduita provocatoare a părților vătămate, inculpatul recurgând la violență doar pentru înlăturarea unui pericol creat de un atac al acestora;

- reținerea unei situații de fapt contrare realității prin divizarea conflictului la care au participat mai multe persoane în mod simultan, fiind întrunite astfel elementele constitutive ale infracțiunii de încăierare, prev. de art. 322 C. pen.;

- greșita individualizare a pedepsei aplicate prin ignorarea circumstanțelor personale-lipsa antecedentelor penale, persoană integrată social, cu o conduită corespunzătoare în societate.

În latura civilă:

- greșita apreciere a cuantumului despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale părților civile în condițiile în care nu reprezintă o proporție echitabilă între prejudiciu și obligația stabilită în sarcina sa.

În faza apelului, inculpatul, prin apărătorul ales, a formulat cereri de probatorii (reaudierea părților vătămate: Ș.T.I., F.D.P., G.G.B., G.C.; reaudierea martorilor B.C., A.M., B.B., F.G.; expertizarea brelocului (cuțitul) pentru a se determina dacă urmele de sânge de pe acesta aparțin părții vătămate Ș.T.I. și vizionarea C.D.-ului cu imagini video surprinse de camerele de luat vederi ale clubului pentru a evidenția situația de fapt, cu indicarea locului unde se aflau părțile și contribuția acestora la desfășurarea conflictului).

Prin încheierea de ședință din data de 3 martie 2011 instanța a respins motivat parte din aceste cereri, ca fiind lipsite de relevanță sub aspectul stabilirii situației de fapt.

S-a procedat la audierea martorului F.G. - D.J. la barul clubului F. pentru împrejurări esențiale de natură să demonstreze apărările invocate în cursul procesului, însă, a fost respinsă solicitarea privind efectuarea unei reconstituiri și efectuarea unei cercetări la fața locului, motivat de împrejurarea că depoziția martorului nu furnizează suficiente elemente, pentru realizarea unei reconstituiri, față de probele existente și relevate.

Prin Decizia penală nr. 156 din 29 septembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale atacate, s-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara prev. de art. 1451 C. proc. pen. și a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, în urma analizei modului în care a fost efectuată urmărirea penală în cauză s-a reținut că la data de 7 iunie 2008 (ora 5,20) s-a început urmărirea penală față de numitul T.R.G., iar la ora 12,20, în temeiul dispozițiilor art. 235 C. proc. pen. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiunile menționate.

Examinându-se fiecare etapă de desfășurare a urmăririi penale - începerea urmăririi penale, punerea în mișcare a acțiunii penale, precum și actele de urmărire penală întocmite în cauză, specifice fiecărei etape, prin raportare la dispozițiile procesual-penale careprevăd în mod expres regulile de desfășurare a acestei faze a procesului penal și condițiile de validitate a actelor procesuale întocmite, s-a constatat că, în speță, organele de urmărire penală au respectat dispozițiile art. 228 și art. 235 C. proc. pen., cu referire la art. 203 C. proc. pen. privind cuprinsul și forma proceselor verbale de începere a urmăririi penale și a ordonanțelor de punere în mișcare a acțiunii penale, precum și dispozițiile art. 171 C. proc. pen. privind asistența judiciară a învinuitului sau inculpatului.

În raport de prevederile art. 197 alin. (2) C. proc. pen. care sancționează cu nulitatea absolută dispozițiile relative la asistența inculpatului de către apărător, când este obligatorie potrivit legii s-a constatat că inculpatul T.R.G., fiind reținut, a fost audiat atât în calitate de învinuit cât și în calitate de inculpat în prezența unui apărător, beneficiind de asistență juridică (este indicat numele apărătorului - B.C. și C.G.M. - și la dosar există împuterniciri avocațiale).

Pe cale de consecință, a reținut instanța de prim control judiciar, motivul de nelegalitate invocat de inculpat, vizând lipsa de asistență juridică a învinuitului/ inculpatului arestat, nu este fondat.

În acest context, s-a reținut că instanța de fond, fiind legal investită cu soluționarea cauzei, prin analiza atentă și coroborarea probelor administrate, prin înlăturarea declarațiilor vădit nesincere, a reținut în mod corect starea de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la o justă încadrare în drept a faptelor comise. S-a mai reținut că au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului cu privire la fapte și la împrejurările comiterii acestora și evidențiate aspectele concordante care susțin vinovăția inculpatului și probele care au servit ca temei al hotărârii pronunțate.

De asemenea, s-a reținut că prima instanță a verificat probele administrate prin prisma apărărilor inculpatului, argumentând soluția de înlăturare a acestora, a analizat elementele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția de condamnare dispusă, făcând astfel posibil controlul judiciar.

Referitor la solicitarea inculpatului privind reținerea dispozițiilor art. 44 C. pen., instanța de apel a reținut că în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile referitoare la atac.

Astfel, după cum rezultă din situația de fapt reținută pe baza probelor administrate, la momentul la care inculpatul a aplicat lovituri cu cuțitul asupra părților vătămate, nu exista un atac actual sau iminent din partea acestora.

Împrejurarea că atacul nu era imediat rezultă și din desfășurarea acțiunilor, astfel cum au fost relatate și de către inculpat în declarațiile inițiale.

În acest context, s-a reținut că infracțiunile au fost comise de inculpat după ce, în prealabil, a pulverizat gaze lacrimogene asupra părții vătămate G.R., ceea ce l-a determinat pe F.D.P. să îl lovească pe inculpat cu pumnul în față și în momentul în care părțile vătămate se îndreptau spre ieșirea din bar, lovind apoi de patru ori cu cuțitul și pe partea vătămată Ș.T.I., singurul din acel grup rămas în bar și care nu se implicase în acțiunile anterioare ale celorlalte părți vătămate.

Față de aceste împrejurări, susținerea inculpatului că apărarea sa a fost necesară pentru înlăturarea atacului, care, de altfel, la momentul exercitării violențelor, după cum s-a menționat, nu există, întrucât victimele infracțiunilor s-au retras în fața acțiunii agresive a inculpatului, a fost apreciată ca fondată.

Referitor la motivul de apel invocat de inculpat privind reținerea circumstanței atenuante a provocării, instanța de apel a reținut că acesta este neîntemeiat.

S-a apreciat că s-ar putea reține că inculpatul a săvârșit infracțiunile într-o stare de încărcare nervoasă, numai dacă probele administrate ar confirma această stare de tulburare însă determinată de faptele provocatoare ale părților vătămate, în condițiile în care inculpatul a fost acela care, după o discuție cu G.R., a folosit un spray cu gaze lacrimogene pe care l-a pulverizat asupra părților vătămate și numai după ce a acționat în acest mod, una dintre părțile vătămate, respectiv F.D.P., i-a aplicat un pumn în față, nu se poate vorbi despre incidența de prevederilor legale menționate.

Au fost considerate neîntemeiate și argumentele aduse de inculpat în susținerea cererii de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat în dauna părții vătămate Ș.T.I., în infracțiunea de vătămare corporală sau infracțiunea de încăierare.

În acest sens, s-a reținut că modul de săvârșire a faptei, precum și împrejurările în care aceasta a fost săvârșită - astfel cum au fost relevate de probele administrate - exclud apărarea inculpatului în sensul că nu ar fi acționat cu intenția de omor ci cu intenția generală de vătămare, faptă care - în opinia sa - ar fi produs un rezultat mai grav neurmărit și neprevăzut de el.

Aplicând părții vătămate Ș.T.I. mai multe lovituri cu cuțitul lovituri ce i-au cauzat plăgi înjunghiate hemitorace stâng (cea latero bazală penetrantă) și hemitorace drept, cu pneumotorax stg. și care au necesitat pentru vindecare 25-28 zile de îngrijiri medicale, este neîndoielnic că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide.

Referitor la infracțiunea de încăierare, prevăzută de art. 322 C. pen., s-a reținut că elementul material al laturii obiective se caracterizează printr-o acțiune de participare la o încăierare între mai multe persoane iar acțiunea de participare trebuie să fie asociată cu săvârșirea sau încercarea de a săvârși acte de violență.

Astfel, s-a reținut că există încăierare numai atunci când mai multe persoane împărțite în grupuri adverse își aplică unii altora lovituri sau alte violențe, când toți au calitatea de subiecți activi și, de asemenea, toți pot avea calitatea de subiecți pasivi, astfel că acțiunile lor sunt greu de delimitat.

Așa fiind, s-a reținut existența acestei infracțiuni atunci când făptuitorii au lovit una sau mai multe persoane care, deși aflate împreună nu au săvârșit acte de violență împotriva lor.

A mai reținut instanța de apel că în cauză, este dovedit faptul că inculpatul a acționat de unul singur, folosind un spray lacrimogen și lovind cu cuțitul pe părțile vătămate G.C.C. și G.G.B., - (deși el nu a fost lovit de aceștia), pe F.D.P. și, în final pe partea vătămată Ș.T.I., persoane care constituiau grupul din care făcea parte și G.R. despre care inculpatul pretinde că era un conflict mai vechi.

În consecință, s-a reținut că nu se poate proceda la schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de vătămare sau încăierare deoarece nu există elemente care să ducă la concluzia că aceasta ar corespunde unui alt model infracțional, toate elementele conducând spre intenția inculpatului de a ucide victima.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul T.R.G., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, în esență, pentru următoarele motive.

- nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. i) C. pen. (caz de casare prev. de art. 385

alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.) în sensul că pentru existența infracțiunii de tentativă la omor calificat este necesară îndeplinirea anumitor condiții de ordin subiectiv și obiectiv, condiții care nu au fost avute în vedere de instanțe (filele 28-29 dosar recurs);

- faptei săvârșite de inculpatul recurent i s-a dat o greșită încadrare juridică reținându-se în sarcina sa infracțiunea de tentativă la omor calificat și nu infracțiunea de încăierare, faptă prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen.

În acest sens inculpatul a susținut că faptele săvârșite de partea vătămată, care l-a lovit cu consecința producerii unui traumatism labio - dentar, cu excluzia dintelui, fractura rebordului alveolar, leziuni care au necesitat extracția dinților, care s-au produs prin lovire cu un corp contondent și care au necesitat 23-25 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, reprezintă o sluțire produsă printr-un corp contondent, care se înscrie în antecedența cauzală ce a avut ca urmare imediată reacția inculpatului.

Este indicată ca relevantă în susținerea celor afirmate de inculpat plângerea formulată de către acesta (fila 46 dosar de fond) împotriva numiților F.D.P., G.C.C., G.G.G., G.R. și Ș.T.I., plângere nesoluționată de către organele de urmărire penală.

Conflictul a fost determinat de părțile vătămate și nicio probă din dosar nu atestă o altă situație de fapt, împrejurare care nu a fost analizată de instanța de fond.

S-a susținut, de asemenea, că urmarea imediată a infracțiunii de încăierare este existență unei ciocniri între participanți fără a se putea determina contribuția fiecăruia.

Fapta de încăierare a avut ca urmare imediată și vătămări materiale constând în diverse vătămări ale integrității sau sănătății. A mai precizat că toți participanții care au dat naștere urmării periculoase trebuie să răspundă pentru rezultatul produs, întrucât fiecare a participat la încăierare, la conflictul dezlănțuit.

- În mod greșit nu s-au reținut disp. art. 73 lit. b) C. pen. (caz de casare prev. de art. 385

alin. (1) pct. 172 C. proc. pen.).

În acest sens, s-a susținut că lovirea inculpatului anterior acționării sprayului constituie act de provocare în sensul prevederilor art. 73 lit. b) C. pen. și că lovirea se circumscrie noțiunii de provocare care a determinat o surescitare nervoasă și a răpit inculpatului posibilitatea controlului acțiunilor sale.

Din întreg materialul probator, din depozițiile martorilor și din filmările vizionate în cauză rezultă că inculpatul recurent era sub influența unei puternice temeri referitoare la viata sa, pe fondul conflictului anterior petrecut între frații G. și inculpat.

Cu referire la provocarea determinată de partea vătămată Ș.T.I. s-a menționat atitudinea agresivă a acestuia, care, conform declarației sale date la fila 77 dosar fond, aplică o lovitură cu piciorul în pieptul inculpatului determinând din partea acestuia o ripostă.

Într-un asemenea context se pune în discuție existența unui "exces de apărare" sau "exces justificat" prevăzut de art. 44 alin. (3) C. pen. care este asimilat cu legitima apărare dar care are ca principală caracteristică depășirea limitelor unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și a împrejurărilor în care s-a produs atacul din cauza tulburării sau temerii sub imperiul căreia s-a aflat inculpatul pentru a înlătura atacul.

În situația în care nu se reține excesul de apărare datorită inexistenței vreunei tulburări sau temeri, susține inculpatul că sunt aplicabile disp.art. 73 lit. a) C. pen. referitoare la excesul scuzabil care desemnează o ripostă exagerată fără să fie generat de tulburare sau temere.

- greșita individualizare a pedepselor aplicate cu referire la modalitatea de executare a pedepsei în sensul că scopul acesteia poate fi atins prin aplicarea disp. art. 81 C. pen. sau art. 861 C. pen.(caz de casare prev. de art. 385

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.)

În acest sens, s-a susținut că ambele instanțe au făcut o greșită individualizare a pedepsei aplicate având în vedere că nu au fost respectate dispozițiile art. 72 C. pen., în sensul că nu au fost analizate criteriile reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen. în sensul că deși erau elemente suficiente nu s-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante legale și nu s-a dat eficiență efectelor circustanțelor atenuante.

În acest sens inculpatul a susținut că instanțele aveau elemente să rețină în favoarea sa dispozițiile art. 74 lit. a), c) C. pen., conduita bună înainte și după săvârșirea faptei, rezultată din prezența sa în fața instanțelor de judecată, din respectarea obligațiilor impuse de către instanță,aspecte care puteau conduce la aplicarea unei pedepse orientată spre minimul general prevăzut de lege.

Simpla limitare în conținutul hotărârii judecătorești la dispozițiile art. 72 C. pen. (pag. 9 din sentința penală nr. 196 din 13 aprilie 2010) și implicit la gradul de pericol social al faptei echivalează cu o lipsă de motivare a hotărârii sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, aspect ce nu poate fi acceptat, nefiind astfel respectat dreptul la un proces echitabil în sensul art. 6 C.E.D.O.

Critica apărării a vizat ambele hotărâri și aspectul nereținerii scuzei provocării precum și acela al neanalizârii excesului scuzabil.

Recursul este fondat.

Analizând hotărârea recurată, actele și lucrările dosarului,criticile formulate de inculpat, circumscrise cazului de casare prev. de art. 385

alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., caz de casare invocat din oficiu de instanță, în considerarea dispozițiilor art. 385

alin. (2) și (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Pentru a opera cazul de casare prevăzut de art. 385

pct. 10 teza a II-a C. proc. pen., este nevoie ca cererea esențială a părților, asupra căreia instanța nu s-a pronunțat,să fie de natură să garanteze drepturile acestora și să influențeze soluția procesului, aspect ce presupune fie ignorarea unei astfel de cereri, fie respingerea acesteia fără o motivare a cauzei de respingere.

Într-un asemenea caz, soluția posibilă trebuie să fie esențial diferită față de cea atacată în recurs.

În speță, condițiile impuse de acest motiv de casare sunt îndeplinite.

Un proces echitabil în deplină concordanță cu norma europeană înscrisă în art. 6 din Convenție, la care are dreptul orice persoană presupune, printre altele, o judecată independentă și imparțială care impune respectarea drepturilor constituționale și procesuale ale celui acuzat de o infracțiune și care este prezumat nevinovat până ca vinovăția sa să fie dovedită.

Echitatea unei proceduri judiciare penale desfășurate în fața instanței de judecată, presupune din partea acesteia obligația de a verifica legalitatea și temeinicia acuzațiilor aduse unei persoane, dându-se eficiența juridică dreptului de a fi prezumat nevinovat până la dovada clară și de netăgăduit a vinovăției persoanei acuzate.

Ignorând aceste exigențe, prima instanță și implicit instanța de apel, prin menținerea hotărârii atacate, au procedat la pronunțarea unei soluții de condamnare a inculpatului T.R.G. fără o analiză judicioasă a tuturor probelor care atestau, fără echivoc, vinovăția acestuia în contextul activității infracționale pretins săvârșită.

Aspectele invocate de inculpat în cererea de probatorii erau esențiale în aflarea adevărului, în deplină concordanță cu exigențele dispozițiilor art. 3 C. proc. pen. potrivit cărora „în desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei precum și cu privire la persoana făptuitorului", și de natură să asigure realizarea scopului procesului penal, anume acela că orice infractor să fie pedepsit numai în măsura vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Lipsa unei probațiuni complete care să stabilească contextul în care s-a comis fapta pretins săvârșită de inculpatul T.R.G., momentul și modul în care a acționat inculpatul în activitatea infracțională reținută, măsura participării acestuia, de altfel, elemente pe baza cărora se poate stabili vinovăția sau nevinovăția inculpatului, conținutul constitutiv al infracțiunii pretins săvârșită cât și încadrarea juridică, inclusiv existența unor condiții de agravare sau atenuare a răspunderii penale, atrag o nelegalitate evidentă a soluției de condamnare pronunțată în cauză .

Sub un alt aspect,lipsa unei motivări corespunzătoare a respingerii cererilor de probatorii formulate, încalcă fundamentul unei soluții juste de condamnare sau de achitare.

Aspectele reținute în hotărârile atacate, referitoare la neconcludența probelor solicitate, nu reprezintă o analiză pertinentă a utilității acestora, o reală motivare a dispoziției de respingere sau de admitere a acestora.

Acest aspect conduce la concluzia că instanța de prim control judiciar nu a efectuat în cauză un examen propriu și complet al probelor și mijloacelor de probă propuse și administrate,de vreme ce nu a argumentat toate apărările inculpatului T.R.G. și nu a răspuns detaliat criticilor formulate,nu a înlăturat fundamentat probele solicitate de acesta în justa soluționare a cauzei.

Pe de altă parte, în concordanță cu normele europene, art. 378 alin. (3) C. proc. pen. stabilește în mod imperativ obligația instanței de apel de a se pronunța asupra tuturor motivelor de apel invocate de părțile apelante,aceasta cu atât mai mult cu cât,referindu-se la efectul devolutiv al apelului și la limitele acestuia prin art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel este obligată ca,în afara temeiurilor invocate și a cererilor formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.

Este neîndoios că motivele de apel formulate de inculpat constituie cereri esențiale și, prin urmare,omisiunea instanței de a se pronunța asupra unui motiv de apel atrage casarea deciziei fiind încălcate dispozițiile legale și vătămate în mod evident drepturile inculpatului.

În acest context, omisiunea Curții de a examina cererea inculpatului susținută în cadrul dezbaterilor în apel și consemnată în încheierea de amânare a pronunțării (fila 4), în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, se circumscrie acestui caz de casare.

Este de observat că instanța de apel nu s-a pronunțat pe această cerere de o manieră care să facă trimitere la probele dosarului și care să fie convingătoare în raport de infracțiunea imputată inculpatului.

Curtea a concluzionat, în urma examinării materialului probator administrat în cauză că, mai presus de orice dubiu, rezultă vinovăția inculpatului T.R.G. în comiterea infracțiunii deduse judecății fără a analiza criticile referitoare la întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat.

În considerarea dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., pentru aflarea adevărului și pentru corecta aplicare a legii penale, organele de urmărire penală și instanța de judecată, au obligația de a analiza și aprecia complet și just materialul probator al cauzei.

Este de observat faptul că,deși apărarea a susținut în mod constant că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive, respectiv intenția, aspect în baza căruia a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.,instanța de prim control judiciar nu s-a preocupat să verifice apărările formulate de inculpat prin prisma împrejurărilor învederate în nota de probatorii depusă la dosarul cauzei, cu atât mai mult cu cât susținerile invocate în apel, justificate cu argumente de fapt și de lege, nu aveau natura unei apărări formale.

A susținut apărarea că în altercația creată datorită loviturii primită de la numitul Ș.T.I., inculpatul a căzut din nou, apoi peste el a căzut Ș.T.I. moment care a făcut posibil ca acesta să fi căzut în brelocul pe care inculpatul îl avea în buzunarul pantalonilor,că în mod cert inculpatul nu a avut intenția de a lovi această persoană pe care nu o cunoștea și cu care nu a avut nici un conflict înainte de incidentul ivit.

A mai susținut apărarea că în momentul în care inculpatul s-a văzut lipsit de apărare, a încercat să se retragă din acel conflict și, la ieșire din bar, fiind din nou lovit de partea vătămată Ș.T.I., a lovit cu pumnul o persoană și nu cu brelocul, apoi a fost din nou lovit de o persoană, pe la spate, persoană pe care inculpatul nu o poate identifica.

Critica apărării a vizat și aspectul legat de persoana care a generat conflictul precum și de momentul declanșării acestuia, învederând că instanța de apel a prezentat episodic,fragmentat cursul desfășurării conflictului fără a analiza motivat toate probele administrate în vederea stabilirii cu certitudine a situației conflictuale ivite și a poziției subiective a inculpatului.

Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acestor critici de o manieră care să facă trimitere la probele dosarului și care să fie convingătoare înraport de infracțiunea imputată

inculpatului.

În considerarea dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., pentru ailarea adevărului și pentru corecta aplicare a legii penale, organele de urmărire penală și instanța de judecată, au obligația de a analiza și aprecia complet și just materialul probator al cauzei.

Or, în speță,neconformându-se acestor dispoziții legale imperative,instanța de apel a procedat la soluționarea apelului declarat de inculpat fără să răspundă punctual

§ Cauze similare