ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1609/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1609/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând asupra cauzei penale,

constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 253/D din 15 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Bacău

în Dosarul nr. 4426/110/2011, s-a dispus condamnarea inculpatului C.D., născut

la 17 iunie 1986 în B., jud. Bacău, pentru comiterea infracțiunii de tentativă

la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-175 alin. (1) lit.

i) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

din Legea nr. 202/2010 la pedeapsa

de 6 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata

și în condițiile prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen.

Potrivit art. 88 C. pen. s-a dedus din

pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive din 9 august 2011 la

zi.

Conform art. 350 C. proc. pen. s-a menținut

starea de arest a inculpatului.

În

baza art. 7 raportat la art. 4 lit. b) din Legea nr. 76/2008

s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat pentru depozitarea lor în

Sistemul Național de Date Genetice Judiciare după rămânerea definitivă a prezentei

hotărâri.

S-a luat act ca partea vătămată C.G. nu

s-a constituit parte civilă în cauză.

În

baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 313 din O.U.G.

nr. 72/2006 a fost obligat inculpatul să plătească suma de 524,85 RON către partea

civilă Serviciul de Ambulanță Bacău reprezentând cheltuielile efectuate cu transportul

victimei C.G. de la domiciliu la Spitalul Județean de Urgență Bacău și suma de 3.891,92

RON către Spitalul Județean de Urgență Bacău reprezentând cheltuielile de spitalizare

a victimei C.G.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

a reținut că prin rechizitoriul

procurorului de la Parchetul

de pe lângă Tribunalul Bacău din 1 septembrie 2011 a fost pusă în mișcare acțiunea

penală și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.D. pentru comiterea

infracțiunii de tentativă

la omor calificat prevăzută

de art. 20 raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen., deoarece în noaptea

de 6 din 7 august 2011, în jurul orei 01:30, în timp ce se afla în discoteca aparținând

SC O. SRL, situată în cornuna B., sat B., jud. Bacău, pe fondul consumului de băuturi

alcoolice și rară a fi provocat de partea vătămată C.G., a lovit-o pe aceasta puternic

cu o bâtă în zona capului, cauzându-i leziuni traumatice care i-au pus viața în

primejdie.

La termenul din 18 octombrie 2011, inculpatul

C.D. a declarat în fața instanței că știe pentru comiterea cărei fapte a fost trimis

în judecată, recunoaște infracțiunea așa cum este reținută în rechizitoriu, cunoaște

probele administrate în faza de urmărire penală și, și le însușește, solicitând

să fie judecat conform proceduri prevăzute de art. 320

1

C. proc.

pen.

Prin încheierea din 18 octombrie 2011,

instanța a admis cererea inculpatului de soluționare a cauzei conform art. 320

1

C. proc. pen.

Instanța a constatat că din probatoriul

administrat în faza de urmărire penală, rezultă că, în seara zilei de 6 august 2011,

în jurul orelor 21:00-22:00, partea vătămată C.G., zis „B.”, s-a deplasat împreună

cu fratele său C.P., zis „V.”, la discoteca aparținând SC O. SRL, situată în comuna

B., sat B., jud. Bacău.

Aceștia s-au aflat sub influența băuturilor

alcoolice încă din momentul în care au ajuns la discotecă. În același loc se afla

și inculpatul C.D., zis „L.”, care de asemenea se afla sub influența băuturilor

alcoolice.

În

jurul orelor 01:00-01:30 numiții B.O. și B.C., fiii numitei

B.T., administratorul discotecii, care, de asemenea, se aflau în interiorul localului,

au fost anunțați de o persoană despre faptul că un băiat „a Iu B.” a lovit cu pumnul

o altă persoană.

Cei doi frați s-au dus la locul incidentului

pentru a vedea ce se întâmplă, moment în care a intervenit inculpatul C.D. și a

strigat ca băiatul lui B. să fie lăsat în pace pentru că este prietenul lui și în

același timp l-a tras pe acesta lângă el.

La locul incidentului veniseră și numiții

C.G. și C.P. să vadă ce se întâmplă.

Inculpatul C.D., când i-a văzut, fără nici

un motiv, s-a repezit la C.P. să îl lovească cu pumnul, dar acesta s-a ferit. Atunci,

au intervenit frații B., care i-au cerut inculpatului să părăsească discoteca. Acesta

s-a împotrivit, a spart două sticle goale, cu care i-a amenințat pe cei aflați de

față. În cele din urmă, B.O. și B.C. l-au convins pe inculpatul C.D. să iasă afară.

Acesta a ieșit din discotecă, dar a revenit

în scurt timp, cu o bâtă în mână și s-a dus direct Ia partea vătămată C.G., care

se afla în mijlocul discotecii, cu intenția de a o lovi, lucru pe care l-a și făcut,

aplicându-i acesteia o lovitură puternică în zona capului cu bâta din lemn pe care

o avea asupra sa.

Victima a căzut la pământ, a început să

sângereze, după care aceasta a fost ridicată de fratele său C.P. și transportată

la domiciliu.

Imediat după agresiune a intervenit numita

B.T., administratorul discotecii, care l-a scos afară pe inculpat și a mers cu acesta

până la un pod situat la o distanță de aproximativ 50-70m de discotecă, după care

susnumita s-a întors în incinta localului.

Inculpatul C.D. a abandonat bâta cu care

a lovit partea vătămată în zona podului menționat anterior, iar aceasta nu a mai

fost găsită de către organele de urmărire penală.

Victima C.G. a fost ținută la domiciliu

din noaptea de 6 din 7 august 2011 până în după-amiaza zilei de luni, 8 august 2011,

când starea sa de sănătate s-a agravat, motiv pentru care C.P., fratele victimei,

a chemat ambulanța.

Victima a fost internată la Spitalul Județean

Bacău, secția neurochirurgie, unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale.

Din raportul de constatare medico-legală

din 9 august 2011 al S.M.L. Bacău a reieșit că numitul C.G. a prezentat diagnosticul:

„traumatism cranio-cerebral acut, hematoame subdurale acute la nivel parietal drept

și temporo-fronto parietal stâng, plagă cranio-cerebrală parietală stângă, fractură

craminutivă cu înfundare parietal stâng, contuzie hemoragică parietal stâng, edem

cerebral difuz operat, eschilectomie. Leziunile au putut data din 6/7 august 2011

și s-au putut produce prin lovire cu corp contondent în condițiile stabilite de

anchetă. Leziunile au fost de natură a pune în primejdie viața victimei. Pentru

leziunile menționate, s-a concluzionat că necesită circa 45-50 (patruzeci și cinci

- cincizeci) zile de îngrijiri medicale, sub rezerva evoluției stării clinice a

pacientului și a prognosticului vital imediat, incert”.

La reținerea situației de fapt instanța

a avut în vedere următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de conducere în

teren, planșa foto, declarația părții vătămate C.G., raportul de constatare medico-legală

din 9 august 2011; depozițiile martorilor B.T., C.P., B.L., B.O., B.C., S.A.R. și

C.G.A.; raportul de constatare medico-legală din 31 august 2011, caracterizările

în favoarea inculpatului, toate coroborate cu declarațiile inculpatului care recunoaște

comiterea faptei.

Instanța a reținut că apărarea inculpatului,

precum că a fost provocat și că nu a încercat decât să se apere de cei doi frați

C.P. și C.G., nu poate fi primită deoarece din depozițiile martorilor oculari B.O.,

B.C., B.T. și C.G.A. a rezultat că inculpatul C.D. a avut o altercație cu fratele

victimei (C.P.), lovindu-se reciproc cu pumnii, după care a părăsit incinta discotecii

fiind condus afară de frații B., inculpatul devenind extrem de agresiv spărgând

două sticle goale cu care a amenințat pe toți cei prezenți.

Apoi inculpatul a revenit în discotecă

având în mână o bâtă cu care s-a dus direct la partea vătămată pe care a lovit-o

în cap. Așadar, inculpatul nu a comis fapta datorită unei puternice tulburări sau

emoții determinată de o

provocare din partea persoanelor vătămate,

între inculpat și partea vătămată neavând loc nici un conflict anterior momentului

lovirii cu bâta. Conflictul a fost cu fratele părții vătămate, nu cu partea vătămată.

Față de aceste motive, instanța nu a putut

reține în favoarea inculpatului scuza provocării prevăzută de art. 73 lit. b)

C. pen. cu consecințele asupra cuantumului pedepsei.

La individualizarea judiciară a pedepsei,

instanța a avut în vedere împrejurările comiterii faptei, gradul de pericol social

concret al acesteia, valoarea socială supremă ocrotită de lege căreia i s-a adus

atingere, viața omului, periculozitatea inculpatului care se afla sub influența

băuturilor alcoolice (la fel ca și victima), faptul că este infractor primar, o

persoană muncitoare, harnică, a aplicat o singură lovitură cu bâta, a recunoscut

săvârșirea faptei și regretă sincer aceasta. Instanța a apreciat că aplicarea unei

pedepse principale privativă de libertate orientată spre minimul special prevăzut

de lege, făcând aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. este

necesară și suficientă pentru reeducare inculpatului.

Față de modalitatea concretă în care a

acționat inculpatul, gravitatea leziunilor cauzate victimei și consecințele ce se

puteau produce dacă partea vătămată nu era transportată la spital și nu se intervenea

chirurgical, instanța a considerat că nu se poate dispune suspendarea executării

pedepsei sub supraveghere.

Împotriva sentinței a formulat apel inculpatul

C.D., iar prin decizia penală nr. 4 din 17 ianuarie 2012, pronunțată de Curtea de

Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, s-a respins ca nefondat apelul

declarat de acesta.

În

baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a

inculpatului C.D., iar în baza art. 381 C. proc. pen., s-a dedus în continuare arestarea

preventivă a inculpatului de la 15 noiembrie 2011, la zi.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de control judiciar a reținut că instanța de fond, în urma evaluării probelor administrate

în cauză, a reținut o situație de fapt corespunzătoare adevărului și a stabilit

o încadrare juridică corectă.

De asemenea, instanța de apel a observat

că pedeapsa aplicată în cauză, a fost judicios individualizată cu respectarea criteriilor

prevăzute de art. 72 C. pen.

Cât privește modalitatea de individualizare

a pedepselor principale și complementare aplicate inculpatului C.D. criticată de

către acesta prin apărător, Curtea a considerat că aceste pedepse stabilite de prima

instanță sunt adecvate, corespunzând funcțiilor de constrângere și reeducare precum

și scopului preventiv.

S-a arătat că, potrivit art. 72 C.

pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții

generale a acestui cod, de limitele

de pedeapsă fixate în partea

specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului

și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este

un proces interior, strict personal al judecătorului, s-a menționat că aceasta nu

este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul

unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli

și criterii precis determinate. De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i

sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie

să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei,

atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în

mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub

influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare,

precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare

a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a

fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de

societate.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte

atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra

altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în

situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține

de la săvârșirea de infracțiuni.

Sub aspectul individualizării pedepsei

aplicate inculpatului în speța de față, Curtea a constatat că s-a tăcut o justă

apreciere a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont de

gradul de pericol social concret ridicat al faptelor comise în raport cu circumstanțele

reale de săvârșire, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului care caracterizează

pozitiv persoana sa (lipsa antecedentelor penale și vârsta tânără).

Având în vedere modul concret în care inculpatul

a conceput și a săvârșit infracțiunea (prin lovirea puternică a victimei cu o bâtă

în zona capului), Curtea a apreciat că inculpatul manifestă o vădită lipsă de respect

față de valori sociale fundamentale protejată de legea penală, dreptul la viață

al persoanei, motiv pentru care reducerea pedepsei aplicate de prima instanță, astfel

cum s-a solicitat, nu se justifică.

În

aceste condiții Curtea a apreciat că pedepsele aplicate inculpatului

de prima instanță asigură intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptelor

și caracterul preventiv al pedepselor, reflectând gravitatea infracțiunilor și gradul

de vinovăție a acestora.

Așa fiind, instanța de apel a apreciat

că pedeapsa principală aplicată în cauză este justă și proporțională, fiind de natură

să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și

generală înscrise și în C. pen. român, art. 52 alin. (1) potrivit căruia „scopul

pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni”.

Împotriva deciziei a formulat recurs inculpatul

C.D., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen., solicitând reducerea pedepsei față de poziția sinceră manifestată, lipsa

antecedentelor penale și faptul că a fost provocat de victimă.

Examinând horărârea atacată prin prisma

motivului de casare invocat și prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen., precum și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este neîntemeiat, pentru considerentele

ce vor fi expuse în continuare.

Având în vedere motivarea prezentată în

susținerea recursului, Înalta Curte consideră că aceasta este proprie motivului

de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. potrivit căruia

hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate

în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele legale.

În

conformitate cu dispozițiile art. 74 C. pen., următoarele

împrejurări, cu caracter exemplificativ, pot fi considerate circumstanțe atenuante:

a) conduita bună a infractorului înainte

de săvârșirea infracțiunii,

b) stăruința depusă de infractor pentru

a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba produsă,

c) atitudinea infractorului după săvârșirea

infracțiunii, rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră

în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților.

Cât privește conduita inculpatului înainte

de comiterea prezentei infracțiuni, se reține că acesta, într-adevăr nu este cunoscut

cu antecedente penale, dar instanța apreciază că circumstanța trebuie privită în

ansamblul datelor ce caracterizează atât persoana inculpatului, cât și fapta comisă,

nefind just ca o singură circumstanță să influențeze, într-un mod pregnant, procesul

de individualizare a pedepsei.

Ca urmare, se constată că fapta recurentului

inculpat constituie o infracțiune îndreptată împotriva vieții, care îi conferă un

grad ridicat de pericol social concret prin valoarea socială căreia i-a adus atingere

și urmările periculoase socialmente constând în vătămările corporale suferite de

partea vătămată, respectiv traumatism cranio-cerebral acut, hematoame subdurale

acute la nivel parietal drept și temporo-fronto parietal stâng, plagă cranio-cerebrală

parietală stânga, fractură craminutivă cu înfundare parietal stâng, contuzie hemoragică

parietal stâng, edem cerebral difuz, eschilectomie, leziuni care au fost de natură

a pune în primejdie viața victimei. Nu lipsită de relevanță sub aspectul în discuție

este modalitatea în care inculpatul a săvârșit fapta, și anume prin lovire cu corp

contondent, cât și faptul că, pentru salvarea vieții părții vătămate, s-a intervenit

chirurgical.

Înalta Curte mai arată că, devenind incidente,

în cauză, dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. (inculpatul

a optat pentru procedura simplificată de judecată, iar instanța de fond nu a găsit

nici un impediment în admiterea

cererii), nu s-ar putea da

eficiență juridică, concomitentă, prevederilor art. 74 alin. (1) lit. c) C.

proc. pen. deoarece împrejurarea de fapt a recunoașterii de către inculpat a săvârșirii

faptei și a modalității sale de comitere se evidențiază prin aplicarea dispozițiilor

art. 320 C. proc. pen., iar această atitudine procesuală a inculpatului nu poate

fi valorificată ca reprezentând și circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de

art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., deoarece ar însemna ca aceleiași situații de

fapt să i se acorde o dublă valență juridică, ceea ce, în opinia instanței, nu a

fost în intenția legiuitorului.

Înalta Curte mai precizează că toate împrejurările

enumerate de art. 74 C. pen. au doar o aptitudine potențială de a constitui circumstanțe

atenuante, fiind necesar ca acestea să fie analizate prin raportare la ansamblul

faptei concrete și la persoana inculpatului.

Ca atare, se apreciază că nu poate fi primită

cererea recurentului inculpat de aplicare a dispozițiilor art. 74 C. pen. A accepta

cererea recurentului inculpat de diminuare a cuantumului pedepsei, înseamnă a identifica

motive suficient de puternice, constând în circumstanțe atenuante judiciare care

să conducă la acest efect juridic, situație care nu se regăsește în speță.

Cât privește cererea inculpatului de aplicare

a circumstanței atenuante legale a provocării, instanța de recurs, în acord cu instanța

de fond, consideră că aceasta nu este incidență în cauză, în raport de datele concrete

de săvârșire a faptei.

Astfel, la momentul aplicării loviturii

prin care s-a pus în primejdie viața părții vătămate, inculpatul nu se afla sub

imperiul unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare de partea

vătămată, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității sau prin altă

acțiune ilicită gravă.

Mijloacele de probă dovedesc că inculpatul

a avut o altercație cu fratele victimei, respectiv C.P., lovindu-se reciproc cu

pumnii, după care a părăsit incinta discotecii, inculpatul devenind extrem de agresiv,

spărgând două sticle goale cu care a amenințat pe toți cei prezenți. Ulterior, inculpatul

a revenit în discotecă având în mână o bâtă cu care s-a dus direct la partea vătămată

pe care a lovit-o în zona capului.

Înalta Curte mai precizează că, raport

de cuantumul pedepsei aplicate recurentului inculpat, nu ar fi legală o altă modalitate

de executare a pedepsei închisorii.

Analizând pricina și din perspectiva cazurilor

de casare care se iau in considerare intotodeuna din oficiu, în conformitate cu

dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată

că nu există motive pentru casarea hotărârii criticate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D. împotriva deciziei penale nr. 4 din

17 ianuarie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

durata reținerii și arestării preventive de la 9 august 2011, la 16 mai 2012.

În

temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul

inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul C.D. împotriva deciziei penale nr. 4 din 17 ianuarie 2012 a Curții

de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

durata reținerii și arestării preventive de la 9 august 2011, la 16 mai 2012.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 16 mai 2012.