ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4030/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul P.N., cetățean din Republica Moldova, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Cetățenie și Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie, a solicitat ca prin hotărârea pe care instanța de judecată o va pronunța să se constate refuzul nejustificat al pârâților de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române; să procedeze la analizarea/ avizarea acesteia, să-i comunice ulterior ordinul la domiciliu indicat și plata în solidar a sumei de 100 lei/zi întârziere cu titlu de penalități.

În motivarea cererii, reclamantul arată că pe data de 4 noiembrie 2010 a depus o cerere, solicitând informații concrete cu privire la modul in care s-a lucrat si se lucrează la cererea de redobândire a cetățeniei romane, respectiv comunicarea datei la care Comisia pentru Cetățenie urmează a analiza dosarul, soluția dispusă de către Comisie, precum si comunicarea Ordinului de redobândire a cetățeniei romane. De la momentul înregistrării cererii de redobândire a cetățeniei române și până în prezent s-a interesat periodic cu privire la stadiul soluționării dosarului la biroul de informații din cadrul Direcției Cetățenie a Autorității Naționale pentru Cetățenie, primind de fiecare dată același răspuns invariabil, respectiv că dosarul se afla în lucru și ca trebuie să aștepte.

Arată că în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea cetățeniei romane nr. 21/1991 modificata: "Comisia va verifica îndeplinirea condițiilor necesare acordării sau redobândirii cetățeniei romane intr-un termen care nu va depăși 5 luni de la data înregistrării cererii". Curtea de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal prin sentința civilă nr. 3539 din 18 mai 2011 a admis acțiunea reclamantului P.N. și constatând refuzul nejustificat al pârâtei A.N.C. de a soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române a obligat-o să procedeze la analizarea/avizarea cererii în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii. Totodată, a obligat pârâții să comunice, ulterior analizării cererii, soluția pe care au dat-o la domiciliul ales de reclamant și a luat act de renunțarea acestuia la capătul de cerere privind acordarea de penalități.

De asemenea, a obligat pârâta ANC la plata către reclamant a sumei de 1288,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că în mod nejustificat autoritatea pârâtă a invocat lipsa unor informații esențiale pentru soluționarea cererii, atâta vreme cât nu a făcut dovada acestor demersuri către instituțiile cu atribuții în acest sens. S-a mai reținut, că pârâta nu a soluționat cererea reclamantului negativ sau pozitiv în termenul prevăzut de lege de 5 luni, termen cu caracter obligatoriu în favoarea beneficiarilor dispozițiilor legale. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut că în cauză nu poate fi vorba de „exprimarea explicită cu exces de putere, a voinței” de a nu rezolva cererea, neputându-se constata refuzul nejustificat de a soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române. Printr-o altă critică, referitoare la natura termenului de 5 luni recurenta susține că este acel termen în care se impune verificarea îndeplinirii condițiilor legale pentru redobândirea cetățeniei române. Așa fiind, recurenta susține că în mod eronat instanța de fond confundă două momente procedurale distincte, cel al avizării cererii de redobândire a cetățeniei române de către Comisia de Cetățenie, care este recomandat să se parcurgă în termen de 5 luni de la data înregistrării cererii de redobândire a cetățeniei române și cel ulterior în care constatând îndeplinite condițiile cerute de lege, emite ordinul de acordare sau redobândire a cetățeniei române.

Referitor la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, recurenta susține că este nelegală, deoarece a depus toate diligențele pentru soluționarea rapidă a cererii de redobândire a cetățeniei române. Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentă și a dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. 4.1.

Înalta Curte constată faptul că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 19 ianuarie 2010, cererea de dobândire a cetățeniei române a fost înregistrată la Secretariatul Comisiei pentru Cetățenie sub nr. 36324/RD din 11 august 2010, iar Președintele Comisiei pentru Cetățenie a stabilit prin rezoluție, în conformitate cu art. 14 1 din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, republicată, cu modificările și completările ulteriore, termen pentru analizare de către Comisie pentru data de 27 decembrie 2010. Întrucât la această dată nu erau finalizate verificările prevăzute la art. 8 lit. b) și e) la care face trimitere art. 11 din Legea cetățeniei, analizarea cererii reclamantului a fost amânată pentru 26 iulie 2011. Potrivit art. 14 1 din actul normativ menționat anterior, „cererea de acordare sau de dobândire a cetățeniei române, formulată potrivit art. 10 1 , este înregistrată la secretariatul tehnic al Comisiei.

Președintele Comisiei pentru cetățenie, prin rezoluție, dispune: a) solicitarea de relații de la orice autorități cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b) și e); b) completarea dosarului, în termen de cel mult două luni de la primirea solicitării secretariatului tehnic al Comisiei de către petent, în cazul în care se constată lipsa unor documente necesare soluționării cererii, sub sancțiunea respingerii cererii ca nesusținută; c) fixarea termenului la care Comisia va verifica îndeplinirea condițiilor necesare acordării sau redobândirii cetățeniei române potrivit art. 10 1 , termen care nu va depăși 5 luni de la data înregistrării cererii." Față de situația de fapt existentă, nesoluționarea cererii de redobândire a cetățeniei până la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, având în vedere cauzele obiective, nu poate fi calificată ca un refuz nejustificat, în sensul Legii contenciosului administrativ, neputându-se identifica „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane”.

Totodată având în vedere dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, dispozițiile care fac referire la termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), termenul de 30 de zile nu este aplicabil cererilor referitoare la dobândirea sau redobândirea cetățeniei române, Legea nr. 21/1991 stabilind o procedură specială.

Acordarea cetățeniei române nu este un drept absolut sau o obligație pentru statul român, ci doar o posibilitate instituită în favoarea persoanelor care solicită și îndeplinesc condițiile prevăzute de lege, urmând ca președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie să aprecieze asupra propunerilor Comisiei, potrivit art. 11 din Legea nr. 21/1991 . Prin urmare, în mod greșit instanța de fond a interpretat și aplicat dispozițiile art. 14¹ lit. c) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, devenit art. 16 în urma republicării legii, din moment ce, termenul de 5 luni prevăzut de textul de lege invocat este un termen de recomandare, exclusiv pentru verificarea, de către Comisia pentru cetățenie, a îndeplinirii condițiilor necesare redobândirii cetățeniei române, nefiind aplicabil altor proceduri.

Susținerea intimatului-reclamant potrivit căreia autoritatea pârâtă este în culpa procesuală și că datorează cheltuieli de judecată nu poate fi primită, de vreme ce pârâta a depus toate diligențele pentru soluționarea rapidă a cererii, însă, verificările nu s-au putut finaliza mai înainte de 9 iunie 2011, dată la care cererea reclamantului a primit aviz pozitiv. De altfel, urmare a finalizării verificărilor necesare într-un termen mai scurt decât cel preconizat, cererea reclamantului a fost analizată și avizată pozitiv la data de 9 iunie 2011, fiind emis în acest sens Ordinul nr. 527/P din 27 iunie 2011 privind aprobarea redobândirii cetățeniei române. Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 312 alin. (2) C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de către pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie și va modifica sentința atacată în sensul că va respinge, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul P.N.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Cetățenie împotriva sentinței civile nr. 3539 din 18 mai 2011 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința recurată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul P.N. ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2012.