ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2593/2013

Deliberând asupra cererii de față, din actele și lucrările dosarului, a constatat următoarele: Prin decizia nr. 1936 din 16 mai 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, în Dosarul nr. 10945/99/2011 s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta SC V.R. SA București împotriva deciziei nr. 117 din 11 iulie 2012, pronunțată de Curtea de Apel lași, secția civilă. La data de 3 iunie 2013 petenții - intimații reclamanți - U.M. și U.A.S. au formulat o cerere de de completare dispozitivului deciziei nr. 1936 din 16 mai 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, în Dosarul nr. 10945/99/2011, în sensul obligării pârâtei SC V.R.

SA București la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.000 RON reprezentând onorariu de avocat. În motivarea cererii, petenții au arătat că instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere privind cheltuielile de judecată, deși reclamanții intimați au solicitat prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, conform chitanței din 26 aprilie 2013, anexată în original. Analizând cererea formulată, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, Înalta Curte a constatat că aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Potrivit dispozițiilor art. 281 2 C. proc.

civ.: „Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt, de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare". Dispozițiile art. 281 2 C. proc. civ. configurează procedura prin care se poate înlătura omisiunea de rezolvare a unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori a unei cereri conexe sau incidentale potrivit căreia încuviințarea unei cereri de completare a unei hotărâri judecătorești se face atunci când instanța a omis a se pronunța asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale.

De menționat că procedura prevăzută de art. 281 2 C. proc. civ. se poate folosi doar în cazul hotărârilor date în primă instanță și în apel. Or, în cauză, nu ne aflăm în niciuna din situațiile reglementate de textul de lege menționat, astfel încât cererea formulată de petenți nu întrunește condițiile ipotezei prevăzute de textul de lege invocat. Distinct de cele reținute, este de menționat că în ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată, legiuitorul a dat posibilitatea părții care a câștigat procesul să le solicite și pe calea acțiunii separate, pe dreptul comun, în termen de 3 ani de ia data soluționării litigiului. Față de considerentele anterior expuse, Înalta Curtea urmează să respingă cererea petenților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea formulată de petenții U.M. și U.A.S. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2013.