ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4109/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4109/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 576/P/20I0 al Parchetului de pe l

ângă Tribunalul

Suceava, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.I.C. pentru

săvârșirea infracțiunilor de port fără drept al cuțitului, prev. de art. 1

1

alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată și tentativă Ia omor

calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. Ia art. 174, art. 175 alin. (1) lit.

i) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a re

ținut că în cursul nopții de 07/ 08

august 2010, în jurul orelor 4,10 pe terasa non stop „T." din centrul

municipiului Fălticeni a avut Ioc un incident între partea vătămată L.M.I. și

numitul B.A.B. - agent de poliție și fratele inc. B.I.C., incident aplanat de

martorul V.B.I.

Imediat numitul B.A.B.

l-a apelat telefonic

pe fratele său, inculpatul în cauză, ce se afla la o discotecă în comuna

Preutești și relatându-i incidentul, i-a cerut să-i vină în ajutor.

La scurt timp inculpatul a venit cu ma

șina condusă de

martora P.A.M. la terasa „T." încercând să afle identitatea persoanei care

l-a agresat pe fratele său. In acest sens, având asupra sa un cuțit s-a

deplasat spre un grup de tineri care stăteau la mesele de pe partea opusă a

străzii (declarații filele 17-270) și prin amenințarea fiecăruia cu cuțitul

le-a solicitat relații despre agresor, respectiv numele acestuia și zona în

care locuiește. În aceste împrejurări inculpatul a exercitat acte de violență

asupra martorului Ș.A., (fila 127 u.p.) iar în momentul în care a intenționat

să-l lovească și pe martorul C.C.C. (f. 135 u.p.) a intervenit martora P.R.

Reu

șind să afle datele necesare, inculpatul a

plecat cu mașina în căutarea părții vătămate. Ajungând în parcarea din spatele

unui bloc, inculpatul a văzut partea vătămată într-un grup de tineri, motiv

pentru care a coborât din mașină și îndreptându-se spre aceasta a înjunghiat-o

cu cuțitul în zona abdomenului.

Dup

ă căderea victimei

cel în cauză i-a mai aplicat acesteia, încă trei lovituri în zona sub-costală

stângă și în zona coapsei stângi.

Martorul V.B.I.

, văzând cele

întâmplate a intervenit și l-a dezarmat pe inculpat, călcându-l cu piciorul

peste mâna în care avea cuțitul.

Ulterior

și celelalte persoane

prezente auzind strigătele părții vătămate au aplicat mai multe lovituri

inculpatului determinându-l să-și înceteze agresiunea.

Conform

actelor medicale

întocmite

în cauză rezultă că partea vătămată a prezentat o plagă tăiată penetrantă supra-ombilicală

stângă, cu angularea marelui epiplon, o plagă sub-costală nepenetrantă stângă

și plăgi superficiale pe coapsa stângă, leziuni ce s-au putut produce prin

lovire activă cu un corp tăietor înțepător, fiind necesare pentru vindecare un

număr de 23- 24 zile îngrijiri medicale, viața victimei fiind pusă în primejdie

astfel că intervenția chirurgicală a fost necesară pentru salvarea acesteia .

Tribunalul Suceava, prin sentin

ța penală nr. 112 din

27 iunie 2011, (Dosar penal nr. 11670/86/2010) reținând vinovăția inculpatului,

a dispus condamnarea pentru cele două infracțiuni, la pedeapsa rezultantă de 7

ani închisoare cu reținerea stării de provocare în ceea ce privește

infracțiunea de tentativă la omor. A fost aplicată ca pedeapsă complementară

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe o

perioadă de 5 ani.

De asemenea s-a dedus din pedeaps

ă durata reținerii și

s-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, luată față de

inculpat, prin încheierea din 20 ianuarie 2011 a Tribunalului Suceava.

A fost obligat inculpatul la plata

sumei de 35.000 lei cu titlu de daune morale c

ătre partea civilă, precum și la plata

cheltuielilor de spitalizare în sumă de 643,16 lei.

Instan

ța de fond a reținut că cel în cauză a

acționat în condițiile art. 73 lit. b) C. pen., conținutul faptic al acestei

provocări fiind agresiunea exercitată de către L.M.I. asupra fratelui inculpatului,

martorul B.A.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

apel inculpatul solicitând achitarea sa pentru infracțiunea de port ilegal de

cuțit, schimbarea încadrării juridice din

tentativ

ă de omor în vătămare corporală gravă și

reindividualizarea pedepsei în condițiile art. 86

1

C. pen.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia

penal

ă nr.

9 din 25 ianuarie 2012, a admis apelul inculpatului, a desființat în parte

sentința penală și în rejudecare a înlăturat dispozițiile de aplicare a disp. art.

33 lit. a), 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. și de condamnare pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea 61/1991.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap.

la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat inculpatul pentru săvârșirea

infracțiunii de port fără drept al cuțitului.

În

temeiul art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen. cu

aplic. art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 lit. b) C.

pen. l-a condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat la pedeapsa

principală de 4 ani închisoare (în loc de 7 ani închisoare) și la 2 ani

pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a, b) C. pen. (în loc de 5 ani).

În

temeiul art. 14

și

346 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ. a obligat inculpatul la plata către

partea vătămată a sumei de 10.500 lei cu titlu de daune morale (în loc de

35.000 lei).

A men

ținut măsura preventivă a obligării de

a nu părăsi țara, precum și celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt

contrare prezentei decizii.

În motivare se arată că în ceea ce

privește infracțiunea de port fără drept al cuțitului, fapta nu întrunește

elementele constitutive deoarece nu s-a făcut dovada de către organul de

urmărire penală că inculpatul obișnuiește să poarte cuțit în locuri publice.

Relativ la pedeapsa

aplicat

ă

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat,

față de toate împrejurările cauzei, dar și de persoana inculpatului, curtea a

apreciat că în favoarea acestuia se justifică a fi reținută circumstanța

atenuantă judiciară, prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. urmând a-i da

efectele prev. de art. 76 C. pen., astfel că o pedeapsă de 4 ani închisoare

este necesară și suficientă pentru a-și atinge scopul educativ preventiv.

Sub aspectul

solicitării de schimbare a încadrării juridice a faptei s-a apreciat că este

neîntemeiată, având în vedere obiectul folosit, zona vizată, intensitatea

loviturilor și urmările produse.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și

inculpatul B.I.C.

Parchetul a invocat

cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 și 18 C. proc. pen.,

motivând că în mod greșit instanța de apel a dispus achitarea inculpatului

B.I.C. în temeiul disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 1

1

alin. (1) din Legea nr. 61/1991 și în

mod nejustificat a fost reținută în favoarea acestuia circumstanța atenuantă

prev. de art. 74 lit. a) C. pen.

Inculpatul B.I.C. a

invocat următoarele motive:

- cazul de casare

prev. de art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen. constând în aceea că

instanța de apel nu a motivat respingerea solicitării inculpatului de aplicare

a unei pedepse cu suspendare sau cu executare la locul de muncă;

- cazul de casare

prev. de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., care privește soluția

instanței de fond în sensul că aceasta nu a administrat decât parțial proba cu

martori și nu s-a pronunțat asupra cererii inculpatului de schimbare a

încadrării juridice a faptei;

- cazul de casare

prev. de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., solicitând schimbarea

încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor calificat,

prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. în infracțiunea de

vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 C. pen.;

- cazurile de casare

prev. de art. 385

9

pct. 14 și 17

2

C. proc. pen., în

temeiul cărora solicită schimbarea modalității de executare a pedepsei, fie

prin suspendare sub supraveghere, conform art. 86

1

, fie la locul de

muncă, conform art. 86

7

C. pen.

Recursurile sunt

neîntemeiate.

Înalta Curte,

analizând decizia penală recurată, atât prin prisma motivelor de recurs

invocate de recurenți, cât și conform art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică.

Referitor la primul

motiv de recurs formulat de parchet privind greșita achitare a inculpatului

pentru infracțiunea prev. de art. 1

1

alin. (1) din Legea nr. 61/1991,

Înalta Curte apreciază că, deși motivarea instanței de apel este eronată,

soluția pe fond de achitare, este corectă.

Instanța de apel a

motivat achitarea pentru infracțiunea evocată în baza art. 10 lit. d) C. proc.

pen., apreciind că există infracțiunea de port ilegal de cuțit doar dacă se

constată obișnuința de a-l purta în loc public, aspect nedovedit în speță.

Conform disp. art. 1

1

alin. (1) din Legea nr. 61/1991 constituie infracțiune și se pedepsește cu

închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă, dacă fapta nu constituie o

infracțiune mai gravă, portul fără drept, în locurile și împrejurările în care

s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor, ori s-ar

putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului, pumnului, șișului, boxului

ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere,

împungere sau lovire.

Din cuprinsul acestui

text, rezultă că voința legiuitorului a fost de a sancționa simpla deținere,

fără drept, a obiectelor sus-menționate, fără existența vreunei alte cerințe,

legale referitoare la caracterul repetat al acțiunii, astfel încât aceasta să

devină o obișnuință.

Caracteristica

specifică infracțiunilor de obicei este pluralitatea acțiunilor succesive ce

formează elementul material al acestor infracțiuni, pluralitate care se

regăsește în conținutul textului incriminator prin folosirea expresiei „în mod

repetat”, aspect ce nu rezultă din cuprinsul disp. art. 1

1

alin. (1)

pct. 1 din Legea nr. 61/1991, care este o infracțiune instantanee, momentană și

nu una de obicei așa cum a susținut instanța de apel.

Înalta Curte constată

însă, că în speță, o altă cerință a textului de lege incriminator nu este

îndeplinită, respectiv aceea ca portul cuțitului să se facă în locuri și

împrejurări în care s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică.

Inculpatul a fost

trimis în judecată pentru această faptă reținându-se că la data de 7/ 8 august 2010

a avut asupra sa, într-un loc public din mun. Fălticeni, respectiv la terasa T.,

un cuțit.

În sentința

pronunțată de instanța de fond s-a constatat, cu privire la faptul că

inculpatul avea sau nu asupra sa un cuțit în momentul în care a ajuns la terasa

T., date fiind contradicțiile existente între depozițiile martorilor că există

un dubiu care îi profită inculpatului.

Cum hotărârea primei

instanțe a fost atacată cu apel doar de inculpat, această constatare a

tribunalului a rămas definitivă, neputându-se reveni asupra ei fără a fi

încălcat principiul neagravării situației în propria cale de atac.

Prin urmare, singurul

loc în care s-a reținut cu certitudine că inculpatul a avut un cuțit cu care a

și lovit victima este locul agresiunii, adică undeva pe o alee din spatele

blocului, loc care însă nu poate fi considerat ca întrunind condițiile art. 1

1

alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, nefiind un loc în care s-ar putea

tulbura ordinea și liniștea publică.

În raport de aceste

considerente, Înalta Curte nu va reține critica parchetului, menținând soluția

de achitare dispusă în apel pentru această infracțiune.

Nici cea de-a doua

critică formulată de parchet, privind greșita individualizare a pedepsei (caz

de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. ), nu este

fondată.

În mod corect

instanța de apel a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă

prev. de art. 74 lit. a) C. pen., care se referă la conduita bună a acestuia

anterior săvârșirii infracțiunii, conduită ce rezultă din lipsa antecedentelor

penale, din împrejurarea că era o persoană integrată social, căsătorit,

provenind dintr-o familie organizată.

Înalta Curte

apreciază că nici recursul inculpatului nu este fondat, niciuna din criticile

formulate nefiind întemeiată.

În cuprinsul deciziei

pronunțate în apel sunt analizate toate motivele de apel formulate de inculpat,

precum și toate aspectele de fapt și de drept, conform disp. art. 371, 378 C.

proc. pen., inclusiv criticile acestuia sub aspectul individualizării pedepsei.

Nu era necesară o argumentare punctuală, expresă, asupra solicitării

inculpatului de suspendare sau executare la locul de muncă, câtă vreme se

reține că, în acord cu circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen.

și art. 73 lit. b) C. pen., se justifică o reducere a pedepsei de la 7 ani la 4

ani închisoare, dar cu executare în detenție raportat la natura și gravitatea

faptei comise.

Din acest punct de

vedere, critica recurentului privind cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen. nu este fondată.

Nici incidența

cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen. nu poate

fi reținută întrucât dispozițiile legale nu obligă instanța să se pronunțe

expres asupra cererii inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei.

În cuprinsul deciziei este analizată această apărare a inculpatului ca motiv

distinct de apel, argumentându-se elocvent de ce instanța a reținut în sarcina

inculpatului comiterea tentativei la omor calificat. De asemenea, în decizie se

arată, justificat, că nu i se poate reproșa primei instanțe o nepronunțare pe

cererea de schimbare a încadrării juridice câtă vreme tribunalul a analizat

latura subiectivă și obiectivă a infracțiunii, concluzionând că fapta

inculpatului întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea

de omor calificat.

Înalta Curte

apreciază că și sub acest aspect, al încadrării juridice a faptei (caz de

casare prev. de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.), hotărârile sunt

legale și temeinice.

Ambele instanțe au

avut în vedere obiectul folosit de inculpat, apt de a suprima viața, zona

vizată ca fiind una vitală, așa cum rezultă din adresa nr. 479/ A din 15

ianuarie 2012 a S.M.L. Suceava (este vorba de regiunea abdominală),

intensitatea loviturilor ce au pus în primejdie viața victimei, toate aceste

elemente conducând la concluzia că inculpatul a acționat cu intenția, chiar și

indirectă, de a ucide.

Ultima critică a

inculpatului vizează individualizarea pedepsei sub aspectul schimbării

modalității de executare, fie prin suspendare sub supraveghere (art. 86

1

C. pen.), fie la locul de muncă (art. 86

7

C. pen.).

Deși inculpatul

indică pentru această solicitare cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 și 17

2

C. proc. pen., Înalta Curte reține doar incidența art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen., dar nici sub acest aspect recursul nu

este întemeiat.

În apel s-a acordat

deja o largă eficiență circumstanțelor atenuante reținute în favoarea

inculpatului, pedeapsa fiind coborâtă mult sub minimul textului incriminator.

În același timp,

pentru asigurarea unei juste proporții între aceste circumstanțe și natura și

gravitatea infracțiunii, prin care inculpatul a acceptat producerea unui

rezultat letal și suprimarea vieții victimei, Înalta Curte apreciază că

modalitatea de executare în regim de detenție este singura în măsură să asigure

scopul preventiv și educativ al pedepsei.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge ca nefondate, recursurile declarate de parchet și

inculpat.

Conform art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat,

onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu urmând a fi avansat din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și de inculpatul B.I.C. împotriva

deciziei penale nr. 9 din 25 ianuarie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

450 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei,

reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12

decembrie 2012.