ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2945/2012

Asupra contestației în anulare de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 3991 din 9 noiembrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 4721/40/2009 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul T.I. împotriva Deciziei penale nr. 39 din 4 mai 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. A obligat recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Împotriva acestei hotărâri judecătorești, în termen legal, a formulat contestație în anulare contestatorul condamnat T.I.

În motivarea cererii contestatorul a arătat că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra cauzei de încetare a procesului penal prev. în art. 70 lit. f), g) sau i) C. proc. pen., cu privire la care existau probe în dosar. A arătat că instanța de recurs este îndreptățită să cerceteze fondul cauzei pentru a stabili situația de drept și de fapt cu privire la aplicarea legii penale în cauză dacă aceasta s-a aplicat corect și legal. Însă, apreciază contestatorul că instanța de recurs a respins recursul ca nefondat fără a se cerceta fondul cauzei și fără a fi cercetat legalitatea sentinței atacate. Pe de altă parte a menționat faptul că în data de 9 noiembrie 2011 a avut loc dezbaterea recursului declarat de către contestator iar în cadrul ședinței de judecată a solicitat instanței citarea numitului B.I.O., persoana care a creat prejudiciul societăților comerciale.

Instanța de recurs nu a luat în considerare această cerere deși a arătat că, acea persoană nu a fost audiată nici în faza de fond, nici în apel și nici în faza de recurs. A mai arătat că, la data de 9 noiembrie 2011 în cadrul ședinței de judecată, instanța de recurs a decis ca dosarul rămâne în pronunțare, iar în data de 10 noiembrie 2011 Tribunalul Botoșani a emis mandatul de executare a pedepsei cu precizarea în mandatul de executare a pedepsei că sentința a rămas definitivă, iar prejudiciul este de 120.000 RON. În drept, a întemeiat contestația în anulare pe disp. art. 386 lit. a), b), c), d) C. proc. pen. Contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat T.I. este inadmisibilă urmând a fi respinsă ca atare pentru următoarele considerente: Art. 391 C. proc.

pen. reglementând admiterea în principiu a contestației în anulare în alin. (2) statuează după cum urmează: "Instanța constatând că cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este din cele prevăzute în art. 386 C. proc. pen. și că sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate". Totodată, art. 386 lit. a) - e) C. proc. pen.

stabilește cazurile în care se poate formula contestație în anulare și anume: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i 1 ), cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1 1 ) ori art. 385 16 alin. (1). Examinând actele și lucrările dosarului se constată că motivele invocate de contestator sunt formal încadrate în dispozițiile art. 386 lit. a), b), c) și d) C. proc. pen., însă acestea nu se circumscriu nici unuia din cazurile de contestație în anulare expres și limitativ prevăzute în dispozițiile art. 386 lit. a) - e) C. proc. pen. Așa fiind, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestația formulată de contestatorul condamnat pe care îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat T.I. împotriva Deciziei penale nr. 3991 din 9 noiembrie 2011 Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 septembrie 2012. Procesat de GGC - AA