ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4681/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

de fond

Prin Sentința nr. 246

din 22 septembrie 2011, în fond după casare, Curtea de Apel Ploiești – Secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive invocată de pârâta SC B.G.E. SRL și respinsă

acțiunea față de această parte ca fiind formulată împotriva unei persoane

lipsite de calitate procesuală, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea

reclamantei SC G.T. SRL în contradictoriu cu Agenția Națională pentru Resurse

Minerale – Direcția Generală de Inspecție Supraveghere Teritorială a

Activităților Miniere și a Operațiunilor Petrolifere.

În baza art. 137 alin.

(1) C. proc. civ., instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepției lipsei

calității procesuale pasive invocată de pârâta SC B.G.E. SRL.

Conform art. 55 alin.

(1) lit. b) din Legea mineralelor nr. 85/2003, Agenția Națională pentru Resurse

Minerale stabilește clauzele și condițiile licențelor/ permiselor, acordă și

emite licențele/ permisele prevăzute de lege și reglementează derularea

activităților miniere prin norme și instrucțiuni tehnice privind derularea

activităților miniere, emise în aplicarea legii.

În cauză, reclamanta

a solicitat obligarea A.N.R.M. la emiterea permisului de exploatare a nisipului

și pietrișului, obiect față de care, raportat la aceste dispoziții legale,

excepția lipsei calității procesuale pasive a SC B.G.E. SRL a fost considerată întemeiată

și a fost admisă pentru că această pârâtă nu are atribuții în legătură cu

emiterea acestui permis și reclamanta nesolicitând stabilirea unei obligații

prin hotărârea instanței, în sarcina pârâtei societate comercială.

Pe fondul cererii

reclamantei, instanța de fond a reținut că la solicitarea reclamantei SC G.T.

SRL de eliberare a permisului de exploatare în perimetrul Târgșorul Vechi, sat

Strejnicu, județul Prahova pentru nisip și pietriș în suprafață de 17.164 m.p., iar pârâta Agenția Națională pentru Resurse Minerale a comunicat acesteia că perimetrul

respectiv se suprapune cu perimetrul aferent licenței de concesionare pentru

exploatare, prevăzut de dispozițiile art. 15 din Legea nr. 85/2003 emisă pentru

titularul SC B.G.E. SRL Pitești, astfel că nu îi poate emite permisul.

Potrivit

dispozițiilor art. 15 alin. (1) din aceeași lege, exploatarea se realizează pe

baza unei licențe exclusive acordate pentru oricare dintre resursele minerale

descoperite în perimetru, la cerere.

S-a susținut că

reclamanta a invocat faptul că permise de exploatare solicitat, distinct de

licența de exploatare, nu este incompatibil cu aceasta, astfel încât poate fi

emis în beneficiul reclamantei, în temeiul legii speciale.

Au fost invocate

dispozițiile art. 13 pct. 11 din Legea nr. 85/2003 și art. 25 din aceeași lege

și din interpretarea sistematică, Curtea a reținut că atâta timp cât pentru

perimetrul indicat de reclamantă în cererea sa sau pentru o parte din acest

perimetru, teren al cărei locatar este reclamanta, exista anterior acordată o

licență de exploatare valabilă, refuzul pârâtei A.N.R.M. de eliberare a unui permis

de exploatare este justificat, iar nu abuziv.

Specificul

activităților de explorare, respectiv exploatare, implică, a considerat

instanța de fond,o imposibilitate de exercitare simultană a acestora de către

titulari diferiți ai licențelor sau permiselor corespunzătoare.

Deținerea de către

reclamantă a dreptului de folosință a terenului de la proprietar nu îi conferă

în mod automat un drept de preferință la obținerea permisului de exploatare,

neavând relevanță obținerea avizului în domeniul gospodăririi apelor și

acordului privind accesul la suprafețele necesare executării activității

miniere, precum și întocmirea documentației pentru eliberarea permisului.

Cât timp nu a fost

aplicată sancțiunea anulării licenței în condițiile art. 34 din Legea nr. 85/2003,

s-a apreciat că nu poate fi emis permisul de exploatare solicitat, eventualele

daune cauzate reclamantei putând fi stabilite cu îndeplinirea cerințelor legale

pentru instituirea răspunderii persoanelor vinovate.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta SC G.T. SRL pentru că hotărârea atacată

este casabilă pentru interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr.

85/2003 a minelor.

În motivele de recurs

s-a arătat că prima instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art. 25 și art.

38 din Legea nr. 85/2003, existența unei licențe de concesiune pentru explorare

asupra perimetrului pentru care societatea recurentă a solicitat permisul de

exploatare, face imposibilă emiterea acestui permis.

S-a invocat faptul că

judecătorul fondului a făcut o aplicare inadecvată a dispozițiilor art. 129 alin.

(5) C. proc. civ. și s-a antrenat în considerații de ordin tehnic asupra

semnificațiilor unor situații, date și împrejurări dintr-o materie, în privința

căreia nu are niciun fel de instrucție și că aplicația textelor legii minelor

nu se poate face decât în spiritul valorificării resurselor minerale în

condițiile acestei legi.

Potrivit acestui

spirit, s-a apreciat că blocarea exploatării pentru care sunt îndeplinite toate

condițiile legilor speciale, datorită activității de explorare, nu satisface

logica valorificării resurselor minerale.

Aplicația corectă a

dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. se consideră că implică

solicitarea opiniei unui expert în valorificarea resurselor minerale care să

arate dacă și în ce măsură licența de explorare este compatibilă cu permisul de

exploatare în același perimetru de resurse minerale.

S-a solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârii atacate și, în temeiul dispozițiilor art. 312 pct.

3, teza a IV-a C. proc. civ., cu aplicarea art. 313 C. proc. civ., trimiterea

cauzei spre rejudecare pentru administrarea probei cu o expertiză în

specialitatea „explorare resurse minerale” care să aibă ca obiectiv verificarea

compatibilității între explorare și exploatarea aceluiași perimetru de resurse

minerale de către titulari diferiți ai licențelor, respectiv permiselor cerute

de lege.

Intimata A.N.R.M. a

formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

de recurs

După examinarea

motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va

respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a

fost investită cu soluționarea unei acțiuni ce a avut ca obiect refuzul unei

autorități publice de a elibera un permis de exploatare în favoarea

reclamantei.

Instanța de fond a

analizat prevederile Legii nr. 85/2003 și a considerat că refuzul Agenției

Naționale pentru Resurse Minerale nu este nejustificat.

Prin urmare, sunt

tendențioase și nejustificate susținerile recurentei care a afirmat că instanța

de fond s-a antrenat în considerații de ordin tehnic asupra semnificațiilor

unor situații date și împrejurări, deoarece instanța de fond a procedat la o

analiză a susținerilor părților din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 85/2003,

legea minelor și care stabilesc condițiile în care se poate obține licența de

explorare, licența de exploatare, pentru a putea stabili caracterul justificat

sau nu al refuzului de a emite autorizația solicitată de reclamantă.

De altfel, în

motivele de recurs, recurenta nici măcar nu a făcut critici referitoare la

susținerile concrete ale instanței de fond în raport de dispozițiile legale

aplicabile ci s-a mărginit la a face aprecieri cu caracter general.

Așa cum în mod corect

a reținut instanța de fond, refuzul autorității este justificat de faptul că,

atâta timp cât o altă societate comercială – SC B.G.E. SRL – deține o licență

de explorare a nisipului și pietrișului din perimetrul Târgșorului Vechi,

județul Prahova, nu poate fi emis permis de exploatare a nisipului și

pietrișului în același perimetru, așa cum rezultă din interpretarea

dispozițiilor art. 15 și art. 18 din Legea nr. 85/2003.

Această concluzie

este subliniată și de prevederile art. 25 din Legea nr. 85/2003 care prevede că

„În limitele unui perimetru de explorare/ exploatare, autoritatea competentă

poate acorda, în condițiile legii, unor persoane juridice, altele decât

titularul licenței, dreptul de explorare și/ sau exploatare pentru alte resurse

minerale, cu acordul titularului”.

Din modul de

reglementare a acestei excepții rezultă că pentru a acorda, în condițiile

legii, unei persoane juridice, alta decât titularul licenței, dreptul de

explorare și/ sau exploatare, trebuie îndeplinite două condiții cumulativ:

- să se ceară

explorarea/ exploatarea pentru alte resurse minerale;

- să existe acordul

titularului.

În speță, cel puțin

una dintre condiții nu este îndeplinită întrucât se solicită permis de

exploatare în cadrul aceluiași perimetru unde există o licență de explorare a acelorași

resurse miniere, respectiv nisip și pietriș, astfel încât chiar „spiritul

valorificării resurselor minerale”, așa cum susține recurenta, nu poate

determina caracterul nejustificat al refuzului autorității.

Nu vor fi reținute

nici susținerile recurentei referitoare la aplicarea greșită a art. 129 alin.

(5) C. proc. civ. pentru că nu s-ar fi dispus, din oficiu, efectuarea unei

expertize tehnice.

Este adevărat că art.

129 alin. (5) C. proc. civ. „Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate

mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului

în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în

scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Dacă probele propuse nu

sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va

dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din

oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe

care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc”.

Însă, expertiza este

un mijloc de probă care poate fi folosit conform art. 201 alin. (1) C. proc.

civ. „pentru lămurirea unor împrejurări de fapt”.

Or, așa cum s-a

subliniat anterior, problema dacă poate fi emisă o licență de exploatare

concomitent cu una de explorare, pentru același perimetru și pentru aceeași

resursă minieră, nu poate fi rezolvată prin lămurirea unor împrejurări de fapt

ci prin interpretarea și coroborarea unor dispoziții din Legea nr. 85/2003,

astfel că nu se impune efectuarea unei asemenea expertize.

Apreciind că soluția

instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 Cod raportat la art.

20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC G.T. SRL împotriva sentinței nr. 246 din 22 septembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești – Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 noiembrie 2012.