ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4681/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 246 din 22 septembrie 2011, în fond după casare, Curtea de Apel Ploiești – Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta SC B.G.E. SRL și respinsă acțiunea față de această parte ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamantei SC G.T. SRL în contradictoriu cu Agenția Națională pentru Resurse Minerale – Direcția Generală de Inspecție Supraveghere Teritorială a Activităților Miniere și a Operațiunilor Petrolifere.

În baza art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta SC B.G.E. SRL. Conform art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea mineralelor nr. 85/2003, Agenția Națională pentru Resurse Minerale stabilește clauzele și condițiile licențelor/ permiselor, acordă și emite licențele/ permisele prevăzute de lege și reglementează derularea activităților miniere prin norme și instrucțiuni tehnice privind derularea activităților miniere, emise în aplicarea legii. În cauză, reclamanta a solicitat obligarea A.N.R.M. la emiterea permisului de exploatare a nisipului și pietrișului, obiect față de care, raportat la aceste dispoziții legale, excepția lipsei calității procesuale pasive a SC B.G.E.

SRL a fost considerată întemeiată și a fost admisă pentru că această pârâtă nu are atribuții în legătură cu emiterea acestui permis și reclamanta nesolicitând stabilirea unei obligații prin hotărârea instanței, în sarcina pârâtei societate comercială. Pe fondul cererii reclamantei, instanța de fond a reținut că la solicitarea reclamantei SC G.T. SRL de eliberare a permisului de exploatare în perimetrul Târgșorul Vechi, sat Strejnicu, județul Prahova pentru nisip și pietriș în suprafață de 17.164 m.p., iar pârâta Agenția Națională pentru Resurse Minerale a comunicat acesteia că perimetrul respectiv se suprapune cu perimetrul aferent licenței de concesionare pentru exploatare, prevăzut de dispozițiile art. 15 din Legea nr. 85/2003 emisă pentru titularul SC B.G.E.

SRL Pitești, astfel că nu îi poate emite permisul. Potrivit dispozițiilor art. 15 alin. (1) din aceeași lege, exploatarea se realizează pe baza unei licențe exclusive acordate pentru oricare dintre resursele minerale descoperite în perimetru, la cerere. S-a susținut că reclamanta a invocat faptul că permise de exploatare solicitat, distinct de licența de exploatare, nu este incompatibil cu aceasta, astfel încât poate fi emis în beneficiul reclamantei, în temeiul legii speciale. Au fost invocate dispozițiile art. 13 pct. 11 din Legea nr. 85/2003 și art. 25 din aceeași lege și din interpretarea sistematică, Curtea a reținut că atâta timp cât pentru perimetrul indicat de reclamantă în cererea sa sau pentru o parte din acest perimetru, teren al cărei locatar este reclamanta, exista anterior acordată o licență de exploatare valabilă, refuzul pârâtei A.N.R.M.

de eliberare a unui permis de exploatare este justificat, iar nu abuziv. Specificul activităților de explorare, respectiv exploatare, implică, a considerat instanța de fond,o imposibilitate de exercitare simultană a acestora de către titulari diferiți ai licențelor sau permiselor corespunzătoare. Deținerea de către reclamantă a dreptului de folosință a terenului de la proprietar nu îi conferă în mod automat un drept de preferință la obținerea permisului de exploatare, neavând relevanță obținerea avizului în domeniul gospodăririi apelor și acordului privind accesul la suprafețele necesare executării activității miniere, precum și întocmirea documentației pentru eliberarea permisului.

Cât timp nu a fost aplicată sancțiunea anulării licenței în condițiile art. 34 din Legea nr. 85/2003, s-a apreciat că nu poate fi emis permisul de exploatare solicitat, eventualele daune cauzate reclamantei putând fi stabilite cu îndeplinirea cerințelor legale pentru instituirea răspunderii persoanelor vinovate. 2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC G.T. SRL pentru că hotărârea atacată este casabilă pentru interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 85/2003 a minelor. În motivele de recurs s-a arătat că prima instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art. 25 și art. 38 din Legea nr. 85/2003, existența unei licențe de concesiune pentru explorare asupra perimetrului pentru care societatea recurentă a solicitat permisul de exploatare, face imposibilă emiterea acestui permis.

S-a invocat faptul că judecătorul fondului a făcut o aplicare inadecvată a dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. și s-a antrenat în considerații de ordin tehnic asupra semnificațiilor unor situații, date și împrejurări dintr-o materie, în privința căreia nu are niciun fel de instrucție și că aplicația textelor legii minelor nu se poate face decât în spiritul valorificării resurselor minerale în condițiile acestei legi. Potrivit acestui spirit, s-a apreciat că blocarea exploatării pentru care sunt îndeplinite toate condițiile legilor speciale, datorită activității de explorare, nu satisface logica valorificării resurselor minerale. Aplicația corectă a dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc.

civ. se consideră că implică solicitarea opiniei unui expert în valorificarea resurselor minerale care să arate dacă și în ce măsură licența de explorare este compatibilă cu permisul de exploatare în același perimetru de resurse minerale. S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în temeiul dispozițiilor art. 312 pct. 3, teza a IV-a C. proc. civ., cu aplicarea art. 313 C. proc. civ., trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea probei cu o expertiză în specialitatea „explorare resurse minerale” care să aibă ca obiectiv verificarea compatibilității între explorare și exploatarea aceluiași perimetru de resurse minerale de către titulari diferiți ai licențelor, respectiv permiselor cerute de lege.

Intimata A.N.R.M. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat. 3. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: Instanța de fond a fost investită cu soluționarea unei acțiuni ce a avut ca obiect refuzul unei autorități publice de a elibera un permis de exploatare în favoarea reclamantei. Instanța de fond a analizat prevederile Legii nr. 85/2003 și a considerat că refuzul Agenției Naționale pentru Resurse Minerale nu este nejustificat.

Prin urmare, sunt tendențioase și nejustificate susținerile recurentei care a afirmat că instanța de fond s-a antrenat în considerații de ordin tehnic asupra semnificațiilor unor situații date și împrejurări, deoarece instanța de fond a procedat la o analiză a susținerilor părților din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 85/2003, legea minelor și care stabilesc condițiile în care se poate obține licența de explorare, licența de exploatare, pentru a putea stabili caracterul justificat sau nu al refuzului de a emite autorizația solicitată de reclamantă. De altfel, în motivele de recurs, recurenta nici măcar nu a făcut critici referitoare la susținerile concrete ale instanței de fond în raport de dispozițiile legale aplicabile ci s-a mărginit la a face aprecieri cu caracter general.

Așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, refuzul autorității este justificat de faptul că, atâta timp cât o altă societate comercială – SC B.G.E. SRL – deține o licență de explorare a nisipului și pietrișului din perimetrul Târgșorului Vechi, județul Prahova, nu poate fi emis permis de exploatare a nisipului și pietrișului în același perimetru, așa cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 15 și art. 18 din Legea nr. 85/2003. Această concluzie este subliniată și de prevederile art. 25 din Legea nr. 85/2003 care prevede că „În limitele unui perimetru de explorare/ exploatare, autoritatea competentă poate acorda, în condițiile legii, unor persoane juridice, altele decât titularul licenței, dreptul de explorare și/ sau exploatare pentru alte resurse minerale, cu acordul titularului”.

Din modul de reglementare a acestei excepții rezultă că pentru a acorda, în condițiile legii, unei persoane juridice, alta decât titularul licenței, dreptul de explorare și/ sau exploatare, trebuie îndeplinite două condiții cumulativ: - să se ceară explorarea/ exploatarea pentru alte resurse minerale; - să existe acordul titularului. În speță, cel puțin una dintre condiții nu este îndeplinită întrucât se solicită permis de exploatare în cadrul aceluiași perimetru unde există o licență de explorare a acelorași resurse miniere, respectiv nisip și pietriș, astfel încât chiar „spiritul valorificării resurselor minerale”, așa cum susține recurenta, nu poate determina caracterul nejustificat al refuzului autorității.

Nu vor fi reținute nici susținerile recurentei referitoare la aplicarea greșită a art. 129 alin. (5) C. proc. civ. pentru că nu s-ar fi dispus, din oficiu, efectuarea unei expertize tehnice. Este adevărat că art. 129 alin. (5) C. proc. civ. „Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc”.

Însă, expertiza este un mijloc de probă care poate fi folosit conform art. 201 alin. (1) C. proc. civ. „pentru lămurirea unor împrejurări de fapt”. Or, așa cum s-a subliniat anterior, problema dacă poate fi emisă o licență de exploatare concomitent cu una de explorare, pentru același perimetru și pentru aceeași resursă minieră, nu poate fi rezolvată prin lămurirea unor împrejurări de fapt ci prin interpretarea și coroborarea unor dispoziții din Legea nr. 85/2003, astfel că nu se impune efectuarea unei asemenea expertize. Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 Cod raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC G.T. SRL împotriva sentinței nr. 246 din 22 septembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești – Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2012.