ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1520/2016

Decizia nr. 1520/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, obligarea pârâtei la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale, reprezentând echivalentul prejudiciului suferit prin executarea cu întârziere a obligației de plată, stabilită irevocabil prin titlu executoriu, de la data emiterii acestuia și în continuare, pentru viitor, până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale, conform titlului executoriu.

Hotărârea instanței de fond

Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 41/CA din 18 martie 2015, a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă și a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamant a daunelor interese moratorii pentru prejudiciul cauzat prin îndeplinirea cu întârziere a obligației de plată, astfel cum a fost stabilită prin Sentința civilă nr. 577/C din 19 noiembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, calculate de la data rămânerii definitive a titlului până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale.

În motivarea sentinței, instanța a reținut că, reclamantul A. a obținut în urma unui litigiu tranșat definitiv și irevocabil, dreptul de a fi reintegrat în funcția publică deținută în cadrul instituției publice Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă din Constanța și plata corespunzătoare a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi bănești de care acesta ar fi beneficiat în perioada cuprinsă între data încetării raporturilor de serviciu în baza ordinului nr. 281 din 24 aprilie 2009 și data reintegrării sale efective.

Pentru aducerea la îndeplinire a titlului executoriu a fost emis Ordinul nr. 348 din 24 iunie 2010 de președintele Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, plata sumelor datorate fiind dispusă în condițiile prevăzute de art. II din O.U.G. nr. 45/2010.

Instituția publică ierarhic superioară celei la care a fost reintegrat, a dispus eșalonarea sumelor datorate reclamantului în raport de actele normative ce s-au succedat în materia acordării drepturilor de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar.

În temeiul prevederilor O.U.G. nr. 71/2009 s-a dispus eșalonarea plăților pentru drepturile salariale cuvenite reclamantului în virtutea titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 577 din 19 noiembrie 2009 până în anul 2012, pentru ca ulterior, prin modificările aduse O.U.G. nr. 71/2009 să se stabilească o nouă eșalonare până în anul 2016.

Instanța de fond a reținut că dreptul reclamantului de a obține dobânda legală pentru sumele datorate de pârâtă cu titlul de drepturi salariale s-a născut la împlinirea termenului de scadență a obligației de plată, respectiv la data rămânerii definitive a Sentinței civile nr. 577/2009 a Curții de Apel Constanța, potrivit dispozițiilor generale C. muncii, care prevăd caracterul executoriu al hotărârilor judecătorești pronunțate în această materie.

Cum dispozițiile Legii nr. 188/1999 se completează cu cele C. muncii, în măsura în care sunt compatibile, instanța a reținut incidența prevederilor art. 289 C. muncii.

Ca urmare, cererea de chemare în judecată a fost admisă, urmând a se stabili întinderea daunelor interese moratorii datorate de pârâtă pentru neexecutarea obligației de plată a drepturilor salariale ale acestuia de la data rămânerii definitive a Sentinței civile nr. 577/2009 a Curții de Apel Constanța până la achitarea integrală a debitului din care s-au executat parțial anumite plăți asupra cărora părțile au consimțit caracterul real al respectivelor tranșe.

La calcularea dobânzii legale cuvenite pentru repararea prejudiciului produs prin întârziere urmează a se avea în vedere cuantumul stabilit inițial prin O.G. nr. 9/2000, iar de la data intrării în vigoare a O.G. nr. 13/2011, respectiv 01 septembrie 2011 și până la achitarea integrală a debitului principal se vor avea în vedere dispozițiile noului act normativ care reglementează nivelul dobânzii legale.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva Sentinței civile nr. 41 din 18 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și în urma rejudecării, pe fond, respingerea în totalitate a acțiunii reclamantului.

În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, criticile subsumate acestui motiv de recurs vizând încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 1535 C. civ., republicat, precum și dispozițiilor O.U.G. nr. 71/2009.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată că pentru executarea Sentinței civile nr. 577/2009 a Curții de Apel Constanța, definitivă prin Decizia nr. 2358/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 71/2009, astfel că procedura de executare silită este suspendată de drept.

Reținerile instanței de fond, referitoare la scadența obligațiilor, sunt greșite, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 289 din Legea nr. 53/2003, având în vedere dispozițiile art. 117 din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcționarilor publici, care prevăd că dispozițiile acesteia se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.

La data pronunțării Sentinței civile nr. 577/2009 în Dosarul nr. x/36/2009 al Curții de Apel Constanța, aceasta nu avea caracter executoriu, astfel că în cauză nu se poate reține că obligația a devenit scadentă la data de 19 noiembrie 2009.

Prin O.G. nr. 45/2010 și prin O.U.G. nr. 71/2009 aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 230/2011, s-a stabilit că executarea obligațiilor pecuniare stabilite prin titluri executorii sunt afectate de termene legale suspensive.

În cauză nu este îndeplinită nici condiția referitoare la existența unei fapte ilicite a debitorului, acțiunea Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă de a se conforma prevederilor legale și de a efectua plățile eșalonate cu respectarea regulilor generale privind efectuarea cheltuielilor bugetare, instituite prin art. 14 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, neavând caracter ilicit și, ca atare, neputând atrage răspunderea civilă a instituției pentru pretinsul prejudiciu invocat de intimatul-reclamant.

Având în vedere dispozițiile art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 71/2009, în sensul că în termenul prevăzut de alin. (1), procedura de executare silită este suspendată de drept, în mod greșit s-a admis acțiunea intimatului reclamant, instanța de fond interpretând și aplicând greșit dispozițiile legale incidente.

Intimatul-reclamant A. a depus la dosar "note de ședință" prin care a invocat nulitatea recursului în raport de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că motivele invocate de recurent nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, solicită respingerea recursului, apreciind că sentința recurată este legală și temeinică, reiterând argumentele expuse în primul ciclu procesual.

Procedura filtru

Cu privire la excepția nulității recursului, se reține că instanța de recurs, în procedura filtru reglementată de art. 493 C. proc. civ., a verificat îndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 486 C. proc. civ., constatând că motivele de recurs se încadrează pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care nu a fost aplicată sancțiunea prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., în cauză fiind aplicate dispozițiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ., recursul recurentei fiind admis în principiu, instanța pronunțându-se implicit asupra excepției nulității recursului invocată de intimat.

Hotărârea instanței de recurs

Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și dispozițiile legale incidente, se constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Prin Sentința civilă nr. 577 din 19 noiembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, irevocabilă prin Decizia nr. 1352/2010 pronunțată în Dosarul nr. x/36/2009, a fost admisă acțiunea reclamantului A. în contradictoriu cu Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, fiind anulat Ordinul 281 din 24 aprilie 2009 privind încetarea raporturilor de serviciu, dispunându-se totodată reintegrarea în funcția publică deținută anterior.

Prin aceeași sentință, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului, despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat reclamantul, de la data încetării raporturilor de serviciu în baza Ordinului de serviciu nr. 281 din 24 aprilie 2009 și până la reintegrarea efectivă.

Reintegrarea efectivă a fost dispusă prin Ordinul nr. 348 din 24 iunie 2010, plata sumelor fiind dispusă în condițiile prevăzute de art. II din O.U.G. nr. 45/2010, prin eșalonare.

Prin sentința recurată, instanța de fond a admis acțiunea reclamantului, pârâta fiind obligată să plătească daune interese moratorii pentru prejudiciul cauzat prin îndeplinirea cu întârziere a obligațiilor de plată stabilite prin Sentința civilă nr. 577 din 19 noiembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, calculate de la data rămânerii definitive a titlului până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titluri de drepturi salariale.

În adoptarea acestei soluții, instanța de fond în mod corect a avut în vedere Decizia nr. 2/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recursul în interesul legii, prin care s-a stabilit că "în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 C. proc. civ., respectiv art. 1531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil pot fi acordate daune interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și art. 2 din O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată, cu modificări prin Legea nr. 230/2011", dar în cauză este incidentă și Decizia nr. 7 din 27 aprilie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recursul în interesul legii, prin care s-a stabilit că "plățile voluntare eșalonate în temeiul O.U.G. nr. 71/2009, privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, efectuate în baza unui titlu executoriu nu întrerup termenul de prescripție a dreptului material la acțiune pentru daunele interese moratorii sub forma dobânzii legale".

Ținând cont de caracterul general obligatoriu al hotărârilor pronunțate de Înalta Curte de Casați și Justiție în recursul în interesul legii, se constată că în mod corect instanța de fond a stabilit că reclamantul are dreptul la daune moratorii sub forma dobânzii legale, dar termenul de la care se acordă aceste daune a fost stabilit greșit, ținând cont de dispozițiile art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, care prevăd că termenul general de prescripție, aplicabil acțiunilor personale, care însoțesc drepturile subiective civile, de creanță, este de 3 ani.

Daunele-interese moratorii, sub forma dobânzii legale, pentru executarea cu întârziere a creanțelor recunoscute prin titluri executorii, au caracterul unor prestații succesive, fiind aplicabile și dispozițiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958.

În consecință, intimatul-reclamant are dreptul la daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru o perioadă de 3 ani anterior introducerii acțiunii, al căror cuantum va fi stabilit în funcție de plățile eșalonate efectuate în executarea creanței stabilită prin sentința a cărei executare s-a solicitat.

Intimatul-reclamant a solicitat daune moratorii la data de 19 noiembrie 2009, situație în care ținând cont de dispozițiile art. 3, art. 7 alin. (2) și art. 12 din Decretul nr. 167/1958, dar și de efectele Deciziei nr. 7 din 27 aprilie 2015 și a Deciziei 2/2014 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursurile în interesul legii, se constată că daunele moratorii sub forma dobânzii legale, sunt datorate începând cu data de 10 noiembrie 2011, până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale stabilite prin Sentința nr. 577/C din 19 noiembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, cuantumul urmând a fi stabilit în funcție de plățile eșalonate efectuate.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 496 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul declarat de recurenta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, împotriva Sentinței civile nr. 41/CA din 18 martie 2015 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și în consecință va dispune casarea sentinței recurate, acțiunea reclamantului A. urmând a fi admisă în parte, pârâta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă fiind obligată la plata către reclamant a daunelor-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru prejudiciul cauzat prin îndeplinirea cu întârziere a obligațiilor de plată stabilite prin Sentința nr. 577 din 19 noiembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, calculate începând cu data de 10 noiembrie 2011 până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă împotriva Sentinței civile nr. 41/CA din 18 martie 2015 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Admite în parte acțiunea reclamantului A.

Obligă pârâta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă la plata către reclamant a daunelor interese moratorii pentru prejudiciul cauzat prin îndeplinirea cu întârziere a obligației de plată stabilită prin Sentința nr. 577/C din 19 noiembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, calculate începând cu data de 10 noiembrie 2011 până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2016.

Procesat de GGC - NN