ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3631/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3631/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând asupra cauzei de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 10 din 24 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Suceava,

secția penală, în Dosar nr. 8684/86/2012, inculpatul B.P., a fost condamnat

pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea la omor calificat, prevăzută de

art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C.

pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen., la o

pedeapsă de 6 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o

perioadă de 4 ani.

În

baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă

accesorie.

S-a constatat că inculpatul se află sub

incidența măsurii de siguranță a obligării la tratament medical, prevăzută de art.

113 C. pen., în baza deciziei penale nr. 581 din 15 decembrie 2010 a Curții de Apel

Suceava, definitivă.

În

temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la

art. 1349 alin. (1) și (2) Legea nr. 287/2009, cu referire la art. 1357 alin.

(1) din Legea nr. 287/2009 și la art. 313 din Legea nr. 95/2006, s-au admis acțiunile

civile formulate în cauză și a fost obligat inculpatul să plătească Spitalului Județean

de Urgență I.N. Suceava suma de 4.498,53 RON reprezentând cheltuieli ocazionate

cu internarea părții vătămate R.T., iar Serviciului de Ambulanță Județean Suceava,

suma de 482,80 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor de urgență prespitalicească

și transportului sanitar acordate aceleiași părți vătămate.

În baza art. 1349, art. 1357 din Legea

nr. 287/2009, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 euro sau echivalent

RON la data plății, cu titlu de daune morale către partea civilă R.T.

Pentru a hotărî astfel, a reținut prima

instanță că prin rezoluția din 28 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul

Suceava s-a început urmărirea penală împotriva numitului B.P. pentru săvârșirea

tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat

la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., iar prin rezoluția din

10 mai 2010 a fost începută urmărirea penală împotriva numitului C.N. pentru săvârșirea

infracțiunilor de lovire sau alte violențe, prevăzute de art. 180 alin. (1), (2)

C. pen. și port fără drept a cuțitului, prevăzut de art. 1

1

pct. 1 din

Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Existând suspiciuni cu privire Ia discernământul

învinuitului B.P., față de acesta a fost luată măsura internării medicale provizorii

în cadrul secției de psihiatrie a Spitalului Județean de Urgență I.N. Suceava și,

totodată, s-a solicitat efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice.

Conform concluziilor raportului de expertiză

medico-legală psihiatrică din 19 mai 2010 întocmit de Serviciul de Medicină Legală

Suceava, învinuitul a avut discernământul abolit.

Dată fiind periculozitatea socială și absența

discernământului la momentul comiterii faptei, comisia a recomandat instituirea

măsurilor de siguranță medicală, prevăzută de art. 114 C. pen., respectiv internarea

într-o unitate pentru asistența bolnavilor cu evoluție îndelungată și efectuarea

de tratament psihotrop în condiții de supraveghere medicală.

La 20 mai 2010 s-a solicitat Tribunalului

Suceava luarea măsurii internării în mod provizoriu a învinuitului B.P. într-un

institut medical de specialitate, până la însănătoșire, cerere admisă prin încheierea

nr. 99 din data de 21 mai 2010.

Având în vedere că iresponsabilitatea este

o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, prin ordonanța nr. 424/P/2010

din 2 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava s-a dispus scoaterea

de sub urmărire penală a învinuitului B.P., cercetat pentru săvârșirea tentativei

la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art.

174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Împotriva acestei ordonanțe, în temeiul

art. 278

1

C. proc. pen., a formulat plângere R.T., ce a fost respinsă,

ca nefondată, prin sentința penală nr. 179 din data de 15 septembrie 2010 a Tribunalului

Suceava.

Împotriva sentinței penale nr. 179 din

data de 15 septembrie 2010 a Tribunalului Suceava a formulat recurs R.T., iar prin

decizia penală nr. 593 din data de 17 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel

Suceava, s-a admis recursul, s-a casat în totalitate sentința atacată și, în rejudecare,

s-a admis plângerea, s-au desființat ordonanța nr. 424/P/2010 și rezoluția nr. 667/11/2/2010

și s-a trimis cauza Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava în vederea redeschiderii

urmăririi penale față de B.P. sub aspectul săvârșirii tentativei la infracțiunea

de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1),

art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., parte vătămată fiind R.T.

Pentru a decide astfel, Curtea a avut în

vedere raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de Institutul

de Medicină Legală lași, care a concluzionat că numitul B.P. prezintă diagnosticul

de „Tulburare organică de personalitate și a comportamentului, comemorative de crize

comițiale G.M.”. S-a mai constatat că în momentul comiterii faptei; în condiții

de stres și pe fondul patologiei organice cerebrale, ar fi putut prezenta o îngustare

a câmpului de conștientă, cu diminuarea discernământului.

Constatând că acest nou înscris medico-legal

vine în contradicție cu raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit

de Serviciul de Medicină Legală Suceava, care a constatat discernământul abolit

și cum prezența ori absența discernământului sunt definitorii cu privire la soluția

ce ar putea fi dată în cauză, Curtea a apreciat că se impune completarea cercetărilor

efectuate, pentru ca prezentele neconcordanțe să fie eliminate. În acest sens, s-a

apreciat că este necesar ca organele de urmărire penală să efectueze o avizare la

Institutul de Medicină Legală „M.M.” București a celor două acte medico-legale,

pentru a se concluziona cu certitudine dacă B.P. a avut sau nu discernământ la data

comiterii faptei.

Prin ordonanța nr. 424/P/2010 din data

de 10 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, s-a dispus redeschiderea

și reluarea urmăririi penale față de B.P.

S-a dispus avizarea la Institutul de Medicină

Legală „M.M.” București a celor două acte medico-legale, iar prin avizul din data

de 2 mai 2011, Comisia Superioară, analizând întregul, material înaintat, a aprobat

concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală psihiatrică din 28

octombrie 2010 întocmit de Institutul de Medicină Legală Iași (avizat de Comisia

de avizare și control de pe lângă I.M.L. lași), în sensul că numitul B.P. prezenta

la data comiterii faptei pentru care este cercetat „Tulburare organică de personalitate,

comemorative de crize comițiale G.M.”, având discernământul scăzut în raport cu

fapta menționată.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Suceava cu nr. 424/P/2010 din data de 26 iunie 2012, s-a dispus punerea

în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B.P. pentru

săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20

C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., constând

în aceea că, la data de 21 martie 2010, cu aproximație orele 22:00, într-un loc

public și înarmat cu un corp contondent apt de a produce moartea (topor), a exercitat

acte de violență grave și de mare intensitate asupra victimei R.T. din sat V.N.,

comuna S., cauzându-i leziuni grave, ce au necesitat pentru vindecare un număr de

89-90 zile de îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața victimei.

S-a reținut în fapt că, în seara zilei

de 21 martie 2010, cu aproximație orele 21:30, victima R.T. din sat V.N., comuna

S., s-a deplasat împreună cu prietenul său G.A.M. în localul aparținând AF P.S.

din localitate, pentru a socializa și a consuma băuturi alcoolice. În incinta localului,

cei doi s-au întâlnit cu numiții B.C. și C.N., între primul și G.A.M. s-a creat

o discuție în contradictoriu, o ceartă, care însă nu a degenerat în niciun fel.

Victima, însoțită de prietenul său, a părăsit localul cu mașina condusă de R.T.,

iar pe drum s-au întâlnit cu surorile P.M. și P.L., pe care le-au luat cu autoturismul,

intenționând să se deplaseze la un alt local din localitate. Întrucât localul era

închis, R.T. a oprit autoturismul în dreptul locuinței familiei B.V. unde, conform

declarațiilor, au stat toți în mașină și au fumat câte o țigară. La scurt timp după

acestea, în zonă și-au făcut apariția C.N. și B.C., acesta din urmă a venit la mașina

victimei, solicitând pe un ton amenințător să discute cu G.A.M., cerând imperios

ca acesta să coboare din mașină. R.T. a coborât din autoturismul său, a încercat

să aplaneze conflictul, însă cei doi i-au spus să nu intervină deoarece ei doresc

să-l agreseze pe G.A.M.

În

acest timp, din spatele autoturismului lui R.T. a apărut brusc

și intempestiv inculpatul B.P. care, aparent fără

niciun

motiv, i-a aplicat lui R.T. o lovitură cu un topor în zona cranio-cerebrală. Important

de reținut este faptul că inculpatul s-a strecurat în spatele mașinii lui R.T. și

a profitat de faptul că acesta era cu spatele, aplicându-i astfel o puternică lovitură

de topor cu tăișul.

În

momentele imediat următoare, G.A.M. și celelalte două persoane

care îl însoțeau au ieșit din mașină, încercând să părăsească în grabă locul comiterii

faptei. Învinuitul C.N. a plecat în urmărirea lui G.A.M., iar în momentul în care

l-a ajuns, i-a aplicat acestuia o lovitură cu un cuțit în zona piciorului stâng,

leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 14-16 zile de îngrijiri medicale.

La scurt timp după comiterea faptei, la

fața locului și-au făcut apariția numiții G.L.I., L.O., B.A. și B.S., care au văzut

victima stând în picioare, rezemată de portiera mașinii sale, sângerând abundent

la nivelul capului, iar la circa doi metri distanță de ea, l-au văzut pe B.P. ținând

în mâini un topor cu coada lungă. În momentul în care numitul L.A. i-a întrebat

pe cei doi „Ce faceți, vă omorâți?”, R.T. i-a răspuns că B.P. l-a lovit cu toporul

în cap, timp în care inculpatul, fără a spune ceva, a luat-o la fugă în direcția

domiciliului părinților săi. Conform martorilor, inculpatul striga către R.T. că

„Dacă este bun, să vină la el și să se bată”. Cu greu victima a reușit să se deplaseze

cu autoturismul până la locuința sa, relatând concubinei sale, N.E.A., că a fost

lovit cu toporul în zona capului.

Ulterior, victima a fost transportată de

urgență la Spitalul Județean de Urgență I.N. Suceava, unde a fost internată în cadrul

secției neuro-chirurgie în perioada 22 martie 2010-2 aprilie 2010 cu diagnosticul

„TCC, contuzie cerebrală hemoragică, fronto parietală subfractură deschisă, cominutivă

cu intruzie parietală stângă, monopareză distală brahială dreapta, disfazie, plăgi

confuze parietale stânga și dreapta”.

Conform raportului de constatare medico-legală

din 9 aprilie 2010 emis de Serviciul de Medicină Legală Suceava, victima a prezentat

un traumatism cranio-cerebral deschis cu eschile penetrante intracranian, edem și

contuzii cerebrale, leziuni ce au necesitat intervenție chirurgicală de urgență

pentru salvarea vieții. Leziunile au fost produse cu un corp contondent cu muchie,

au necesitat un număr de 89-90 zile de îngrijiri medicale, iar

monopareza

distală brahială dreapta și disfazia, îi conferă un grad de invaliditate temporară

de 10% conform baremului Asirom. Lipsa de substanță osoasă pe suprafața de circa

10/6 cm îi conferă o invaliditate permanentă de circa 20%.

Inculpatul B.P. nu este cunoscut cu antecedente

penale, iar cu ocazia audierii de către procuror, a precizat că nu-și amintește

absolut nimic din ceea ce s-a întâmplat la data de 21 martie 2010, a aflat ulterior

de la părinții săi, care l-au trezit brusc din somn, că fratele său ia bătaie și

că l-ar fi lovit în cap pe R.T. Inculpatul a mai precizat că o cunoaște de foarte

mult timp pe victimă, cu care s-ar fi aflat în relații de prietenie.

În

cauză, a fost audiat în calitate de martor numitul G.A.M.,

care a precizat că de frică să nu ia bătaie, a preferat să nu coboare din mașină

însă, din interiorul autoturismului, a observat foarte bine cum, în timp ce R.T.

stătea de vorbă cu B.C. și C.N., inculpatul B.P. a venit din spatele mașinii, îndreptându-se

direct către R.T., având în mână un corp contondent, pe care l-a ridicat deasupra

capului, lovindu-l puternic pe R.T. în cap. Ulterior, uitându-se mai bine, a observat

în mâna inculpatului un topor cu coada lungă.

Cercetările întreprinse în cauză au reliefat

faptul că, într-adevăr, între inculpat și victimă nu au existat conflicte anterioare

și nici nu se aflau în stare de dușmănie unul față de celălalt. Până la momentul

premergător faptei, lucrurile erau aparent calme, victima încercând să preîntâmpine

un conflict spontan ivit între prietenul său G.A.M. și numitul C.N. Apariția nefastă

și intempestivă a inculpatului, urmată de actele de violență grave și de mare intensitate

exercitate, se datorează percepției acestuia că fratele său, numitul B.C., ar fi

fost agresat.

Spitalul Județean de Urgență I.N. Suceava

s-a constituit parte civilă în cauză în cursul urmăririi penale cu suma de 4.498,53

RON, reprezentând cheltuieli ocazionate cu spitalizarea părții vătămate R.T.

În

timpul urmăririi penale au fost administrate, printre altele,

următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului și de

indicare în teren și planșa foto aferentă, acte medicale victimă, declarațiile și

plângerea penală a părții vătămate R.T., declarațiile martorilor: G.A.M., G.N.,

G.I.M., P.S., P.M., P.L., L.O., G.L.I., B.S., B.A., S.V.A., S.L.N., S.F.F., S.E.,

B.R., B.V., B.C., C.N., raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 19

mai 2010 emis de Serviciul de Medicină Legală, raportul de nouă expertiză medico-legală

psihiatrică din 28 octombrie 2010 emis de Institutul de Medicină Legală lași, avizul

Comisiei Superioare de Medicină legală M.M. București, coroborate cu declarațiile

inculpatului B.P.

În

timpul cercetării judecătorești au fost administrate următoarele

mijloace de probă: declarația părții vătămate R.T. declarațiile martorilor din lucrări:

P.M., G.A.M., G.L.I., B.C., B.V., S.V.A.

Analizând materialul probator administrat

în cauză, instanța a reținut aceeași situație de fapt mai sus expusă.

Declarațiile date în fața instanței de

partea vătămată și martorii G.A.M., P.M., P.L. și G.L.I. se coroborează atât reciproc,

cât și cu susținerile pe care aceeași le-au prezentat în cursul urmăririi penale.

Audierea în cursul cercetării judecătorești a avut loc la peste un an și jumătate

față de data săvârșirii faptei, fiind astfel explicabilă împrejurarea că martorul

G.A.M. nu a putut indica în fața instanței natura obiectului contondent pe care

inculpatul îl avea în mână, deși din declarațiile date de același martor în cursul

urmăririi penale, coroborate cu susținerile constante ale părții vătămate și concluziile

raportului de constatare medico-legală (leziunile au fost produse cu un corp contondent

cu muchie), rezultă fără îndoială că inculpatul a fost înarmat și a folosit un topor

la săvârșirea faptei.

De asemenea, deși martorele P.M. și P.L.

nu au putut să-l indice pe inculpat ca fiind cel care a lovit-o pe partea vătămată,

din declarațiile părții vătămate coroborate cu declarațiile martorilor G.A.M. și

G.L.I. (susținute în ambele faze procesuale) și declarațiile martorilor L.O. și

B.S. (în cursul urmăririi penale) rezultă în mod clar că inculpatul este cel care

a lovit partea vătămată cu toporul.

În

cadrul poziției procesuale adoptate, inculpatul s-a limitat

a susține că nu are cunoștință despre ce s-a întâmplat în seara

respectivă,

iar apărarea formulată s-a limitat la a învedera instanței presupusa lipsă a discernământului.

În

drept, a reținut tribunalul, fapta inculpatului B.P. care,

la data de 21 martie 2010, cu aproximație orele 22:00, într-un loc public și înarmat

cu un corp contondent apt de a produce moartea (topor), a exercitat acte de violență

grave și de mare intensitate asupra victimei R.T. din sat V.N., comuna S., cauzându-i

leziuni grave, ce au necesitat pentru vindecare un număr de 89-90 zile de îngrijiri

medicale și care au pus în primejdie viața victimei, întrunește, sub aspect obiectiv

și subiectiv, elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat,

prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1)

lit. i) C. pen.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului,

tribunalul a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., și anume limitele

de pedeapsă prevăzute de textele de legea de incriminare, gradul de pericol social

al faptei comise, împrejurările și modalitatea în care a fost săvârșită, descrisă

detaliat mai sus precum și urmarea produsă, acțiunile inculpatului conducând la

producerea de leziuni grave părții vătămate, ce i-au pus în primejdie viața.

Prin prisma acestor criterii, a reținut

gravitatea deosebită a faptei săvârșite, folosirea de către inculpat a unui obiect

contondent apt a cauza leziuni extrem de grave, chiar fatale, dar și situația sa

psihică. În ceea ce privește ultimul aspect, starea medicală a inculpatului obiectivată

prin existența unui discernământ diminuat a fost reținută de către instanță ca o

circumstanță atenuantă judiciară în condițiile art. 74 alin. (2) C. pen., fără însă

a-i acorda acestei circumstanțe o eficiență sporită, în condițiile în care săvârșirea

faptei a survenit într-un context în care inculpatul, cunoscând boala de care suferea,

a neglijat în mod conștient și deliberat să urmeze tratamentul. Acest aspect a și

fost constatat în cuprinsul primului raport de expertiză, reținându-se că nu a urmat

corect tratamentul psihotrop prescris și că nu conștientizează semnificația și gravitatea

bolii sale și necesitatea unui tratament riguros.

De asemenea, a constatat că inculpatul

se află deja sub incidența măsurii de siguranță a obligării la tratament medical,

prevăzută de art. 113 C. pen., dispusă în baza deciziei penale nr. 581 din 15

decembrie 2010 a Curții de Apel Suceava, definitivă.

Analizând latura civilă a cauzei, Tribunalul

a constatat că Spitalul Județean de Urgență I.N. Suceava s-a constituit parte civilă

în cursul urmăririi penale cu suma de 4.498,53

RON,

reprezentând cheltuieli ocazionate cu spitalizarea părții vătămate R.T.

De asemenea, în cursul cercetării judecătorești,

cu adresa din 26 octombrie 2012, Serviciul de Ambulanță Județean Suceava s-a constituit

parte civilă în cauză cu suma de 482,80 RON reprezentând contravaloarea serviciilor

medicale de urgență prespitalicească și transportului sanitar asistat acordate victimei

R.T.

În

speță, instanța a constatat că sunt întrunite elementele răspunderii

civile delictuale în persoana inculpatului B.P. Astfel, din probatoriul administrat

a rezultat că inculpatul se face vinovat de producerea de suferințe fizice și psihice

părții vătămate prin lovitura aplicată și s-a dovedit existența faptei ilicite și

a vinovăției lui.

În

ceea ce privește daunele morale, la evaluarea cuantumului

acestora tribunalul a avut în vedere suferințele fizice și morale susceptibil în

mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate

consecințele acesteia, relevate de actele medicale ori de alte probe administrate,

dar și aspectul că răspunderea civilă delictuală este guvernată de principiul reparării

integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită și, prin

urmare, cuantumul despăgubirilor nu poate fi limitat în raport cu posibilitățile

de plată ale inculpatului.

Pentru toate aceste considerente, a apreciat

că partea vătămată este îndreptățită la despăgubiri pentru daune morale în cuantum

de 10.000 euro sau echivalentul în RON la data plății, conform cererii de constituire

ca parte civilă de la termenul din data de 22 octombrie 2012, sumă de natură a repara

prejudiciul nepatrimonial încercat, astfel încât, în baza art. 1349, art. 1357 din

Legea nr. 287/2009, a obligat inculpatul la plata ei.

Prin încheierea de ședință în data de 3

decembrie 2013 avocatul R.P. a fost amendat, în conformitate cu dispozițiile

art. 198 alin. (1) lit. b

1

)

C. proc. pen., cu suma de 1.000

RON, pentru lipsa sa nejustificată (și fără a-și asigura, substituirea), în calitate

de apărător al inculpatului.

Împotriva sentinței penale a declarat apel

inculpatul, iar împotriva încheierii de ședință din data de 3 decembrie 2013 avocatul

R.P.

Prin decizia penală nr. 51 din 15 aprilie

2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admis

apelul declarat de inculpatul B.P., împotriva sentinței penale nr. 10 din data de

24 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. 8684/86/2012.

A fost desființată în parte sentința penală

mai sus-menționată și în rejudecare:

În

baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art.

175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76

alin. (2) C. pen., inculpatul B.P. a fost condamnat pentru săvârșirea tentativei

la infracțiunea la omor calificat, la pedeapsa principală de 4 ani închisoare.

Au fost menținute celelalte dispoziții

ale sentinței.

A fost admite apelul declarat de avocatul

R.P. împotriva încheierii din data de 3 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul

Suceava în Dosar nr. 8684/86/2012.

În

temeiul art. 199 alin. (3) C. proc. pen., apelantui avocat

R.P. a fost scutit de la plata amenzii de 1.000 RON aplicată acestuia prin încheierea

aici menționată.

Cheltuielile judiciare din apel, avansate

de stat, au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel instanța de control

judiciar a reținut că din concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală

psihiatrică întocmit de Institutul de Medicină Legală Iași din 28 octombrie 2010,

avizat de către Comisia Superioară de medicină Legală a Institutul de Medicină

Legală „M.M.” București din data de 2 mai 2011, rezultă că numitul B.P. prezintă

diagnosticul de „Tulburare organică de personalitate și a comportamentului, comemorative

de crize comițiale G.M.”, iar „în momentul comiterii faptei, în condiții de stres

și pe fondul patologiei organice cerebrale, ar fi putut prezenta o îngustare a câmpului

de conștientă, cu diminuarea discernământului”.

Aspectul că la data critică nu urma tratamentul

prescris îi este de asemenea imputabil, în condițiile în care cunoștea consecințele

unei astfel de atitudini asupra comportamentului său social, respectiv creșterea

agresivității la stimuli negativi de mediu.

Prin urmare, acesta a comis fapta cu forma

de vinovăție cerută de lege pentru existența ei ca infracțiune, și, chiar dacă nu

a urmărit decesul victimei, a acceptat producerea rezultatului socialmente periculos.

Relativ la cuantumul sancțiunii principale

aplicate inculpatului, având în vedere că prezenta, în momentul săvârșirii infracțiunii,

o diminuare a discernământului, aspect reținut dealtfel de către prima

instanță

ca circumstanță atenuantă în favoarea sa, curtea a apreciat că se poate da o mai

mare eficiență prezentei cauze de atenuare a pedepsei.

Astfel, o sancțiune de 4 ani închisoare,

cu executare în regim privativ de libertate, apreciază curtea că este în acord cu

împrejurările concrete ale comiterii faptei și elementele care reflectă persoana

inculpatului, fiind de natură a determina atingerea scopului ei educativ-preventiv

și a produce o schimbare a comportamentului acestuia, începând cu atitudinea sa

față de valorile sociale și morale pe care le negase prin săvârșirea infracțiunii

și continuând cu dirijarea în sens pozitiv a actelor de conduită ulterioare.

În

ceea ce privește suspendarea condiționată a executării acesteia,

ea nu poate fi dispusă, avându-se în vedere cuantumul sancțiunii, nefiind îndeplinită

cerința prevăzută de art. 81 alin. (1) lit. a) C. pen.

Împotriva acestei decizii inculpatul B.P.

a declarat, în termen legal, recursul de față, prin care, invocând cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., a

solicitat o reindividualizare a pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia

, apreciind că pedeapsa stabilită este prea mare și schimbarea modalități de executare

a acesteia în sensul suspendării condiționate sau suspendării sub supravechere a

executării acesteia în condițiile art. 81 sau 86

1

C. pen.

Examinând recursul declarat de inculpatul

B.P. prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum

au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată

că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

În

cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de

Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, la 15 aprilie 2013,

deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind

unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta

este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen., astfel cum acestea au fost modificate prin actul normativ

menționat.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare

a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar

altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului

de recurs prevăzut de pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen.,

intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea

de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat

ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Critica inculpatului, vizând reindividualizarea

pedepsei și schimbarea modalității de executare, nu intră sub incidența cazului

de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc.

pen., neputând fi examinată nici în raport cu pct. 14 al aceluiași articol, text

de lege care, în realizarea aceluiași scop, de a include în sfera controlului judiciar

exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost de asemenea modificat,

stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse

în alte limite decât cele prevăzute de lege și reglementându-se, așadar, un caz

de casare exclusiv de nelegalitate, astfel încât netemeinicia deciziei atacate,

sub singurul aspect al individualizării pedepsei, nu mai poate fi invocată în recurs.

Față de considerentele expuse, avându-se

în vedere și faptul că, verificându-se decizia atactă în raport cu prevederile

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existența altor motive,

care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat de inculpatul

B.P. împotriva deciziei penale nr. 51 din 15 aprilie 2013 a Curții de Apel Suceava,

secția penală și pentru cauze cu minori, să fi respins, ca nefondat, în temeiul

art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat

va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 500 RON, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGEII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul B.P. împotriva deciziei penale nr. 51 din 15 aprilie 2013 a Curții

de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20

noiembrie 2013.