ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 211/2013

ÎNALTA CLRTE DE

CASAȚIE Șl JUSTIȚIE Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC L.S. SRL în contradictoriu cu pârâții SC S.M.R.T.S. SA București - Sucursala Timișoara și CN T.E.E.T.

SA, având obiect obligația de a face, așa cum rezultă din sentința comercială nr. 1594/ PI din 10 octombrie 2011. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că prin această acțiune s-a dorit ca instanța să suplinească acordul de voință al pârâtei de rang 1 pentru a încheia un contract de achiziție lucrări publice cu o persoană care nu a participat niciodată în nume propriu la o licitație publică organizată, angajându-și răspunderea pentru o altă societate comercială, în speță pârâta de rang 2. În condițiile în care între cele două contracte de achiziție publică de lucrări nr. 62 din 30 august 2010 și cel de subantrepriză nu există o relație de accesoriu, reclamanta poate invoca culpa contractuală a pârâtei de rang 2 pentru nerespectarea contractului la care este parte și nu pe cea a pârâtei de rang 1 cu care nu are nici un fel de raport contractual, fiind necesar a se respecta principiul relativități efectelor contractului și al opozabilității lui față de terți, conform art. 973 C. civ., respingând în consecință acțiunea.

Prin decizia civilă nr. 57/ A din 1 martie 2012 Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, a respins excepția tardivității apelului și a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă SC L.S. SRL Galații Bistriței și cererea apelantei privind acordarea cheltuielilor de judecată. Instanța de apel a respins excepția tardivității cererii de apel, constatând că sentința apelată a fost comunicată reclamantei la 7 noiembrie 2011, termenul de apel împlinindu-se conform art. 284 C. proc. civ. la data de 23 noiembrie 2011, astfel că apelul fiind declarat la data de 22 noiembrie 2011, s-a încadrat în termenul prevăzut de textul de lege precitat.

Pe fondul apelului instanța de apel a reținut că în ipoteza în care părțile au purtat negocieri prealabile ce ar susține existența acordului de negociere, partea lezată prin încălcarea acordului poate pretinde doar angajarea răspunderii delictuale, nicidecum recunoașterea unor contracte ce ar corespunde negocierilor prealabile, așa cum a solicitat reclamanta și apreciind că principiul libertății contractuale se opune primirii acțiunii, în temeiul art. 296 C. proc. civ., a respins apelul. Împotriva acestei decizii reclamanta SC L.S. SRL a formulat recurs, solicitând modificarea deciziei civile atacate și în consecință admiterea cererii de chemare în judecată, precizând că motivele de recurs vor fi formulate ulterior.

Până la termenul de judecată de astăzi recursul nu a fost motivat. Conform art. 137 C. proc. civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, context în care înalta Curte va analiza cu prioritate excepția nulității recursului, reținând următoarele: Potrivit art. 301 C. proc. civ. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, art. 306 alin. (1) reglementând sancțiunea aplicabilă pentru nemotivarea recursului în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., în sensul că „recursul este declarat nul dacă nu a fost motivat în termenul legal ” , cu excepția cazurilor când există motive de ordine publică.

În speță, se constată că recursul nu a fost motivat. împrejurare față de care, în temeiul art. 306 (1) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază asupra aplicării sancțiunii conform acestor prevederi legale, în sensul constatării nulității recursului. Intimata-pârâtă CN T.E.E.T. SA Timișoara a solicitat cheltuieli de judecată, depunând la dosarul cauzei înscrisuri doveditoare fila 25 dosarul cauzei. Potrivit dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată” și cum recurenta a căzut în pretenții urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 721 lei. Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamanta SC L.S. SRL Herina împotriva deciziei civile nr. 57/ A din 1 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă. Obligă recurenta-reclamantă SC L.S. SRL Herina la plata sumei de 721 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă CN T.E.E.T. SA Timișoara. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2013.