ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2945/2012

Asupra contestației

în anulare de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 3991 din 9 noiembrie

2011 pronunțată în Dosarul nr. 4721/40/2009 Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul

T.I. împotriva Deciziei penale nr. 39 din 4 mai 2011 a Curții de Apel Suceava,

secția penală și pentru cauze cu minori.

A obligat recurentul inculpat la plata sumei de 500

RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Împotriva acestei

hotărâri judecătorești, în termen legal, a formulat contestație în anulare

contestatorul condamnat T.I.

În motivarea cererii

contestatorul a arătat că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra cauzei de

încetare a procesului penal prev. în art. 70 lit. f), g) sau i) C. proc. pen.,

cu privire la care existau probe în dosar.

A arătat că instanța

de recurs este îndreptățită să cerceteze fondul cauzei pentru a stabili

situația de drept și de fapt cu privire la aplicarea legii penale în cauză dacă

aceasta s-a aplicat corect și legal.

Însă, apreciază

contestatorul că instanța de recurs a respins recursul ca nefondat fără a se

cerceta fondul cauzei și fără a fi cercetat legalitatea sentinței atacate.

Pe de altă parte a menționat

faptul că în data de 9 noiembrie 2011 a avut loc dezbaterea recursului declarat

de către contestator iar în cadrul ședinței de judecată a solicitat instanței

citarea numitului B.I.O., persoana care a creat prejudiciul societăților

comerciale.

Instanța de recurs nu

a luat în considerare această cerere deși a arătat că, acea persoană nu a fost

audiată nici în faza de fond, nici în apel și nici în faza de recurs.

A mai arătat că, la

data de 9 noiembrie 2011 în cadrul ședinței de judecată, instanța de recurs a

decis ca dosarul rămâne în pronunțare, iar în data de 10 noiembrie 2011

Tribunalul Botoșani a emis mandatul de executare a pedepsei cu precizarea în

mandatul de executare a pedepsei că sentința a rămas definitivă, iar

prejudiciul este de 120.000 RON.

În drept, a întemeiat

contestația în anulare pe disp. art. 386 lit. a), b), c), d) C. proc. pen.

Contestația în

anulare formulată de contestatorul condamnat T.I. este inadmisibilă urmând a fi

respinsă ca atare pentru următoarele considerente:

Art. 391 C. proc.

pen. reglementând admiterea în principiu a contestației în anulare în alin. (2)

statuează după cum urmează: "Instanța constatând că cererea de contestație

este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină

contestația este din cele prevăzute în art. 386 C. proc. pen. și că sprijinul

contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în

principiu contestația și dispune citarea părților interesate".

Totodată, art. 386

lit. a) - e) C. proc. pen. stabilește cazurile în care se poate formula

contestație în anulare și anume:

a) când procedura de

citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de

recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea

dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs

a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre

această împiedicare;

c) când instanța de

recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre

cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i

1

), cu privire la

care existau probe în dosar;

d) când împotriva

unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

e) când, la judecarea

recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul

prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit

art. 385

14

alin. (1

1

) ori art. 385

16

alin.

(1).

Examinând actele și

lucrările dosarului se constată că motivele invocate de contestator sunt formal

încadrate în dispozițiile art. 386 lit. a), b), c) și d) C. proc. pen., însă

acestea nu se circumscriu nici unuia din cazurile de contestație în anulare

expres și limitativ prevăzute în dispozițiile art. 386 lit. a) - e) C. proc.

pen.

Așa fiind, Înalta

Curte va respinge ca inadmisibilă contestația formulată de contestatorul

condamnat pe care îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat T.I.

împotriva Deciziei penale nr. 3991 din 9 noiembrie 2011 Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală.

Obligă contestatorul

condamnat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 septembrie 2012.

Procesat de GGC - AA