ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2365/2012

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 116 F din 15 martie 2012, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a recunoscut Sentința penală nr. 785 pronunțată de Tribunalul Savona la 21 octombrie 2009, prin care numitul G.M., cetățean român,  a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.

S-a dispus transferarea condamnatului din Italia într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei.

A fost dedusă din pedeapsa aplicată durata de la 8 ianuarie 2009 la 20 octombrie 2009 și de la 21 octombrie 2009 la 17 ianuarie 2010 și de la 6 septembrie 2010 la zi.

Onorariu avocat oficiu în sumă de 320 RON se va suporta din fondul Ministerului Justiției din România iar cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Ca situație de fapt, s-a reținut că la data de 8 ianuarie 2009 persoana condamnată, fiind în stare de ebrietate, l-a înjunghiat cu un cuțit pe conaționalul său I.D., aplicându-i acestuia două lovituri în regiunea toracică superioară stângă și la nivelul sternului după care a adâncit loviturile răsucind cuțitul în răni.

Examinând materialul cauzei, s-a constatat că este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzute de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, faptele reținute în sarcina numitului G.M., având corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. român.

Din relațiile referitoare la lichidarea condamnării transmise de statul solicitat, a rezultat că persoana condamnată are de executat o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare, această pedeapsă începând a fi executată la data de 6 septembrie 2010 și va fi considerată terminată la 21 februarie 2014; perioada executată ca arest preventiv cuprinsă între 8 ianuarie 2009 - 20 octombrie 2009 și 21 octombrie 2009 -17 ianuarie 2010 a fost dedusă din pedeapsa aplicată.

Curtea a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 din Legea nr. 302/2004 republicată, și nu există nici un motiv pentru a se refuza transferul potrivit art. 153 din Legea nr. 302/2004.

Împotriva acestei sentințe a formulat în termen recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând admiterea recursului numai sub aspectul deducerii pedepsei de la 3 septembrie 2010 la 5 septembrie 2010, respectiv un total de 3 zile care nu a fost dedus de Curtea de Apel București.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor aduse, dar și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Față de numitul G.M. s-a pronunțat Sentința penală nr. 785 din 21 octombrie 2009 a Tribunalului Savona, condamnat la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de omor și port ilegal de armă prevăzute de art. 56 - 575 C. pen. italian și art. 4 din Legea nr. 110/75-art. 6

1

pct. 2 C. pen. italian, hotărâre ce a rămas definitivă la data de 6 iulie 2010.

În acest context, analizând solicitarea Reprezentantului Ministerului Public, Înalta Curte o constată ca întemeiată, raportat la faptul că instanța de apel a dedus din pedeapsa aplicată durata de la 8 ianuarie 2009 la 20 octombrie 2009 și de la 21 octombrie 2009 la 17 ianuarie 2010 și de la 6 septembrie 2010 la zi, omițând acea perioadă de 3 zile, respectiv de la 3 septembrie 2010 la 5 septembrie 2010 ca va fi inclusă în pedeapsa aplicată.

Față de aspectele reținute mai sus Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI împotriva Sentinței penale nr. 116 F din 15 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, și va casa în parte sentința penală atacată și, rejudecând, deduce din pedeapsa aplicată intimatului persoană transferabilă G.M. inclusiv perioada 3 septembrie 2010 - 5 septembrie 2010.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate iar onorariul avocatului din oficiu în sumă de 320 RON se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI împotriva Sentinței penale nr. 116 F din 15 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Casează în parte sentința penală atacată și, rejudecând, deduce din pedeapsa aplicată intimatului persoană transferabilă G.M. inclusiv perioada 3 septembrie 2010 - 5 septembrie 2010.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 320 RON se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 iulie 2012.

Procesat de GGC - AA