ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 145/2013

Asupra recursului penal de față, constată următoarele:

Prin sesizarea nr. 1870/11/5/2012, din 25 iulie 2012, formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 6185/2/2012, s-a solicitat recunoașterea și punerea în executare a sentinței nr. 1193 emisă la data 24 septembrie 2010 de Curtea de Apel din Veneția, în parțială reformare a sentinței penale nr. 8866/2008 emisă de Judecătorul pentru Audiență Preliminară din cadrul Tribunalului din Vicenza, în data de 17 septembrie 2009, definitivă la data de 07 iunie 2011, privind pe cetățeanul român G.M., în conformitate cu dispozițiile art. 158 sau art. 159 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Pentru o mai bună administrare a justiției a fost anexat dosarul nr. 1870/11/5/2012, întocmit în cauză de către Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel București.

Prin sentința penală nr. 398 din 4 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București - secția a I-a penală s-a admis sesizarea

formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În temeiul disp. art. 162 rap. la art. 158 din Legea nr. 302/2004 privind

cooperarea judiciară internațională în materie penală republicată, s-a recunoscut sentința penală nr. 1193 emisă la data 24 septembrie 2010 de Curtea

de Apel din Veneția, în parțială reformare a sentinței penale nr. 8866/2008

emisă de Judecătorul pentru Audiență Preliminară din cadrul Tribunalului din Vicenza, în data de 17 septembrie 2009, definitivă la data de 07 iunie 2011, privind pe cetățeanul român G.M.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate G.M.

într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei

de 6 ani și 6 luni închisoare.

S-a dedus din pedeapsă, perioada executată de la data de 09 decembrie 2008, lăzi.

S-a constatat că persoana condamnată G.M. a beneficiat de o perioadă de 225 zile, de eliberare anticipată.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

Examinând actele și lucrările efectuate în acest dosar, prin prisma dispozițiilor legale incidente în speța dedusă judecății, Curtea a reținut următoarele:

Prin adresa nr. 46308/2012 din 11 iunie 2012 Ministerul Justiției Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu prevederile Legii nr. 302/2004 republicată, cererea formulată de autoritățile judiciare din Republica Italia prin care se solicită transferarea persoanei condamnate G.M. într-un penitenciar din România pentru a continua executarea pedepsei cu închisoarea aplicată sus-numitului de către instanțele statului solicitant.

Cererea formulată de autoritățile italiene a fost însoțită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenția europeană asupra

transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983,

respectiv copie certificată pentru conformitate de pe hotărârea de condamnare, de pe dovada rămânerii definitive, de pe dispozițiile legale aplicabile, indicarea duratei pedepsei deja executate, declarațiile cuprinzând consimțământul la transfer al persoanei condamnate.

Din verificările efectuate la Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte și Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, a rezultat că persoana condamnată este cetățean român, fiind astfel îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. a) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004.

Din informațiile și documentele comunicate de statul de condamnare, în aplicarea Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, a rezultat că G.M. a fost condamnat prin sentința penală nr. 1193 emisă la data 24 septembrie 2010 de Curtea de Apel din Veneția, în parțială reformare a sentinței penale nr. 8866/2008 emisă de Judecătorul pentru Audiență Preliminară din cadrul Tribunalului din Vicenza, în data de 17 septembrie 2009 la o pedeapsă de 6 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunilor de tentativă de omor calificat și provocare de leziuni corporale cu reținerea circumstanțelor agravante prev. de art. 61 C. pen. italian. Prin aceeași sentință în temeiul art. 235 C. pen. s-a dispus îndepărtarea numitului G.M. de pe teritoriul Statului italian.

Această hotărâre a rămas definitivă la data 07 iunie 2011, astfel încât se constată că este îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. b) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. b) din Legea nr. 302/2004.

Din situația executării pedepsei comunicată de autoritățile italiene a rezultat că G.M. a început executarea pedepsei la data de 09 decembrie 2008.

Data terminării executării pedepsei este prevăzută pentru data de

08 iunie 2015.

Prin ordonanța din 08 noiembrie 2011 emisă de Biroul de

Supraveghere din Trento s-a acordat condamnatului o eliberare anticipată

de 225 zile, pentru perioadele cuprinse din 09 decembrie 2008 până la 08 iunie 2009; din 09 iunie 2009 până la 08 decembrie 2009; din 09 decembrie 2009 până la

08 iunie 2010,

din 09 iunie 2010 până la 08 decembrie 2010 și din 09 decembrie 2010 până la

08 iunie 2011,

astfel încât, data terminării executării pedepsei a fost

anticipată la 26 octombrie 2014.

În consecință, este îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. c) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate

adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004.

În fapt, s-a reținut că la data de 07 decembrie 2008, ora 1:00, G.M., acționând în concurs cu numiții O.V. și

T.I.F. și prin acord comun cu aceștia, aflându-se într-un bar, i-au

agresat pe numiții L.F., care avea intenția de a fuma o țigară, lovindu-l pe acesta cu pumnii și picioarele ia gât și la față, izbindu-l în jaluzeaua unui magazin și trântindu-l la pământ, procurându-i astfel leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 5 zile de îngrijiri medicale, precum și pe numitul F.A., pe care l-a izbit de un perete și l-au lovit, provocând acestuia leziuni la față, la mâini, la picioare

și la scrot ce au necesitat 5 zile îngrijiri medicale. După comiterea faptelor

mai sus indicate, numitul G.M. acționând în concurs cu O.V. și T.I.F. și de comun acord între ei, l-au agresat pe numitul S.D. - ieșit din bar pentru a veni în ajutorul

numiților L. și F., lovindu-l cu violență la torace și trântindu-l la

pământ, după care i-au aruncat un scaun în cap în timp ce acesta zăcea la pământ, astfel încât au cauzat acestuia leziuni corporale grave la

craniu (traumatism cranian), fractură craniană F-T-P stânga cu hematom,

hematom cerebral acut stâng cu contuzii frontale bilaterale, pneumoencefalită, stare de comă și prognoză de viață rezervată îndeplinind astfel acte corespunzătoare și îndreptate în mod inechivoc spre provocarea decesului acestuia, însă evenimentul nu s-a produs din motive independente de voința făptuitorului.

Examinând materialul cauzei se constată că este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzute de art. 143 lit. e) din Legea nr.

302/2004 și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția europeană asupra transferării

persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, faptele reținute în sarcina persoanei condamnate având corespondent în legislația penală română realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor de loviri sau alte violențe și tentativă de omor prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., art. 180 alin. (2) C. pen. și art. 20 rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Persoana condamnată G.M. nu și-a manifestat consimțământul pentru a fi transferat în vederea executării restului de pedeapsă într-un penitenciar din România, însă prin hotărârea de condamnare s-a dispus expulzarea acestuia, astfel încât conform art. 3 din Protocolul la Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, consimțământul condamnatului nu este necesar.

Persoana condamnată se află încarcerată în Penitenciarul

Trento - Italia.

Republica Italiană a exclus procedura conversiunii hotărârii,

solicitând aplicarea, în cauză, a procedurii continuării executării pedepsei,

astfel încât se vor avea în vedere disp. art. 9 alin. (1) lit. a) din Convenția

menționată anterior, respectiv continuarea executării pedepsei.

Pe cale de consecință, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege în această materie, motiv pentru care a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs persoana transferabilă G.M., solicitând respingerea cererii de transfer într-un penitenciar din România întrucât nu și-a dat consimțământul în acest sens.

Examinând hotărârea atacată în raport de criticile formulate, înalta Curte constată că recursul declarat nu este fondat.

Din examinarea actelor si

lucrărilor

dosarului rezultă că persoana transferabilă G.M. a fost condamnat prin sentința penală nr. 1193 emisă la data 24 septembrie 2010 de Curtea de Apel din Veneția, în parțială reformare a sentinței penale nr. 8866/2008 emisă de Judecătorul pentru Audiență Preliminară din cadrul Tribunalului din Vicenza, în data de 17 septembrie 2009 la o pedeapsă de 6 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunilor de de tentativă de omor calificat și provocare de leziuni corporale cu reținerea circumstanțelor agravante. Prin aceeași sentință în temeiul art. 235 C. pen. s-a dispus îndepărtarea numitului G.M. de pe teritoriul Statului italian.

Această hotărâre a rămas definitivă la data 07 iunie 2011, constatându-se îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. b) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. b) din Legea nr. 302/2004.

Din situația executării pedepsei comunicată de autoritățile italiene a

rezultat că G.M. a început executarea pedepsei la data de 09 decembrie 2008, iar data terminării executării pedepsei este prevăzută pentru data de 08 iunie 2015.

Prin adresa nr. 46308/2012 din 11 iunie 2012 Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu prevederile Legii nr. 302/2004 republicată, cererea formulată de autoritățile judiciare din Republica Italia prin care se solicită transferarea persoanei condamnate G.M. într-un penitenciar din România pentru a continua executarea pedepsei cu închisoarea aplicată sus-numitului de către instanțele statului solicitant.

Din documentele existente la dosar rezultă că persoana condamnată este cetățean român,  sentința de condamnare la pedeapsa principală de 6 ani și 6 luni închisoare este definitivă, faptele pentru care a fost condamnat își au corespondent în legislația Română, persoana

condamnată este încarcerată în Penitenciarul Trento, din Republica Italia,

cererea de transfer a fost formulată de autoritatea centrală competentă din statul de condamnare, iar Ministerul Justiției din România, în calitate de autoritate centrală a statului de executare, a solicitat demararea procedurii reglementată de titlul VI din Legea nr. 302/2004, privind

cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată.

Mai rezultă că persoana condamnată a declarat că nu este de acord

să fie transferată în România (fila 20 dos CAB).

Sub acest aspect, înalta Curte constată că față de persoana condamnată G.M. s-a luat măsura interdicției de ședere pe teritoriul Republicii Italia, pe termen nelimitat, așa încât, consimțământul acesteia cu privire la transfer, nu este necesar, măsura fiind în acord cu Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptat la Strasbourg la 18 decembrie 1997, ratificat prin Ordonanța nr. 92/1999.

Prin urmare, critica formulată de persoana condamnată nu poate fi

primită, iar hotărârea instanței de fond apare ca fiind legală și temeinică, pronunțată cu respectarea prevederilor art. 143 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Față de cele menționate, înalta Curte constată că recursul declarat de persoana transferabilă nu este fondat, urmând a fi respins în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată recurenta

persoană transferabilă la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de persoana transferabilă

G.M. împotriva sentinței penale nr. 389 din 4 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București - secția a I-a penală.

Obligă recurentul persoană transferabilă la plata sumei de 520 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 17 ianuarie 2013