ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4109/2012

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Rechizitoriul nr. 576/P/20I0 al Parchetului de pe l ângă Tribunalul Suceava, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.I.C. pentru săvârșirea infracțiunilor de port fără drept al cuțitului, prev. de art. 1 1 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată și tentativă Ia omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. Ia art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. S-a re ținut că în cursul nopții de 07/ 08 august 2010, în jurul orelor 4,10 pe terasa non stop „T." din centrul municipiului Fălticeni a avut Ioc un incident între partea vătămată L.M.I. și numitul B.A.B.

- agent de poliție și fratele inc. B.I.C., incident aplanat de martorul V.B.I. Imediat numitul B.A.B. l-a apelat telefonic pe fratele său, inculpatul în cauză, ce se afla la o discotecă în comuna Preutești și relatându-i incidentul, i-a cerut să-i vină în ajutor. La scurt timp inculpatul a venit cu ma șina condusă de martora P.A.M. la terasa „T." încercând să afle identitatea persoanei care l-a agresat pe fratele său. In acest sens, având asupra sa un cuțit s-a deplasat spre un grup de tineri care stăteau la mesele de pe partea opusă a străzii (declarații filele 17-270) și prin amenințarea fiecăruia cu cuțitul le-a solicitat relații despre agresor, respectiv numele acestuia și zona în care locuiește.

În aceste împrejurări inculpatul a exercitat acte de violență asupra martorului Ș.A., (fila 127 u.p.) iar în momentul în care a intenționat să-l lovească și pe martorul C.C.C. (f. 135 u.p.) a intervenit martora P.R. Reu șind să afle datele necesare, inculpatul a plecat cu mașina în căutarea părții vătămate. Ajungând în parcarea din spatele unui bloc, inculpatul a văzut partea vătămată într-un grup de tineri, motiv pentru care a coborât din mașină și îndreptându-se spre aceasta a înjunghiat-o cu cuțitul în zona abdomenului. Dup ă căderea victimei cel în cauză i-a mai aplicat acesteia, încă trei lovituri în zona sub-costală stângă și în zona coapsei stângi. Martorul V.B.I. , văzând cele întâmplate a intervenit și l-a dezarmat pe inculpat, călcându-l cu piciorul peste mâna în care avea cuțitul.

Ulterior și celelalte persoane prezente auzind strigătele părții vătămate au aplicat mai multe lovituri inculpatului determinându-l să-și înceteze agresiunea.

Conform actelor medicale întocmite în cauză rezultă că partea vătămată a prezentat o plagă tăiată penetrantă supra-ombilicală stângă, cu angularea marelui epiplon, o plagă sub-costală nepenetrantă stângă și plăgi superficiale pe coapsa stângă, leziuni ce s-au putut produce prin lovire activă cu un corp tăietor înțepător, fiind necesare pentru vindecare un număr de 23- 24 zile îngrijiri medicale, viața victimei fiind pusă în primejdie astfel că intervenția chirurgicală a fost necesară pentru salvarea acesteia . Tribunalul Suceava, prin sentin ța penală nr. 112 din 27 iunie 2011, (Dosar penal nr. 11670/86/2010) reținând vinovăția inculpatului, a dispus condamnarea pentru cele două infracțiuni, la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare cu reținerea stării de provocare în ceea ce privește infracțiunea de tentativă la omor.

A fost aplicată ca pedeapsă complementară interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe o perioadă de 5 ani. De asemenea s-a dedus din pedeaps ă durata reținerii și s-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, luată față de inculpat, prin încheierea din 20 ianuarie 2011 a Tribunalului Suceava. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 35.000 lei cu titlu de daune morale c ătre partea civilă, precum și la plata cheltuielilor de spitalizare în sumă de 643,16 lei. Instan ța de fond a reținut că cel în cauză a acționat în condițiile art. 73 lit. b) C. pen., conținutul faptic al acestei provocări fiind agresiunea exercitată de către L.M.I. asupra fratelui inculpatului, martorul B.A.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul solicitând achitarea sa pentru infracțiunea de port ilegal de cuțit, schimbarea încadrării juridice din tentativ ă de omor în vătămare corporală gravă și reindividualizarea pedepsei în condițiile art. 86 1 C. pen. Curtea de Apel Suceava, prin decizia penal ă nr. 9 din 25 ianuarie 2012, a admis apelul inculpatului, a desființat în parte sentința penală și în rejudecare a înlăturat dispozițiile de aplicare a disp. art. 33 lit. a), 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. și de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea 61/1991. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept al cuțitului.

În temeiul art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 lit. b) C. pen. l-a condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat la pedeapsa principală de 4 ani închisoare (în loc de 7 ani închisoare) și la 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. (în loc de 5 ani). În temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ. a obligat inculpatul la plata către partea vătămată a sumei de 10.500 lei cu titlu de daune morale (în loc de 35.000 lei). A men ținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, precum și celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.

În motivare se arată că în ceea ce privește infracțiunea de port fără drept al cuțitului, fapta nu întrunește elementele constitutive deoarece nu s-a făcut dovada de către organul de urmărire penală că inculpatul obișnuiește să poarte cuțit în locuri publice. Relativ la pedeapsa aplicat ă inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, față de toate împrejurările cauzei, dar și de persoana inculpatului, curtea a apreciat că în favoarea acestuia se justifică a fi reținută circumstanța atenuantă judiciară, prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. urmând a-i da efectele prev. de art. 76 C. pen., astfel că o pedeapsă de 4 ani închisoare este necesară și suficientă pentru a-și atinge scopul educativ preventiv.

Sub aspectul solicitării de schimbare a încadrării juridice a faptei s-a apreciat că este neîntemeiată, având în vedere obiectul folosit, zona vizată, intensitatea loviturilor și urmările produse. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și inculpatul B.I.C. Parchetul a invocat cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 și 18 C. proc. pen., motivând că în mod greșit instanța de apel a dispus achitarea inculpatului B.I.C. în temeiul disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 1 1 alin. (1) din Legea nr. 61/1991 și în mod nejustificat a fost reținută în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen.

Inculpatul B.I.C. a invocat următoarele motive: - cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen. constând în aceea că instanța de apel nu a motivat respingerea solicitării inculpatului de aplicare a unei pedepse cu suspendare sau cu executare la locul de muncă; - cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., care privește soluția instanței de fond în sensul că aceasta nu a administrat decât parțial proba cu martori și nu s-a pronunțat asupra cererii inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei; - cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 rap.

la art. 174-175 lit. i) C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 C. pen.; - cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 și 17 2 C. proc. pen., în temeiul cărora solicită schimbarea modalității de executare a pedepsei, fie prin suspendare sub supraveghere, conform art. 86 1 , fie la locul de muncă, conform art. 86 7 C. pen. Recursurile sunt neîntemeiate. Înalta Curte, analizând decizia penală recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenți, cât și conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică. Referitor la primul motiv de recurs formulat de parchet privind greșita achitare a inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 1 1 alin. (1) din Legea nr. 61/1991, Înalta Curte apreciază că, deși motivarea instanței de apel este eronată, soluția pe fond de achitare, este corectă.

Instanța de apel a motivat achitarea pentru infracțiunea evocată în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., apreciind că există infracțiunea de port ilegal de cuțit doar dacă se constată obișnuința de a-l purta în loc public, aspect nedovedit în speță. Conform disp. art. 1 1 alin. (1) din Legea nr. 61/1991 constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă, portul fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor, ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului, pumnului, șișului, boxului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire.

Din cuprinsul acestui text, rezultă că voința legiuitorului a fost de a sancționa simpla deținere, fără drept, a obiectelor sus-menționate, fără existența vreunei alte cerințe, legale referitoare la caracterul repetat al acțiunii, astfel încât aceasta să devină o obișnuință. Caracteristica specifică infracțiunilor de obicei este pluralitatea acțiunilor succesive ce formează elementul material al acestor infracțiuni, pluralitate care se regăsește în conținutul textului incriminator prin folosirea expresiei „în mod repetat”, aspect ce nu rezultă din cuprinsul disp. art. 1 1 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, care este o infracțiune instantanee, momentană și nu una de obicei așa cum a susținut instanța de apel.

Înalta Curte constată însă, că în speță, o altă cerință a textului de lege incriminator nu este îndeplinită, respectiv aceea ca portul cuțitului să se facă în locuri și împrejurări în care s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru această faptă reținându-se că la data de 7/ 8 august 2010 a avut asupra sa, într-un loc public din mun. Fălticeni, respectiv la terasa T., un cuțit. În sentința pronunțată de instanța de fond s-a constatat, cu privire la faptul că inculpatul avea sau nu asupra sa un cuțit în momentul în care a ajuns la terasa T., date fiind contradicțiile existente între depozițiile martorilor că există un dubiu care îi profită inculpatului.

Cum hotărârea primei instanțe a fost atacată cu apel doar de inculpat, această constatare a tribunalului a rămas definitivă, neputându-se reveni asupra ei fără a fi încălcat principiul neagravării situației în propria cale de atac. Prin urmare, singurul loc în care s-a reținut cu certitudine că inculpatul a avut un cuțit cu care a și lovit victima este locul agresiunii, adică undeva pe o alee din spatele blocului, loc care însă nu poate fi considerat ca întrunind condițiile art. 1 1 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, nefiind un loc în care s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică. În raport de aceste considerente, Înalta Curte nu va reține critica parchetului, menținând soluția de achitare dispusă în apel pentru această infracțiune.

Nici cea de-a doua critică formulată de parchet, privind greșita individualizare a pedepsei (caz de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. ), nu este fondată. În mod corect instanța de apel a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., care se referă la conduita bună a acestuia anterior săvârșirii infracțiunii, conduită ce rezultă din lipsa antecedentelor penale, din împrejurarea că era o persoană integrată social, căsătorit, provenind dintr-o familie organizată. Înalta Curte apreciază că nici recursul inculpatului nu este fondat, niciuna din criticile formulate nefiind întemeiată. În cuprinsul deciziei pronunțate în apel sunt analizate toate motivele de apel formulate de inculpat, precum și toate aspectele de fapt și de drept, conform disp.

art. 371, 378 C. proc. pen., inclusiv criticile acestuia sub aspectul individualizării pedepsei. Nu era necesară o argumentare punctuală, expresă, asupra solicitării inculpatului de suspendare sau executare la locul de muncă, câtă vreme se reține că, în acord cu circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. și art. 73 lit. b) C. pen., se justifică o reducere a pedepsei de la 7 ani la 4 ani închisoare, dar cu executare în detenție raportat la natura și gravitatea faptei comise. Din acest punct de vedere, critica recurentului privind cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen. nu este fondată. Nici incidența cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen. nu poate fi reținută întrucât dispozițiile legale nu obligă instanța să se pronunțe expres asupra cererii inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei.

În cuprinsul deciziei este analizată această apărare a inculpatului ca motiv distinct de apel, argumentându-se elocvent de ce instanța a reținut în sarcina inculpatului comiterea tentativei la omor calificat. De asemenea, în decizie se arată, justificat, că nu i se poate reproșa primei instanțe o nepronunțare pe cererea de schimbare a încadrării juridice câtă vreme tribunalul a analizat latura subiectivă și obiectivă a infracțiunii, concluzionând că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat. Înalta Curte apreciază că și sub acest aspect, al încadrării juridice a faptei (caz de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen.), hotărârile sunt legale și temeinice.

Ambele instanțe au avut în vedere obiectul folosit de inculpat, apt de a suprima viața, zona vizată ca fiind una vitală, așa cum rezultă din adresa nr. 479/ A din 15 ianuarie 2012 a S.M.L. Suceava (este vorba de regiunea abdominală), intensitatea loviturilor ce au pus în primejdie viața victimei, toate aceste elemente conducând la concluzia că inculpatul a acționat cu intenția, chiar și indirectă, de a ucide. Ultima critică a inculpatului vizează individualizarea pedepsei sub aspectul schimbării modalității de executare, fie prin suspendare sub supraveghere (art. 86 1 C. pen.), fie la locul de muncă (art. 86 7 C. pen.). Deși inculpatul indică pentru această solicitare cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 și 17 2 C. proc.

pen., Înalta Curte reține doar incidența art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., dar nici sub acest aspect recursul nu este întemeiat. În apel s-a acordat deja o largă eficiență circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului, pedeapsa fiind coborâtă mult sub minimul textului incriminator. În același timp, pentru asigurarea unei juste proporții între aceste circumstanțe și natura și gravitatea infracțiunii, prin care inculpatul a acceptat producerea unui rezultat letal și suprimarea vieții victimei, Înalta Curte apreciază că modalitatea de executare în regim de detenție este singura în măsură să asigure scopul preventiv și educativ al pedepsei. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge ca nefondate, recursurile declarate de parchet și inculpat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și de inculpatul B.I.C. împotriva deciziei penale nr. 9 din 25 ianuarie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 450 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 decembrie 2012.