ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4811/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4811/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.
2726 din 5 aprilie 2011 Curtea de Apel București - Secția a VIII-a de
contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul B.F.N.
în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și a dispus
anularea Ordinului nr. 684 din 18 martie 2009, obligând pârâta să-l reintegreze
pe reclamant în funcție și să-i plătească despăgubiri egale cu salariile
indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi
beneficiat funcționarul public.
Totodată, a respins
cererea de obligarea a pârâtului la plata despăgubirilor pentru daune morale ca
neîntemeiată.
Recursul declarat de
Agenția Națională de Integritate împotriva acestei sentințe a fost respins de
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și
fiscal, prin decizia nr. 168 din 17 ianuarie 2011 ca nefondat.
Pentru a pronunța
această sentință, Înalta Curte a reținut că invaliditatea de care suferea
reclamantul în anul 2007 și care îl făcea inapt pentru efectuarea serviciului
militar nu era permanentă, ireversibilă și nu mai era actuală la nivelul anului
2009, respectiv la data emiterii ordinului contestat 18 martie 2009, așa încât,
în mod corect instanța de fond a dispus anularea Ordinului nr. 684 din 18
martie 2009.
În ce privește
aspectul de nelegalitate privind neluarea în considerare a raportului de
control din 26 martie 2009 al ANFP, s-a reținut că în mod corect acesta a fost
înlăturat pe motiv că este încheiat ulterior emiterii ordinului contestat și nu
este de natură a confirma legalitatea ordinului emis anterior.
Împotriva acestei
decizii, Agenția Națională de Integritate a formulat în temeiul dispozițiilor art.
318 C. proc. civ. contestația în anulare de față.
Contestatoarea a
susținut că dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, întrucât la
încadrarea în gardul II de invaliditate legislația incidentă nu distinge între
diferitele categorii de funcționari publici, ori, atât inspectorii de
integritate, cât și polițiștii, sunt funcționari publici cu statut special.
Prin cel de-al doilea
motiv al contestației în anulare, contestatoarea a susținut că „instanța,
respingând recursul a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de
modificare sau de casare”.
Astfel, contestatoarea
arată că intimatul C.F.N. a fost evaluat cu calificativul „nesatisfăcător” prin
raportul de evaluarea a performanțelor individuale pentru anul 2008. Hotărârea
judecătorească a devenit irevocabilă.
Contestatoarea arată
că în continuare că, deși a menționat printre motivele de recurs împrejurarea
că hotărârea a rămas definitivă și irevocabilă, instanța de recurs nu a avut în
vedere această apărare și a omis să cerceteze recursul pe fond.
Contestația în
anulare este inadmisibilă pentru considerentele ce vor fi arătate în cele ce
urmează.
Conform prevederilor art.
317 și art. 318 C. proc. civ.:
„Art. 317 - (1)
Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru
motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe
calea apelului sau recursului:
când procedura de
chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită
potrivit cu cerințele legii;
când hotărârea a
fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare
la competență.
(2) Cu toate acestea,
contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când
aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a
respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost
respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Art. 318 - (1)
Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când
dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța,
respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să
cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.”
Contestația în
anulare, cale extraordinară de atac de retractare, este deschisă exclusiv
pentru situațiile de la art. 317 și art. 318 C. proc. civ.
Or, se constată că
motivele invocate de contestatoarea Agenția Națională de Integritate nu se
încadrează în niciuna din ipotezele reglementate de dispozițiile citate,
deoarece contestatoarea invocă aspecte ce țin de fondul cauzei, cum ar fi
evaluarea cu calificativul nesatisfăcător al intimatului, cu toate consecințele
ce decurg din acest fapt.
Astfel fiind,
criticile invocate de contestatoare nu se încadrează în motivele prevăzute în
mod expres de prevederile legale citate mai sus, ceea ce face ca cererea de
contestație în anulare să fie inadmisibilă, urmând să fie respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibilă, contestația în anulare formulată de Agenția Națională de
Integritate împotriva deciziei nr. 168 din 17 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 15 noiembrie 2012.