ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3599/2012

Decizia nr. 3599/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2/2009 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A. și B., cetățeni moldoveni, au solicitat în contradictoriu cu pârâții C. (în calitate de reprezentant al D.), și E., în calitate de director al D. să se constatate refuzul nejustificat al paratului Ministerul Justiției prin intermediul D. de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române, obligarea pârâtului Ministerul Justiției prin intermediul D. să procedeze la analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetățeniei române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței; obligarea pârâtului Ministerul Justiției să-i acorde daune cominatorii în valoare de 100 lei pe fiecare zi de întârziere de la momentul introducerii cererii de chemare în judecată și până la avizarea dosarului, precum și a cheltuielilor de judecată în solidar cu dna. E. în calitate de Director a D.

În motivare, reclamanții au învederat următoarele:

În fapt, aceștia au depus cereri de redobândire a cetățeniei romane in data de 31 iulie 2009 la Secția Consulara a Ambasadei României la Chișinău, acestea fiind ulterior transmise de către Ministerul Afacerilor Externe către D. spre analizare.

În datele de 30 septembrie 2009, respectiv 06 octombrie 2009, au depus cereri de urgentare solicitând informații concrete cu privire la modul în care s-a lucrat și se lucrează la de redobândire a cetățeniei romane și, în special, când le-au fost programate dosarele spre analizare de către Comisie. Până în acest moment încă nu au primit un răspuns cu toate ca termenul legal de 30 de zile este expirat.

De la momentul înregistrării cererii de redobândire și până în prezent s-au interesat periodic cu privire la stadiul soluționării dosarului la biroul informații din cadrul D., primind de fiecare dată același răspuns, respectiv că dosarul se află în lucru și că trebuie să aibă răbdare.

Cât privește ultimul capăt de cerere, privind acordarea de daune cominatorii in valoare de 100 lei pe fiecare zi de întârziere, consideră ca prin depășirea termenului legal de maxim 5 luni de zile in care Comisia trebuie sa analizeze dosarul reclamanților sunt privați de drepturile legale si constituționale o perioada îndelungată de timp, iar d-na director E. in calitatea sa de conducător al acestei instituții este direct răspunzătoare de cum se gestionează activitatea instituției si prin admiterea acestui capăt de cerere s-ar realiza o reparație echitabila, ca urmare a prejudiciului suferit.

La data de 24 martie 2010 pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât potrivit art. 1, 7, 9 și 14 din O.U.G. nr. 5/2010 competența soluționării acestor cereri și de emitere a ordinului de redobândire a cetățeniei române revine F. și președintelui acestei instituții.

Pe fond arată că la data de 17 martie 2010 a fost fixat termen pentru analizarea cererilor formulate de către reclamanți, însă ulterior că această soluționare a fost amânată la un alt termen.

La data de 24 martie 2010 reclamanții A. si B., în temeiul prevederilor art. 132 C. proc. civ., au formulat o cerere de precizare prin care au solicitat introducerea in cauza a F. și a numitei E., in calitate de președinte a F. urmând a se constata refuzul nejustificat al pârâților de a le comunica ordinul de redobândire a cetățeniei romane și de a-i obliga sa le comunice prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire la sediul ales de îndată ordinul de redobândire a cetățeniei romane de la data analizării cererii de redobândire a cetățeniei romane (indiferent daca acesta este pozitiv sau negativ), respectiv sa fie programați pentru depunerea jurământului de credința fata de tara in maxim 30 zile de la data emiterii ordinului de redobândire a cetățeniei romane, precum și obligarea pârâților sa plătească in solidar suma de 100 lei pe fiecare zi de întârziere cu titlu de daune interese de la data precizării acțiunii si pana la data emiterii ordinului de redobândire a cetățeniei romane.

La data de 14 iunie 2010 pârâta F. a formulat întâmpinare arătând că cererea reclamanților este neîntemeiată.

Astfel învederează că astfel de cereri nu pot fi soluționate decât după ce îi sunt comunicate datele solicitate unor alte autorități, pârâta neaflându-se în culpă procesuală.

Prin sentința civilă nr. 3078 din 23 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești și a respins acțiunea formulată față de acest pârât ca introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă, a admis în parte acțiunea precizată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții F. și E. - președinte al F., a obligat pârâții să procedeze la analizarea cererii de redobândire a cetățeniei române formulată de către reclamanți și a obligat pe aceiași pârâți, în solidar, să plătească reclamanților câte 50 lei pe fiecare zi de întârziere, daune cominatorii, de la data pronunțării și până la analizarea cererilor de redobândire a cetățeniei române. Totodată, a respins ca prematur formulată cererea vizând emiterea ordinului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanții au depus cereri de redobândire a cetățeniei române în data de 31 iulie 2009 la Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău, acestea fiind ulterior transmise de către Ministerul Afacerilor Externe către D. spre analizare.

Conform recunoașterilor pârâților Ministerul Justiției și F. cererile formulate de către reclamanți nu au fost soluționate nici până în prezent, aceștia pretinzând că sunt necesare alte informații suplimentare solicitate unor autorități pentru soluționarea cererilor, neindicând însă în concret care anume informații le sunt necesare în acest sens, respectiv autorităților cărora li s-au adresat în acest scop, nefiind administrate dovezi în acest sens.

Coroborând dispozițiile legale incidente în cauză, respectiv Legea nr. 21/1991 cu situația de fapt reținută prin prezenta, Curtea a reținut că în cauză nu a fost respectată condiția termenului rezonabil, respectiv 5 luni de la data depunerii cererii, refuzul pârâtei F. în a cărei competență se află soluționarea unor astfel de cereri, conform prevederilor O.U.G. nr. 5/2010, fiind astfel nejustificat.

De asemenea potrivit disp. art. 6 parag. nr. 1 din Convenția Europeană a Dreptului Omului, Curtea a reținut că cererile formulate de către reclamanți se impunea a fi soluționate în cadrul unui termen rezonabil, nefiind dovedită culpa reclamanților în refuzul de soluționare a cererilor, nefiind apreciate drept relevante împrejurarea că există un număr foarte mare de cereri adresate pârâților, respectiv procedura de soluționare care constă în solicitarea unor informații suplimentare, acestea nefiind posibil a fi invocate decât în limita termenului de 5 luni menționat anterior, fixat prin chiar dispozițiile Legii nr. 21/1991, republicată.

Cu privire la solicitarea reclamanților privind obligarea acelorași pârâți să emită ordinul de redobândire a cetățeniei române și de a fi programați la depunerea jurământului, Curtea a constatat că acestea au caracter prematur la această dată, nefiind soluționate în vreun mod aceste cereri astfel încât soluția dată să poată fi ulterior cenzurată pe fondul acestei, urmând a fi respinse aceste din urmă cereri ca prematur formulate.

În plus, Curtea a reținut că potrivit disp. art. 17-19 din O.U.G. nr. 5/2010 și disp. art. 14 și urm. din Legea nr. 21/1991, în prezent competența soluționării unor astfel de cereri și de emitere a ordinului de redobândire a cetățeniei române revine exclusiv F., prin președintele acesteia, iar nu pârâtului Ministerul Justiției, astfel încât se constată că nu există o identitate între persoana acestuia și persoana în sarcina căreia legea a stabilit obligația de a statua asupra acestor cereri formulate în temeiul art. 10

1

din Legea nr. 21/1991, considerente care conduc la respingerea acțiunii formulată în contradictoriu cu acest din urmă pârât pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia.

Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pârâtele F. și E., președinte al F. au declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, autoritatea pârâtă susține că în mod greșit instanța de fond a interpretat și aplicat dispozițiile art. 16 din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, din moment ce, pe de o parte, termenul de 5 luni prevăzut de textul de lege invocat este exclusiv pentru verificarea, de către Comisia pentru Cetățenie, a îndeplinirii condițiilor necesare redobândirii cetățeniei române, nefiind aplicabil altor proceduri, cum ar fi cea de avizare a cererii sau de emitere a ordinului de către președintele F.

Totodată, apreciază autoritatea recurentă, concluzia la care a ajuns prima instanță, în sensul că în speța dedusă judecății există un refuz nejustificat de soluționare a cererii de redobândire a cetățeniei române, întrucât "nu a fost respectată condiția termenului rezonabil, respectiv de 5 luni de la data depunerii cererii", este, de asemenea, greșită, din moment ce dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, definesc refuzul nejustificat ca fiind „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea", iar pârâta F. nu a exprimat vreun refuz.

Pe de altă parte, susține recurenta-pârâtă, obligarea la plata de daune cominatorii apare vădit nelegală și netemeinică,

în contextul în care obligarea autorității la soluționarea cererii nu conține vreun termen, iar dispozițiile art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu conțin vreo prevedere referitoare la acordarea daunelor cominatorii, care au un regim juridic special și nu se aplică în litigiile privind contenciosul administrativ.

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurente și a dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, însă în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

4.1. Înalta Curte constată faptul că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 10 noiembrie 2009, cererea de dobândire a cetățeniei române a fost înregistrată la Secretariatul Comisiei pentru Cetățenie la data de 03 februarie 2009, iar președintele Comisiei pentru Cetățenie a stabilit prin rezoluție, în conformitate cu art. 16 din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, republicată, cu modificările și completările ulteriore, termen pentru analizare de către Comisie pentru data de 17 martie 2010.

Potrivit art. 14

1

din actul normativ menționat anterior, „cererea de acordare sau de dobândire a cetățeniei române, formulată potrivit art. 10

1

, este înregistrată la secretariatul tehnic al Comisiei.

Președintele Comisiei pentru cetățenie, prin rezoluție, dispune:

a) solicitarea de relații de la orice autorități cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b) și e);

b) completarea dosarului, în termen de cel mult două luni de la primirea solicitării secretariatului tehnic al Comisiei de către petent, în cazul în care se constată lipsa unor documente necesare soluționării cererii, sub sancțiunea respingerii cererii ca nesusținută;

c) fixarea termenului la care Comisia va verifica îndeplinirea condițiilor necesare acordării au redobândirii cetățeniei române potrivit art. 10

1

, termen care nu va depăși 5 luni de la data înregistrării cererii."

Instanța de control judiciar reține că cererea reclamantei a fost primită și înregistrată la Secretariatul Comisiei pentru Cetățenie la data de 03 februarie 2009 și a primit termen de soluționare prin rezoluția președintelui Comisiei pentru data de 17 martie 2010, deci cu respectarea termenului de 5 luni prevăzut de dispozițiile legale enunțate mai sus.

Așadar, termenul de 5 luni prevăzut de art. 14

1

din Legea nr. 21/1991 se calculează de la data înregistrării cererii la Secretariatul tehnic al Comisiei.

Față de situația de fapt existentă, nesoluționarea cererii de redobândire a cetățeniei până la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, având în vedere cauzele obiective, nu poate fi calificată ca un refuz nejustificat, în sensul Legii contenciosului administrativ, neputându-se identifica „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane”.

În cauza de față, nesoluționarea cererii reclamanților s-a datorat faptului că până la data pronunțării hotărârii judecătorești nu era împlinit termenul de 5 luni prevăzut de lege pentru soluționarea acesteia.

Totodată, având în vedere dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, dispoziții care fac referire la termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), termenul de 30 de zile nu este aplicabil cererilor referitoare la dobândirea sau redobândirea cetățeniei române, Legea nr. 21/1991 stabilind o procedură specială.

Acordarea cetățeniei române nu este un drept absolut sau o obligație pentru statul român, ci doar o posibilitate instituită în favoarea persoanelor care solicită și îndeplinesc condițiile prevăzute de lege, urmând ca președintele F. să aprecieze asupra propunerilor Comisiei, potrivit

art. 11

din Legea nr. 21/1991.

Pe de altă parte, Înalta Curte are în vedere și faptul că cererea reclamanților a fost avizată pozitiv de Comisia pentru cetățenie, ulterior fiind emis Ordinul de aprobare a redobândirii cetățeniei române nr. 159/P din 11 octombrie 2010 (fila 6 dosar recurs).

Prin urmare, în mod greșit instanța de fond a interpretat și aplicat dispozițiile art. 14¹ lit. c) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, devenit art. 16 în urma republicării legii, din moment ce, pe de o parte, termenul de 5 luni prevăzut de textul de lege invocat este exclusiv pentru verificarea, de către Comisia pentru cetățenie, a îndeplinirii condițiilor necesare redobândirii cetățeniei române, nefiind aplicabil altor proceduri, iar pe de altă parte, cererea de redobândire a cetățeniei române a intimatei a fost avizată pozitiv înăuntrul celor 5 luni de la data înregistrării cererii.

4.2. Înalta Curte reține ca fiind nelegală și netemeinică obligarea pârâtei F. la plata daunelor cominatorii de la pronunțarea sentinței până la soluționarea cererii.

Potrivit doctrinei și practicii judiciare daunele cominatorii reprezintă o instituție creată pentru garantarea indirectă a executării obligațiilor de „a face”, intuitu personae.

Înalta Curte reține că procedura contenciosului administrativ vizând executarea titlurilor executorii constituite din hotărâri judecătorești nu prevede o atare sancțiune, procedura de executare fiind una aparte, derogatorie de la dreptul comun (art. 22 și următoarele din Legea nr. 554/2004).

Pe de altă parte, instanța de control judiciar are în vedere și faptul că în dreptul comun posibilitatea de constrângere a debitorului unei obligații de a face care nu se poate realiza decât cu concursul nemijlocit al acestuia și care nu se poate aduce la îndeplinire prin executare silită, nu se poate realiza decât prin aplicarea unei amenzi civile, care se plătește în contul statului și nu al creditorului, creditorul putând însă să fie despăgubit pentru daunele-interese echivalente prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea obligației.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod greșit a obligat pârâta la plata daunelor cominatorii, în cauză nefiind incidente prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004, acesta instituind o procedură specială de sancționare a autorităților, în cazul în care acestea nu execută hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, procedură care este subsecventă actualei etape judiciare.

Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de către pârâta F. și va modifica sentința atacată în sensul că va respinge, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanții A. și B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de F. și E., președinte al F. împotriva sentinței civile nr. 3078 din 23 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică hotărârea atacată în sensul că respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții A. și B.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2012.