ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2578/2013

Deliberând

asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, a constatat

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1632/D

din 14 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, s-a respins acțiunea

reclamantului B.M.G., domiciliat în Carei, jud. Satu Mare formulată împotriva

pârâtului Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, cu

sediul în București, având ca obiect acordarea de despăgubiri în temeiul disp.

Legii nr. 221/2009. Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a

pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Din probele

administrate în cauză a rezultat că dislocarea de la domiciliu a mamei

reclamantului nu intră în perioada de referință 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989,

prev. în Legea nr. 221/2009 și în altă ordine de idei nu rezultă că măsura a

avut caracter politic, motive pentru care tribunalul, în baza art. 5 alin. (1)

lit. a) din Legea nr. 221/2009, nefiind îndeplinite condițiile art. 1, 3 și 4

din Legea nr. 221/2009, a respins acțiunea ca nefondată.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul prin care a solicitat admiterea recursului,

modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtului

la plata de despăgubiri cu titlu de daune morale, întrucât mama sa B.I. a fost strămutată

în perioada 16 septembrie 1940 - 06 martie 1945 și astfel i s-au adus grave prejudicii

morale, fiind aplicabile prevederile Legii nr. 221/2009.

A mai arătat că

mama sa nu a fost despăgubită și nu i s-au atribuit compensații bănești niciodată

pentru suferințele îndurate și pentru pierderile materiale în perioada strămutării

din localitatea de domiciliu și nu a beneficiat nici de prevederile Legii nr. 189/2000,

deoarece a decedat înainte de apariția acestei legi.

Prin decizia civilă

nr. 2410/R/2011 din 25 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosar

11034/83/2010, cu opinia majoritară a completului de judecată s-a respins ca nefondat

recursul civil declarat de reclamantul B.M.G., în contradictoriu cu intimatul pârât

statul român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 1632/D

din 14 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care a menținut-o în

întregime.

Pentru a pronunța

în acest mod instanța de recurs a reținut următoarele:

S-a reținut că

situația reclamantului nu se circumscrie cazurilor prevăzute de Legea nr. 221/2009

câtă vreme de dispozițiile acestei legi beneficiază doar persoanele sau succesorii

acestora arătați în art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 care au fost deportați,

prizonieri sau care au participat la munca de reconstrucție în fosta URSS, în perioada

de după 6 martie 1945.

S-a apreciat împrejurarea

că mama sa B.I. a fost strămutată în perioada 16 septembrie 1940 - 06 martie 1945,

nu constituie o măsură administrativă cu caracter politic, nefiind dispusă în temeiul

vreunuia dintre actele normative enumerate la art. 3 din Legea nr. 221/2009, iar

din perspectiva aplicării art. 4 alin. (2) nu s-a dovedit că măsura ar fi fost consecința

unor acțiuni de împotrivire și de răsturnare a regimului comunist.

S-a constatat

că nu s-au justificat acordarea cheltuielilor de judecată.

Împotriva hotărârilor

pronunțate reclamantul a formulat recurs și a solicitat în mod expres înaintarea

dosarului unei instanțe superioare, recurs ce a fost introdus la Curtea de Apel

Oradea. Potrivit prevederilor art. 4 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., recursurile

declarate împotriva hotărârilor curților de apel se soluționează de Înalta Curte

de Casație și Justiție și față de precizarea expresă potrivit căreia reclamantul

a susținut prezenta cerere ca pe un recurs împotriva deciziei civile nr. 2410 din

25 octombrie 2011 a Curții de Apel Oradea, instanța va declina competența de soluționare

a cauzei în favoarea, secției

I

civilă, din cadrul

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin decizia civilă

nr. 4326 din 19 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a

I

-a civilă, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pricina a fost

înregistrată la instanța supremă la 20 noiembrie 2011, stabilindu-se termen de judecată

astăzi, când a hotărât următoarele:

Împotriva deciziei

nr. 2410/R din 25 octombrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția

I c

ivilă, în Dosarul nr. 11034/83/2010, reclamantul a declarat

recurs prin care a criticat soluția din recurs sub aspectul greșitei soluționării

a cauzei privind caracterul politic al măsurii luate asupra mamei sale, împrejurare

care îl îndreptățește la acordarea danelor materiale și morale.

Recursul este

inadmisibil, conform considerentelor ce urmează:

Indiferent de

soluția la care s-a oprit instanța de recurs - respingerea recursului ca nefondat

ori în temeiul unei excepții procesuale, modificarea hotărârii, casarea cu trimitere

sau casarea cu reținere - hotărârea pronunțată este irevocabilă.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., hotărârile date în recurs,

chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii sunt irevocabile. De asemenea,

pct. 5 al aceluiași articol face precizarea, indiscutabil necesară pentru a asigura

o cuprindere completă a hotărârilor atacate cu recurs, consecința fiind caracterul

irevocabil al hotărârii instanței de recurs: hotărârea pronunțată de către instanța

de recurs nu este ea însăși susceptibilă de recurs, cu alte cuvinte, nu este admisibil

recurs la recurs.

Potrivit art.

377 pct. 4 C. proc. civ., hotărârea pronunțată în recurs este irevocabilă, așadar

nerecurabilă.

Prin urmare, recurenta

a declarat recurs împotriva unei decizii pronunțată de o instanță de recurs, deci

împotriva unei hotărâri irevocabile, adică recurs la recurs, fapt pentru care

Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul

B.M.G. împotriva deciziei nr.  2410/R din 25 octombrie 2011, pronunțată de Curtea

de Apel Oradea, secția

I c

ivilă, în Dosarul nr. 11034/83/2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul

declarat de reclamantul B.M.G. împotriva deciziei civile nr. 2410/R din 25 octombrie

2011, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția

I c

ivilă,

în Dosarul nr. 11034/83/2010.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

27 iunie 2013.