ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4494/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 106

din 13 martie 2012 Curtea de Apel Galați - Secția de contencios administrativ

și fiscal a respins cererea de suspendare a Ordinului nr. II/2942 din 28 mai 2010

emis de Ministerul Administrației și Internelor, formulată de reclamantul Ș.S.B.,

ca tardiv introdusă și a respins ca nefondată cererea de intervenție formulată

de către Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România în interesul

reclamantului Ș.S.B.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, faptul că potrivit art.

11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, pentru motive temeinice, în cazul actului

administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut

la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data

luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii

procesului-verbal de conciliere, după caz.

S-a reținut de către

instanță că,

în

speță, obiectul cererii îl reprezintă suspendarea executării Ordinului nr. II/2942

din 28 mai 2010 emis de Ministerul Administrației și Internelor și înregistrat

la Inspectoratul de Poliție al Județului Galați la data de 01 iunie 2010, prin

care reclamantului i-au încetat raporturile de muncă ca urmare a condamnării

definitive la 1 an de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de

mită, în baza prevederilor art. 254 alin. (1) C. pen., în referire la art. 6 și

7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, prin sentința penală nr. 241/F/2009 a Curții

de Apel Galați, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1823/2010 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție și cum cererea de suspendare a executării

Ordinului nr. II/2942 din 28 mai 2010 a fost înregistrată la data de 01 martie 2012

pe rolul Curții de Apel Galați, rezultă că termenul de 1 an de zile prevăzut de

art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a fost depășit, fiind un termen de

decădere.

În consecință, instanța

de fond a apreciat că nu se mai justifică analizarea excepției lipsei

procedurii

prealabile, conform art. 109 C. proc. civ. sau celelalte susțineri ale

reclamantului privind fondul cauzei, respingând cererea de suspendare ca tardiv

introdusă.

Pe cale de

consecință, în baza art. 49 și următoarele C. proc. civ., instanța a respins ca

nefondată cererea de intervenție formulată de către Sindicatul Democratic al

Bugetarilor din România în interesul reclamantului Ș.S.B.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamantul Ș.S.B., arătând în motivarea recursului

că încheierea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii în

raport de prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

precum și faptul că încheierea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care

se sprijină.

Recurentul-reclamant

arată că instanța de fond și-a însușit apărările pârâtului fără a avea în

vedere înscrisurile depuse la dosar, precum și faptul că, deși dreptul la o

hotărâre motivată nu este expres prevăzută în Convenție, instanța de fond

trebuia să indice cu suficientă claritate temeiurile pe care și-a fundamentat

hotărârea, în scopul de a face posibilă exercitarea în mod eficient a dreptului

la o cale de atac.

Examinând cauza și

sentința recurată, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată

că recursul este nul.

Pentru a ajunge la

această soluție instanța a constatat că motivele de recurs nu cuprind motivele

de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., acestea cuprinzând considerații ce privesc

fondul pricinii și nu soluția pronunțată de instanța de fond cu privire la

tardivitate.

Prin urmare, Înalta

Curte constată că aspectele invocate în cererea de recurs nu pot fi încadrate

în nici unul dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. c): „cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității:

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau,

după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”.

De asemenea, conform

dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ., „recursul este nul dacă nu a

fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor în care instanța de

recurs ar putea reține din oficiu motive de casare de ordine publică”.

Or, în cauză nu

există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, de

către instanță.

Astfel fiind, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) și art.

302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea

de recurs formulată nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină și

nici dezvoltarea acestora, în raport cu sentința recurată, se va constata

nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de Ș.S.B. împotriva Sentinței nr. 106 din 13 martie 2012 a Curții de

Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 1 noiembrie 2012.