ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 220/2014

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 103 din 18 iulie 2013, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a dispus următoarele: A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.V. împotriva sentinței penale nr. 90 din 19 aprilie 2013 a Tribunalului Suceava. A dedus, în continuare, din pedeapsa aplicată inculpatului P.V. durata arestării preventive de la 19 aprilie 2013 la zi și a menținut starea de arest preventiv a acestuia. A obligat inculpatul apelant să plătească statului suma de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din apel. Pentru a hotărî astfel a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 402/P/2012 din 17 octombrie 2012, inculpatul P.V.

a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen., constând în aceea că, la data de 26 august 2012, într-un loc public situat pe raza orașului Gura Humorului, a exercitat acte de violență de intensitate ridicată, cu pumnii și picioarele, în zone vitale, asupra victimei C.V., actele de violență conducând și la căderea victimei de la alt nivel pe un alt plan dur, toate aceste acte producând victimei leziuni vindecabile în 80-90 zile de îngrijiri medicale, cu consecința punerii vieții în primejdie. Prin același rechizitoriu, în temeiul art. 10 lit. f C. proc.

pen. rap. la art. 131 C. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții: V.C.S., M.Z., B.G.C., B.M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 180 alin. (1), (2) C. pen. S-a reținut în fapt că, în cursul zilei de 25 august 2012, partea vătămată C.V. a consumat în compania unor prieteni din orașul Gura Humorului, cantități mari de băuturi alcoolice (după o perioadă de abstinență de circa 11 ani). Seara, în jurul orelor 21:00-22:00,. aflând că fiul său A.S. se află la discoteca O. din comuna Păltinoasa, victima s-a deplasat spre localitatea respectivă împreună cu martorul M.M.D. La discotecă victima a consumat băuturi alcoolice. în jurul orelor 01:30-02:30 cu aproximație victima a avut un incident în discotecă cu numiții M.Z., B.G.C.

și B.M. - din cercetări a reieșit că unul dintre cei trei tineri i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței (cu consecința producerii unei ușoare sângerări); tot în aceleași împrejurări, patronul discotecii, martorul V.C.S., i-ar fi aplicat o lovitură victimei peste spate, cu un corp contondent dur. Acest incident nu a generat consecințe deosebite, fapt constatat și de un echipaj format dintr-un polițist și un jandarm care au ajuns la fața locului în jurul orelor 02:45, au purtat discuții cu victima C.V., iar aceasta le-a comunicat că nu formulează vreo reclamație împotriva persoanelor care l-au agresat.

Nici membrii echipajului de intervenție care s-au deplasat la discotecă, nici celelalte persoane care au purtat discuții în acele împrejurări cu victima nu au sesizat la aceasta urme de violență (cu excepția unor picături de sânge în zona gurii) și nici au auzit pe victimă să acuze dureri - altfel spus, victima nu a prezentat vreo leziune gravă, într-o zonă vitală, care să necesite intervenția altor autorități. În jurul orelor 03:00 cu aproximație, victima s-a deplasat împreună cu fiul său, la restaurantul C. din centrul orașului Gura Humorului, în locul respectiv ajungând și soția sa - martora C.L.M.. Aflând de la minorul A.S. ce s-a petrecut la discotecă, martora l-a întrebat pe soțul său ce a pățit, solicitându-i totodată să o însoțească la domiciliu.

Nici soției sale, dar nici celorlalte persoane care se aflau la masă, victima nu le-a oferit detalii despre incidentul de la discotecă, afirmând doar că nu a pățit nimic. Nici una dintre persoanele menționate mai sus, aflate la restaurant, nu a observat vreo leziune pe corpul victimei și nici nu au auzit-o pe aceasta afirmând că a pățit ceva. În continuare, victima a continuat să consume o cantitate nedeterminată de băuturi alcoolice și a purtat diverse discuții cu persoane aflate în restaurant. Potrivit depozițiilor martorilor audiați în cauză, la orele 05:00 victima era în stare avansată de ebrietate. În jurul orelor 05:15 din restaurantul „M." (situat în apropiere) a ieșit inculpatul P.V., însoțit de prietena sa, martora B.A.F.

Cei doi au trecut prin dreptul restaurantului „C.", continuându-și deplasarea până la un magazin non-stop de unde au cumpărat țigări. După achiziționarea acestora cei doi au intenționat să revină spre restaurantul „M." (unde participau la o nuntă), trecând din nou prin dreptul restaurantului „C." Inculpatul l-a observat la una dintre mese pe fratele său, martorul P.N., l-a salutat și totodată a făcut o glumă la adresa acestuia, continuându-și apoi deplasarea. Chiar în acel moment victima s-a ridicat de la masa la care stătea, a ridicat mâinile și a spus câteva vorbe neinteligibile (tipice pentru un om în stare de ebrietate), a ieșit din restaurant și s-a oprit pe trotuarul din fața localului.

Din depoziția martorei C.L.M. a reieșit că victima purta o discuție trivială cu persoanele aflate la masa lor. Inculpatul - la rândul său aflat în stare de ebrietate - a considerat că victima l-a înjurat, motiv pentru care s-a întors către aceasta. în momentul în care a ajuns în fața victimei, fără vreun motiv întemeiat, l-a lovit cu genunchiul în abdomen după care i-a aplicat mai multe lovituri de pumn în zona cranio-cerebrală. Aceste lovituri au dezechilibrat victima și au condus la căderea acesteia de pe trotuar în zona în care se află o parcare betonată. Diferența de nivel între cele două planuri este de peste 40 cm. Cu privire la căderea victimei, parte din martorii audiați în cauză au susținut că victima a căzut peste balustrada aflată în dreptul trotuarului, această balustradă având înălțimea de 90 cm.

Deși după cădere victima nu a mai reacționat, inculpatul a sărit din nou asupra acesteia, aplicându-i mai multe lovituri cu picioarele în zona cranio-cerebrală, precum și în zona toraco-abdominală. Persoanele aflate de față au reușit să-1 împiedice pe inculpat să lovească în continuare victima, iar agitația stârnită a atras atenția unui echipaj din cadrul compartimentului ordine publică urbană al Poliției orașului Gura Humorului. Trei lucrători de poliție precum și un jandarm s-au deplasat spre locul incidentului și sesizând starea gravă în care se afla victima au solicitat prezența unei ambulanțe, iar ulterior au condus pe inculpat la sediul Poliției orașului Gura Humorului (s-a reținut că inculpatul a fost sancționat contravențional pentru incidentul produs).

Victima a fost transportată la S.J.U. „Sf. Ioan cel Nou" Suceava unde a fost supusă unor intervenții neuro-chirurgicale complexe. Conform concluziilor cuprinse în raportul din 2012, întocmit de medicul legist din cadrul C.M.L. Rădăuți, victima a prezentat hematom extradural parietal stâng, hematom subdural parietal stâng, edem cerebral, contuzii pulmonare, fracturi costale, produse prin lovire cu mijloace contondente (posibil pumni) urmată de cădere de la alt nivel pe o suprafață dură, urmate de traumatisme prin lovire cu mijloace contondente (picioare); leziunile au necesitat intervenție operatorie de urgență. în opinia medicului legist, aceste leziuni au pus viața victimei în primejdie. În cauză, există constituire de parte civilă din partea Spitalului județean de urgență „Sf.

Ioan cel Nou" Suceava, precum și din partea numitului C.V. Prin rezoluția datată 26 august 2012 a fost începută urmărirea penală în cauză pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat (fila 171). Prin ordonanța din aceeași dată a fost pusă în mișcare și acțiunea penală (fila 172). La data de 26 august 2012 inculpatul a fost reținut pe o durată de 24 de ore (fila 183). Prin încheierea din data de 27 august 2012 (fila 186) Tribunalul Suceava a dispus arestarea preventivă a autorului pe o durată de 29 de zile.

Mandatul de arestare emis pe numele inculpatului expiră la data de 24 octombrie 2012 (fila 194). Pe parcursul cercetărilor inculpatul a încercat să ascundă adevărul, susținând fără temei că victima este persoana care ar fi proferat injurii la adresa martorei B.A.F., el s-a dus către victimă pentru a o întreba despre motivul acestui comportament însă aceasta a ridicat mâna cu intenția clară de a-1 lovi; totodată inculpatul a declarat că după ce victima a căzut în zona parcării nu i-a mai aplicat nici o lovitură cu picioarele, doar a continuat să privească victima.

Poziția adoptată de inculpat este în mod vădit lipsită de fundament faptic - martorii oculari audiați în cauză (în special soția victimei precum și prietena inculpatului) au susținut că victima nu a proferat nici un fel de insulte nici la adresa inculpatului dar nici la adresa prietenei sale (starea de ebrietate în care se afla împiedicându-l să fie coerent), nu a adoptat nici o atitudine agresivă la adresa inculpatului, totodată inculpatul fiind persoana care l-a lovit cu putere (cu pumnii și picioarele) pe trotuar, victima a căzut de la înălțime și cu toate că nu mai reacționa după căderea pe porțiunea betonată, inculpatul a sărit din nou asupra sa, lovind-o cu picioarele în diverse zone ale corpului.

Poziția celor două martore este susținută și de alți martori audiați în cauză, care au arătat că au sărit asupra inculpatului pentru a-l împiedica să lovească victima căzută în parcare. Pentru aceste considerente, s-a apreciat de către parchet că inculpatul a adoptat o poziție nesinceră, încercând prin aceasta să înlăture răspunderea penală pentru fapta comisă. În opinia Parchetului, fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat - sunt avute în vedere multiplele acte de violență exercitate de inculpat asupra victimei, faptul că i-a aplicat lovituri în zone vitale, dar și faptul că după ce a sesizat că victima a căzut de la un alt nivel cu consecința lovirii sale la cap a sărit din nou asupra sa continuând să o lovească cu picioarele tot în zona cranio-cerebrală.

Duritatea acestor lovituri exclude o altă încadrare juridică pentru acțiunile violente ale autorului. Așa după cum s-a arătat și în partea expozitivă a rechizitoriului, pe raza comunei Păltinoasa victima a avut un alt incident violent, fiind agresat de către numiții V.C.S., M.Z., B.G.C., B.M. În opinia medicului legist (fila 65-67) numitul C.V. a prezentat cicatrici pe fața vestibulară a buzei superioare (fapt ce confirmă că a primit o lovitură cu pumnul în zona respectivă), precum și dungi de pigmentație post excoriație pe hemitorace posterior (fapt ce ar confirma o lovitură cu un corp contondent în zona respectivă). Aceste leziuni au putut necesita un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale.

La data de 10 octombrie 2012 (fila 89) numitul C.V. a declarat că nu formulează plângere penală îinpotriva celor patru agresori și nici nu are pretenții de natură civilă de la aceștia. Motivat de faptul că într-o astfel de situație lipsa plângerii penale prealabile este o cauză care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții V.C.S., M. Z., B.G.C. și B.M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe. Instanța de fond a reținut că situația de fapt descrisă mai sus a fost reținută în mod obiectiv din următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică aferentă (filele 3-13), raport de constatare medico-legală din 2012 întocmit de C.M.L.

Rădăuți (filele 65-67), rapoarte de activitate întocmite de lucrătorii de poliție, respectiv jandarmi (filele 14-20, 143), proces verbal de examinare criminalistică (filele 68-82), adresa Spitalului județean de urgență „Sf. Ioan cel Nou" Suceava (fila 25), declarațiile victimei C.V. (filele 85-90), declarațiile martorilor C.L.M. (filele 91-100), C.A.S. (filele 107-112), O.D. (filele 113, 114), B.E. (filele 115-117), C.M.A. (filele 119-122), M.A.M. (filele 123, 124), B.A.F. (filele 125-128), M.M.D. (filele 129-131), A.I.D. (filele 137, 138), A.V.A. (fila 139), V.C.S. (filele 141, 142, 146-148), G.L.M. (filele 149, 150), R.R.F. (filele 152, 153), M.A.V. (filele 154, 155), S.M.A. (filele 156, 157), B.G.C.

(fila 158), R.S.C. (filele 163-165), procese verbale de predare primire bunuri (fila 83), coroborate cu declarațiile inculpatului (filele 168-170, 174-181). În cursul cercetării judecătorești, au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarația părții vătămate C.V. (fila 46); declarația inculpatului P.V. (fila 45); declarațiile martorilor din lucrări: C.L.M. (fila 59), B.A.F. (fila 60), C.A.S. (fila 85), C.M.A. (fila 86), M.A.M. (fila 109), B.E. (fila 110), M.M.D. (fila 138), A.I.D. (fila 139), A.V.A. (fila 140), V.C.S. (fila 141), G.L.M. (fila 142), S.M.A. (fila 175), R.R.F. (fila 176), M.A.V. (fila 208), B.G.C. (fila 209), martorii propuși de partea vătămată, respectiv numitele A.A.

(fila 227) și S.A. (fila 259). Prin încheierea de ședință din data de 19 noiembrie 2012, s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale de către Institutul de Medicină Legală Iași, cu următoarele obiective: indicarea detaliată a tuturor leziunilor părții vătămate; modalitatea în care leziunile constatate s-au putut produce; consecințele din punct de vedere medico-legal al fiecărei dintre leziunile constatate; dacă partea vătămată a fost lovită cu parul în zona capului; dacă această lovitură putea produce starea de comă la aproximativ 2 ore față de momentul aplicării și dacă aplicarea a două lovituri cu pumnul în zona feței și a unei lovituri cu genunchiul în zona abdomenului puteau induce starea de comă sau coma a fost produsă de căderea părții vătămate de la nivel; dacă leziunile părții vătămate puteau fi produse de o singură persoană sau de mai multe.

S-a solicitat Cabinetului Medico - Legal Câmpulung Moldovenesc să întocmească un raport de expertiză medico-legală pentru a stabili dacă capacitatea de muncă a părții vătămate a fost diminuată sau nu. Cu adresa din 03 ianuarie 2013 (filele 119-121), Cabinetul Medico - Legal Câmpulung Moldovenesc a înaintat la dosar raportul de expertiză medico-legală în vederea evaluării capacității de muncă, stabilindu-se că partea vătămată C.V. a prezentat un traumatism cranio-cerebral cu hematom subdural complicat cu tromboflebită membru inferior dr., frustra hemipareză dr; sus-numitul prezintă o deficiență funcțională medie, cu incapacitate adaptativă de 50% care se încadrează în gradul de invaliditate 3; între traumatismul inițial și sechelele actuale există legătură cauzală.

Cu adresa din 22 februarie 2013 (filele 217-222), I.M.L. Iași a înaintat la dosar raportul de primă expertiză medico-legală. Prin sentința penală nr. 90 din 19 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Suceava s-au dispus următoarele: În baza art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului P.V. din infracțiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 C. pen., formulată de inculpatul P.V. prin apărător, ca nefondată. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen.

cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.V. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat la o pedeapsă de 6 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe o durată de 2 ani. În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) cu titlu de pedeapsă accesorie. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului P.V. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive aplicate în prezenta cauză inculpatului, de la data de 26 august 2012 la zi.

În baza art. 1349, 1357 din Legea nr. 287/2009 și art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 895,4 lei către partea civilă S.A.J. Suceava, contravaloarea serviciilor medicale de urgență prespitalicească acordate părții vătămate C.V. În baza art. 1349, 1357 din Legea nr. 287/2009 și art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.355,45 lei către partea civilă S.J.U. "Sfântul Ioan cel Nou" Suceava, contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate C.V.

În baza art. 1349, 1357 din Legea nr. 287/2009, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 8.000 lei cu titlu de daune materiale, la plata sumei 40.000 lei cu titlu de daune morale, la plata sumei de 4.380 lei cu titlu de echivalent al despăgubirilor periodice de la data săvârșirii faptei și până la data pronunțării sentinței (inclusiv luna aprilie 2013), și în continuare la plata sumei de 375 lei lunar începând cu luna mai 2013, cu titlu de despăgubiri periodice, către partea civilă C.V. În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei către partea civilă C.V. cu titlu de cheltuieli de judecată. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul P.V.

la plata sumei de 1975,76 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această sentință s-au reținut următoarele: La data de 25 august 2012 partea vătămată C.V. a început să consume băuturi alcoolice după o perioadă îndelungată de abstinență. în cursul serii și în prima parte a nopții, partea vătămată a frecventat discoteca O. din comuna Păltinoasa, unde a fost implicat într-un incident violent. Prin declarațiile date partea vătămată a indicat că nu-și amintește evenimentele din noaptea de 25/26 august 2012. Din declarațiile martorilor care au fost prezenți în totalitate sau parțial la acel incident (M.M.D., A.I.D., A.V.A., V.C.S., G.L.M., S.M.A., R.R.F. și M.A.V.) rezultă că partea vătămată C.V.

era sub influența băuturilor alcoolice și a fost implicat într-o neînțelegere cu un grup de trei persoane de etnie rromă. Altercația s-a desfășurat inițial în interior discotecii, părea a se fi aplanat, însă a reizbucnit iar personalul care asigura securitatea a fost nevoit să-i conducă pe cei implicați afară - respectiv într-un hol în partea de sus a scărilor ce trebuiau urcate pentru a intra în discotecă. în acest loc s-a produs o îmbrânceală în cadrul căreia s-au aplicat și lovituri de pumn, iar atât din probatoriul testimonial cât și din constatarea medico-legală a leziunilor părții vătămate, rezultă că numitul C.V. a primit o lovitură de pumn în zona feței. Agenții de pază au pulverizat cu spray lacrimogen, cele trei persoane de etnie rromă s-au îndepărtat, iar patronul discotecii (martorul V.C.S.) i-a aplicat părții vătămate o singură lovitură cu o bâtă în spate.

Această situație de fapt a fost reținută de către instanța de fond în baza declarațiilor martorilor A.I.D. și C.A.S. (fiul inculpatului, prezent și el la aceeași discotecă), coroborate cu constatarea medico-legală a unor dungi de pigmentație postexcoriație pe hemitoracele posterior al părții vătămate. Declarația martorului V.C.S. este, sub aspectul negării aplicării acestei lovituri, dată pro causa, la fel cum declarațiile celor două persoane care asigurau paza discotecii (angajate deci de martorul V.C.S.) au fost considerate de către instanță nesincere sub acest aspect. În opinia instanței de fond nu a putut fi însă reținută nici susținerea inculpatului prin apărător în sensul că partea vătămată C.V.

ar fi fost lovită în zona capului la discotecă și că aceste lovituri (sau mai exact lovitura aplicată de martorul V.C.S.) ar constitui cauza hematoamelor și implicit a stării de comă care a survenit după aproximativ 2 ore. Instanța de fond a constatat că această susținere este flagrant contrazisă de probatoriul testimonial administrat în cauză, iar cel medico-legal nu impune cu necesitate o astfel de interpretare a situație de fapt. Sub primul aspect, al probatoriului testimonial, tribunalul a reținut că dintre martorii care l-au văzut sau au discutat cu partea vătămată ulterior agresiunii suferite în local (din partea persoanelor de etnie rromă și a martorului V.C.S.), nici unul nu a indicat că numitul C.V.

prezenta urme de lovituri în zona capului sau s-ar fi plâns că îl doare capul. Din contră, toți au indicat că, dincolo de starea de ebrietate în care se afla partea vătămată, nu exista nici un indiciu în sensul că acesteia i s-ar fi aplicat lovituri puternice, apte a produce leziuni grave. Declarația martorului G.L.M. în sensul că ulterior incidentului partea vătămată striga că a fost lovită în cap și că la fel striga și fiul acesteia, nu este susținută de vreo altă declarație și, din punctul de vedere al instanței, strigătele părții vătămate trebuie interpretate ca un clișeu verbal frecvent utilizat în situații similare („mi-a dat în cap"). Raportul de primă expertiză medico-legală întocrnit de I.N.M.L.

Iași concluzionează că leziunile cranio-cerebrale au putut fi produse prin lovire cu un corp dur, nefiind exclusă căderea cu impact cranian de un plan dur; starea de comă a fost indusă de leziunile cranio-cerebrale, neavând legătură cu loviturile aplicate în zona abdominală; iar între momentul producerii leziunilor cranio-cerebrale și instalarea stării de comă putea exista un interval liber variabil, fără a se putea menționa cu exactitate durata acestuia (posibil două ore). S-a notat de către instanța de fond că versiunea avansată de apărare nu este în mod obligatoriu confirmată, ci doar nu este iirfirmată categoric.

Trebuie însă reținut că din probatoriul testimonial nu este atestată aplicarea vreunei lovituri părții vătămate în zona capului la discoteca din Păltinoasa, iar ambii martori care confirmă aplicarea unei lovituri cu parul în zona spatelui indică de asemenea în.mod expres că urmare a acestei lovituri partea vătămată nu s-a lovit la cap. în consecință, leziunile cranio-cerebrale nu au putut fi produse ca urmare a loviturilor suferite de partea vătămată la Păltinoasa întrucât nu a avut loc acolo nici o lovire activă cu corp dus în zona capului și nici o cădere a părții vătămate cu impact cranian de un plan dur. În consecință, instanța de fond a reținut că agresiunea suferită de partea vătămată la Păltinoasa nu a avut drept urmare producerea unor leziuni semnificative și că nu există legătură de cauzalitate între acestea și consecințele medico-legale de punere în primejdie a vieții sau necesitatea celor 80-90 de zile de îngrijiri medicale.

Instanța de fond a reținut că rezultă cu siguranță din probatoriul administrat că partea vătămată s-a deplasat în orașul Gura Humorului unde a continuat să consume băuturi alcoolice la restaurantul C., astfel că la ora 5.00am se afla în stare avansată de ebrietate. La aproximativ 5.15 inculpatul P.V. s-a îndreptat împreună cu prietena lui, martora B.A., către un chioșc din apropriere pentru a cumpăra țigări. întrucât în local se afla și fratele inculpatului, între cei doi a avut loc un schimb de replici care putea fi considerat în alte condiții și între alte persoane ca având caracter ofensator, iar partea vătămată a considerat că-i sunt adresate, ripostând la rândul său verbal. în aceste circumstanțe inculpatul s-a întors către partea vătămată care și ea se ridicase de la masă mergând în întâmpinarea numitului P.V.

Instanța de fond nu a reținut susținerea acuzatului și a martorei Botușan (prietena acestuia) în sensul că inculpatul s-a întors pentru a-i spune fratelui său să vină pentru a lua cadourile de la nuntă întrucât această susținere a fost făcută pentru prima dată în cursul cercetării judecătorești, în contrazicere cu declarațiile date în cursul urmăririi penale. De asemenea, o astfel de afirmație este din punctul de vedere al instanței de fond lipsită de coerență și credibilitate, la fel cum nici nu este confirmată de martorul C.M.A. (cel care era în local la aceeași masă cu fratele inculpatului). Cei doi au ajuns față în față în apropierea ușii de intrare în restaurant, fiecare având convingerea că celălalt adresat injurii, iar partea vătămată a început să gesticuleze în scopul de a-i explica că nu are nimic cu inculpatul.

Acesta din urmă a receptat atitudinea ca fiind ofensatoare și l-a lovit pe C.V. cu pumnul și cu genunchiul în abdomen, conform declarațiilor inculpatului. Instanța de fond a reținut declarațiile martorilor oculari (C.L.M. - soția părții vătămate, B.A. - prietena inculpatului) conform cărora inculpatul a aplicat părții vătămate cel puțin două lovituri de pumn care au și proiectat-o peste gărduțul terasei, în parcarea din imediata vecinătate și față de care era o diferență de nivel de peste 40 de cm. Situația de fapt reținută de către instanță a fost oarecum recunoscută de către inculpat, cu anumite nuanțări specifice poziției sale procesuale. De altfel, în baza unei situații de fapt în care se impută inculpatului exclusiv aceste lovituri cu pumnul și genunchiul, apărătorul ales a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală gravă.

în măsura în care situația de fapt ar fi fost într-adevăr aceasta, susținerea apărării ar fi fost însușită de către instanță. S-a apreciat că din probatoriul administrat rezultă însă dincolo de orice îndoială că după ce partea vătămată a căzut și a rămas întinsă în parcare, fără a mai reacționa în vreun fel, inculpatul a coborât de asemenea de pe terasă și a aplicat lui C.V. lovituri de picior violente în zona capului. În acest sens sunt declarația constantă a martorei C.L.M. - soția părții vătămate, susținută atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești, cât și declarațiile date în cursul urmăririi penale de martorii B.A., O.D. (acesta din urmă neputând fi audiat și în instanță), dar și, indirect, de martorii C.M.A., M.A.M.

și R.S.C. (acesta din urmă neputând fi audiat și în instanță). Declarațiile ultimilor trei sunt relevante în sensul că îl poziționează pe inculpat în parcare, singura persoană în imediata apropriere a părții vătămate în chiar momentul subsecvent aplicării loviturilor de pumn și căderii de la nivel. Primii doi martori sunt apropiați ai fratelui inculpatului (chiar erau la masă cu acesta), iar cel de-al treilea a fost propus de inculpat ca martor în apărare, astfel că susținerile lor par ezitante în a descrie în integralitate situația de fapt: martorul C. indică în mod constant că s-a interpus între inculpat și partea vătămată, în parcare, pentru a-l împiedica să lovească victima, iar martorul Marin a indicat tot în mod constant că cineva dintre cei prezenți i-a strigat inculpatului „lasă-l în pace nu-i mai da" - deși ambii martori susțin că nu au văzut ca inculpatul să fi aplicat în parcare noi lovituri părții vătămate.

Un caz particular este cel al martorei B.A., care în fața instanței de fond și-a modificat în mod esențial și complet nejustificat declarația dată în cursul urmăririi penale; mai mult susținerile sale în sensul că ulterior căderii de la nivel în parcare partea vătămată ar fi fost lovită cu piciorul în cap de persoane necunoscute sunt în completă contradicție cu tot probatoriul testimonial administrat. Singura declarație care confirmă afirmația martorului, este cea dată de inculpat în cursul cercetării judecătorești după ce nici unul dintre cei doi nu a menționat acest aspect esențial al cauzei în cursul urmăririi penale.

De altfel, declarația martorei din cursul cercetării judecătorești este în mod evident mulată pe situația de fapt prezentată instanței de către inculpat, fiind vorba în esență de o declarație mincinoasă dată cu scopul de a-l scoate pe prietenul său de sub incidența răspunderii penale (sau mai exact pentru a contura perspectiva unei încadrări juridice mai favorabile - care a și fost solicitată de apărătorul ales ulterior). Nu poate fi reținută de către instanța afirmația conform căreia inculpatul nici nu ar fi coborât în parcare ulterior căderii părții vătămate, fiind în contradicție chiar cu declarațiile martorilor ce se aflau la masă împreună cu fratele inculpatului. La fel nu poate fi primit nici motivul pentru care martora a schimbat în mod radical conținutul declarației date în cursul urmăririi penale - era obosită și este mai timidă din fire.

Însă, dincolo de susținerile nesincere, schimbătoare sau incomplete ale unora dintre martori, a reținut în mod deosebit atenția instanței de fond o constatare medico-legală: la examinarea medico-legală din data de 10 octombrie 2012 se constată la nivelul cutiei craniene două cicatrici - prima dintre ele post-plagă, în zona fronto-parieto-temporală stânga de 28 cm lungime, iar cea de-a doua, de 3 cm lungime în zona temporo-parietală stângă (Dosar nr. 1219). Rezultă astfel că partea vătămată a suferit cel puțin două lovituri în zona capului, în condițiile în care la prima examinare medico-legală, din cauza imperativului intervenției chirurgicale, nu au putut fi constatate medico-legal leziunile primare - practic necesitatea și urgența de a salva viața părții vătămate a împiedicat medicul legist să constate în imediata proximitate temporală a agresiunii urmele acesteia și numărul leziunilor, fiind doar ulterior observate cicatricile existente.

Raportând cele reținute în fapt la noțiunea de punere în primejdie a vieții, instanța de fond a reținut că din punct de vedere juridic aceasta s-a produs prin aplicarea de către inculpat a cel puțin două lovituri cu piciorul în zona capului părții vătămate, care la acel moment era deja căzută în parcare și, probabil, în stare de inconștiență - faptă care se circumscrie infracțiunii de tentativă la omor. Din punct de vedere medico-legal, punerea în primejdie a vieții părții vătămate a avut loc ca urmare a hematoamelor epicranian temporo-parietal stâng, extradural parietal stâng și subdural parieto-occipital stâng, cauzate în fapt prin acțiunile inculpatului de lovire a părții vătămate, căderea acesteia cu impact cranian și subsecventa lovire cu piciorul în zona capului.

Pentru aceste motive, s-a apreciat că situația de fapt prezentată în rechizitoriu a fost în esență corect reținută și dă conținut infracțiunii de tentativă la omor calificat (săvârșit în public). Cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice nu a fost primită întrucât are la bază o altă situație de fapt decât cea care rezultă din probatoriul administrat, respectiv ipoteza că inculpatul ar fi aplicat părții vătămate doar o lovitură de pumn și una cu genunchiul în abdomen, urmate de cădere cu impact cranian. Totodată, instanța de fond a apreciat că nu poate fi reținută în favoarea inculpatului nici circumstanța atenuantă legală a provocării.

Pentru existența circumstanței prev. de art. 73 lit. b) C. pen., se cere să fie întrunite trei condiții și anume: infracțiunea să fi fost comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții; această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea victimei și, în fine, provocarea să fie produsă prin violență ori printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă. Așa cum s-a observat, această circumstanță presupune ca, în momentul comiterii faptei, infractorul să se fi găsit sub stăpânirea unei puternice stări sufletești, adică de surescitare nervoasă, mânie, indignare ori într-o stare de emoție puternică, determinată de o provocare din partea victimei, iar actul-provocator al acesteia se poate concretiza într-o formă dintre cele arătate limitativ în lege.

În toate cazurile, actul provocator trebuie să fi fost de așa natură încât să fi trezit în cugetul făptuitorului o intensă reacție psihică, o stare de puternică tulburare sufletească sau o puternică emoție. Caracterul provocator al actului trebuie apreciat nu numai sub aspectul său obiectiv, dar și sub cel subiectiv și anume al intenției victimei de a săvârși acte de violență fizică sau psihică ori de atingere a demnității persoanei. Pentru existenta circumstanței atenuante trebuie să existe o legătură de cauzalitate între actul provocator și tulburarea sufletească sau emoția sub stăpânirea căreia s-a săvârșit infracțiunea. Deși legea nu pretinde ca între actul provocator și actul ripostă să existe o proporție, aceasta se impune în mod indirect, în sensul că riposta trebuie să fie proporțională cu intensitatea tulburării sufletești sau a emoției, așa încât o ripostă exagerată nu va conduce la aplicarea acestei circumstanțe atenuante.

Ori, relaționând aceste considerații de ordin juridic la tabloul faptic ce se degajă din ansamblul probator administrat, instanța de fond a apreciat că este evident că nu a existat o provocare din partea părții vătămate care să legitimeze o ripostă atât de dură venită din partea agresorului. Pare a fi fost vorba în fapt de o neînțelegere între două persoane aflate sub influența alcoolului și nici unul dintre cei doi nu a adresat injurii sau amenințări la adresa celuilalt. Ambele părți au dat dovadă de incapacitate de a-și stăpâni comportamentul și de a apela la modalități alternative de gestionare a conflictelor, în mod special inculpatul care a și aplicat loviturile fără motiv (doar ca urmare a gesticulărilor părții vătămate) în condițiile în care formarea profesională (indiferent de postul efectiv ocupat) trebuia să-l ghideze către aplanarea incidentului.

S-a apreciat că în drept, fapta inculpatului P.V. care, la data de 26 august 2012, într-un loc public situat pe raza orașului Gura Humorului, a exercitat acte de violență de intensitate ridicată, cu purnnii și picioarele, în zone vitale, asupra victimei C.V., actele de violență conducând și la căderea victimei de la alt nivel pe un alt plan dur, toate aceste acte producând victimei leziuni vindecabile în 80-90 zile de îngrijiri medicale, cu consecința punerii vieții în primejdie, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., pentru care acesta urmează a răspunde penal.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., constând în gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Astfel fiind tribunalul, la stabilirea în concret a pedepsei cu închisoarea, a ținut seama: atât de gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite de către inculpat, cât și de circumstanțele personale favorabile ale inculpatului, date de vârsta acestuia și lipsa de antecedente penale. Din declarațiile martorilor audiați în cauză și caracterizările depuse în circumstantiere la dosarul cauzei rezultă că aceasta a avut un comportament corespunzător în familie și societate, îndreptățind astfel convingerea instanței că și aplicarea unei pedepse sub minimul special este suficientă pentru realizarea scopurilor de prevenție specială și generală ale pedepsei.

însă, având în vederea leziunile cauzate părții vătămate, situația medicală extrem de gravă în care aceasta s-a aflat și, nu în ultimul rând, atitudinea procesuală nesinceră a inculpatului și corelarea declarațiilor acestuia cu cele ale prietenei sale în vederea inducerii în eroare a instanței, eficiența acordată circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. a fost relativ redusă. Prin prisma criteriilor și cu aplicarea dispozițiilor legale menționate, Tribunalul a apreciat că aplicarea unei pedepse în cuantum de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen.

și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, este necesară, dar și suficientă pentru a-și atinge scopul prevenției generale și de reeducare a celui în cauză, astfel cum este definit de art. 52 C. pen. În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), cu titlu de pedeapsă accesorie. Conform art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului, de la 26 august 2012 la zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., s-a menținut arestarea preventivă a acestuia. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Tribunalul a reținut că prin adresa din data de 26 octombrie 2012 (fila 31), S.A.J. Suceava s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 895,4 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale de urgență prespitalicească și transportului sanitar asistat acordate părții vătămate C.V. S.J.U. "Sf. Ioan cel Nou" Suceava, cu adresa din 26 octombrie 2012 (fila 35), s-a constituit parte civilă cu suma de 10.335,45 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate cu internarea părții vătămate C.V. Prin urmare, în baza art. 1349, 1357 din Legea nr. 287/2009 și art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 895,4 lei către partea civilă S.A.J.

Suceava, contravaloarea serviciilor medicale de urgență prespitalicească acordate părții vătămate C.V. și către partea civilă S.J.U. "Sfântul Ioan cel Nou" Suceava suma de 10.355,45 lei, contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ocazionate de internarea aceleiași părți vătămate. Prin cererea depusă la fila 43 dosar, partea vătămată C.V. s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatului la plata daunelor materiale în sumă de 25.000 lei, daune morale în sumă de 80.000 lei și despăgubiri periodice lunare. În dovedirea cererii, au fost audiate martorele A.A. (fila 227) și S.A. (fila 259). Potrivit art. 1357 alin. (1) C. civ.

„cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare". Rezultă astfel că pentru a opera răspunderea civilă, este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiții: să existe o faptă ilicită, adică o acțiune sau inacțiune prin care se aduce atingere drepturilor subiective sau intereselor legitime ale persoanei vătămate; un prejudiciu, acele consecințe dăunătoare de natură patrimonială sau nepatrimonială, efecte ale rncălcării drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane; legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu; vinovăția autorului faptei ilicite. în speță, instanța a constatat că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale în persoana inculpatului P.V.

Astfel, din probatoriul administrat a rezultat că inculpatul se face vinovat de producerea de suferințe fizice și psihice părții vătămate prin lovitura aplicata și s-a dovedit existența faptei ilicite a inculpatului și a vinovăției lui. Astfel, s-a reținut de către instanța de fond că plata în avans a drepturilor salariale în cuantum de 5.000 lei nu constituie o sumă la plata căreia să poată fi obligat inculpatul, iar împramuturile de 3.000 lei în vederea pregătirii copiilor pentru școală și 1.000 euro în preajma sărbătorilor de iarnă nu au legătură nemijlocită cu situația medicală a părții vătămate. însă cele două împrumuturi dovedesc limitarea veniturilor familiei în perioada respectivă și justifică acordarea de despăgubiri periodice ca urmare a diminuării capacității de muncă a părții vătămate.

S-a reținut însă că celelalte sume împrumutate, respectiv de 5.000 lei indicată de martora S. și 3.000 lei pentru care s-au depus înscrisuri sub semnătură privată sunt contractate cu scopul expres de a face față cheltuielilor legate de situația medicală a părții vătămate și deci inculpatul a fost obligat la plata acestor sume. Declarația martorei A. a fost valorificată de instanță ca o dovadă a modalității în care familia părții vătămate a cheltuit în mod suplimentar anumite sume de bani, însă cu privire la proveniența acestor sume au fost reținute cele două împrumuturi.

În ceea ce privește despăgubirile solicitate sub forma unor prestații periodice, este de subliniat faptul că, potrivit aceluiași raport de expertiză menționat anterior, sus-numitul prezintă frustă hemipareză dreaptă, consecința traumatismului cranio-cerebral din august 2012; la momentul actual, sus-numitul prezintă deficiență funcțională globală medie, cu incapacitate adaptativă de 50% care se încadrează în gradul 3 de invaliditate și prezintă diminuarea capacității de muncă, putând lucra cu 1/2 normă, evitând eforturile mari și expunerea la căldură excesivă. Cu privire la veniturile realizate de către partea vătămată, instanța de fond a apreciat că nu rezultă date certe din probatoriul administrat.

Martorii audiați au indicat un cuantum relativ ridicat al veniturilor realizate în construcții, însă nu rezultă caracterul stabil și continuu al acestora, la fel cum venitul realizat prin munca la pădure este întru-un cuantum mai redus. în consecință, instanța a reținut că partea vătămată realiza venituri prin prestarea de diferite munci, venituri pe care (în lipsa unei cuantificări obiective în baza probatoriului administrat în cauză) le-a raportat la nivelul salariului minim, pe economie - 700 lei până la data de 1 februarie 2013 și 750 lei ulterior acestui moment. În consecință, pentru un interval de 90 de zile după data săvârșirii faptei s-a acordat integral suma de 2100 lei, iar pentru intervalul de timp subsecvent, până la data pronunțării sentinței, 50% corespunzător diminuării capacității de muncă: 80 lei aferent lunii noiembrie, câte 350 lei aferent lunilor decembrie și ianuarie și câte 375 lei aferent lunilor februarie, martie și aprilie.

Astfel, instanța de fond a obligat inculpatul și la plata sumei de 4380 lei cu titlu de echivalent al despăgubirilor periodice de la data săvârșirii faptei și până la data pronunțării prezentei hotărâri (inclusiv luna aprilie 2013) și în continuare, la plata sumei de 375 lei lunar începând cu luna mai 2013, cu titlu de despăgubiri periodice, către partea civilă C.V. Tribunalul a constatat de asemenea că săvârșirea faptei ilicite a inculpatului a generat pentru partea civilă un prejudiciu moral, decurgând din internarea în spital, traumele fizice și psihice suferite, sechelele posttraumatice care afectează negativ participarea acestuia la viața socială, profesională și de familie (tată a 6 copii), comparativ cu situația lui anterioară vătămării.

în legătură cu criteriile de cuantificare a daunelor morale, în jurisprudență s-a decis că „nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport cu consecințele, pe orice plan, suferite de partea civilă, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală, care să compenseze pentru partea civilă ceea ce îi lipsește ca urmare a faptei săvârșite de inculpat". Evaluarea daunelor morale neputând fi făcută în aceleași condiții ca ale celor patrimoniale, presupune stabilirea unor criterii specifice de evaluare. Astfel de criterii sunt gravitatea, precum și intensitatea durerilor fizice și psihice provocate de agresor, măsura în care părții civile i-a fost afectată situația socială, criterii subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă corespunzătoare prejudiciului suferit.

Pentru toate aceste considerente, Tribunalul a apreciat că partea civilă este îndreptățită la despăgubiri pentru daune morale în cuantum de 40.000 lei, ce este de natură a repara prejudiciul nepatrimonial încercat de acesta. În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 500 lei către partea civilă C.V. cu titlu de cheltuieli de judecată (conform chitanței de la fila 270 dos.). în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul P.V. a fost obligat la plata sumei de 1.975,76 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 1.412,76 lei din cursul urmăririi penale, 63 lei contravaloarea raportului de expertiză dispus de instanță din oficiu și 500 lei aferente fazei de judecată în primă instanță.

Împotriva sentinței penale nr. 90 din 19 aprilie 2013 a Tribunalului Suceava, în termen legal, a declarat apel inculpatul P.V. care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie. A arătat că prima instanță a reținut o încadrare juridică greșită faptei întrucât încadrarea juridică corectă era cea prev. de art. 182 alin. (2) C. pen. La data săvârșirii faptei între partea vătămată, alte persoane și patronul discotecii O. din corn. Păltinoasa a avut loc un conflict ce s-a soldat cu violentarea fizică a părții vătămate. Întrucât conflictul a fost anunțat prin serviciul de urgență 112, a apreciat că acesta a fost unul major și nu unul moderat așa cum au încercat agenții de pază să prezinte situația.

În aceste împrejurări, partea vătămată a fost lovită de patronul discotecii cu o bâtă în zona capului și a pieptului, concomitent aceasta fiind lovită de cetățenii de etnie romă. Din probatoriul administrat a reieșit că partea vătămată a căzut în stare de inconștiență, fiind necesară intervenția martorilor și a persoanelor din local pentru a-i acorda primul ajutor. După acel incident partea vătămată s-a deplasat în localitatea Gura Humorului unde a continuat să consume băuturi alcoolice pe o terasă din localitate. Partea vătămată a fost cea care i-a adus injurii și a încercat să o lovească, motiv pentru care din cauza temerii provocate i-a aplicat o lovitură acesteia care a căzut peste o balustradă.

Atâta timp cât nu a avut asupra sa obiecte contondente cu care să fi acționat și să fi produs leziuni grave părții vătămate, intenția sa a fost aceea de a-și apăra integritatea sa corporală și nu de a suprima viața părții vătămate. În condițiile în care a depășit condițiile legitimei apărări a acționat sub imperiul stării de provocare așa încât se impunea reținerea circumstanței judiciare atenuante prev. de art. 73 lit. b) C. pen. Probele administrate în cauză nu au dovedit faptul că au existat mai multe acte de agresiune aplicate de persoana sa împotriva părții vătămate. Concluziile rapoartelor de expertiză medico-legală confirrnă posibilitatea ca partea vătămată să sufere comoția cerebrală ulterior, la un interval de câteva ore de la aplicarea loviturii cu un corp dur în zona capului.

Acumularea de sânge în zona craniană poate decurge lent, situație în care oricare din loviturile aplicate părții vătămate puteau să-i inducă starea de comă. Concluziile raportului medico-legal precizează că leziunile provocate părții vătămate s-au datorat cu preponderență prin executarea unor violențe cu un corp contondent posibil urmată de căderea victimei pe o suprafață dură. Practica judiciară a stabilit că în asemenea situații nu este reținută intenția de a săvârși infracțiunea de omor, încadrarea juridică fiind aceea prev. de art. 182 sau 183 C. pen. în funcție de rezultatul faptei. A solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 C. pen.

în infracțiunea prev. de art. 182 C. pen. deoarece probatoriul administrat confirmă situația descrisă de acesta, respectiv faptul că leziunile provocate părții vătămate s-au datorat atât activității sale, cât și a altor persoane care au agresat victima în aceeași zi. A mai solicitat ca, în urma schimbării încadrării juridice a faptei, să se rețină în favoarea sa circumstanța judiciară atenuantă prev. de art. 73 lit. b) C. pen. și reducerea pedepsei prin aplicarea dispozițiilor art. 76 C. pen. În privința modalității de executare a pedepsei a arătat că perioada de la care a fost arestat până în prezent este suficientă, motiv pentru care a solicitat ca să se dispună suspendarea condiționată a executării acesteia.

În subsidiar, în condițiile în care nu vor fi reținute solicitările sale de schimbare a încadrării juridice a faptei și de reținere a circumstanței judiciare atenuante facultative a solicitat ca prin aplicarea art 74 și 76 C. pen. să se dispună reducerea pedepsei până la minimul posibil. A mai arătat că în privința laturii civile aceasta a fost greșit soluționată întrucât prima instanță a acordat părții civile despăgubiri exagerat de mari ce trebuie reduse. În cazul reținerii circumstanței judiciare prev. de art. 73 lit. b) C. pen. despăgubirile trebuie reduse ca atare. Cu privire la despăgubirile periodice acordate părții civile apreciază că acestea sunt nejustificate întrucât nu s-a făcut dovada realizării unor venituri egale sau mai mari de 3.000 lei/lunar.

Examinând apelul declarat de inculpat sub aspectul motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea de Apel Suceava a constatat următoarele: În faza de urmărire penală și cercetare judecătorească a fost adrriinistrat un amplu probatoriu, prima instanță reținând o situație de fapt și o încadrare juridică corectă a faptei comise de inculpatul P.V. Astfel, din probatoriul administrat în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească, respectiv procesele-verbale de sesizare din oficiu și de cercetare la fața locului cu planșele fotografice aferente, rapoartele de activități întocmite de lucrătorii de poliție și ai jandarmeriei; procesul-verbal de examinare criminalistică, raportul de constatare medico-legală din 2012 întocmit de C.M.L.

Rădăuți, raport de expertiză medico legală din 3 ianuarie 2013 întocmit de C.M.L. Câmpulung Moldovenesc; raportul de expertiză medico legală întocmit de I.M.L. Iași, adresele Spitalului Județean Sf. Ioan cel Nou Suceava, procesele verbale de investigații, procesele verbale de predare primire bunuri, declarațiile părții vătămate C.V. și declarațiile martorilor C.L.M., C.A., C.M.A., M.A.M., B.A.F., M.M.D., A.I.D., A.V.A., V.C.S., G.L.M., R.R.F., M.A.V.,