ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3111/2007

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia sub nr. 3797/57 din 29 decembrie 2006, reclamantul C.A. a solicitat anularea parțială a raportului nr. 660201/2006 întocmit de D.A. I. din cadrul pârâtei A.N.A.F. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că prin raportul contestat s-a propus neacordarea stimulentelor pe perioada de 3 luni, atât lui cât și unui alt inspector. S-a mai dispus recuperarea debitelor prescrise de la persoanele corespunzătoare. Reclamantul a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea vreunei abateri, întrucât nu avea nici o obligație legată de urmărirea debitului datorat de persoana fizică autorizată P.D., această obligație având-o serviciul biroului colectare din cadrul A.F.P.

Alba Iulia. Contribuabilului respectiv i s-a întocmit decizie de impunere, iar responsabilitatea întocmirii și predării borderourilor pentru debitare reveneau inspectorilor și referenților și nu șefului serviciu. Reclamantul a mai arătat că, oricum, debitul respectiv este prescris și că nu solicită decât anularea prevederilor din Raportul de Audit prin care se stabilesc în sarcina sa anumite sancțiuni. Prin sentința nr. 14 din 09 februarie 2007, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul C.A., împotriva pârâtei A.N.A.F., pentru anularea Raportului din 16 octombrie 2006 întocmit de pârâtă.

Pentru a hotărî astfel a reținut că urmare a constatării neregulilor, consilierul superior al pârâtei avea obligația de a propune luarea unor măsuri disciplinare împotriva reclamantului, astfel că acesta a procedat în conformitate cu dispozițiile art. 65 alin. (1) lit. j) raportat la art. 42 și art. 44 din Legea nr. 188/1999, propunând neacordarea stimulentelor pentru reclamant pe o perioadă de 3 luni. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C. A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ.

În motivare a arătat că în mod greșit Instanța de Fond i-a respins acțiunea, întrucât potrivit fișei postului reclamantul nu avea atribuții privind urmărirea debitelor, aceste atribuții aparținând unui compartiment distinct și anume compartimentul de urmărire care nu se află în subordinea sa, astfel că în mod greșit s-a reținut în culpa sa împrejurarea că borderoul nu a fost găsit și că în mod nejustificat nu i-au fost acordate stimulente pentru o perioadă de 3 luni. Analizând motivele de recurs, soluția Instanței de Fond, probele administrate în cauză precum și dispozițiile art. 304 1 C . proc. civ. , Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Din fișa postului reclamantului rezultă că acesta avea obligația de a verifica și urmări activitatea profesională a lucrărilor din cadrul compartimentului său de serviciu.

Din constatările echipei de control a B.A.P. I. Alba Iulia a rezultat că în cazul contribuabilului P.D., nu s-a înregistrat în registrul rol impozitul pe venit in suma de 8.658.750 lei, sumă care a fost stabilită prin dispoziția de impunere din data de 8 martie 1999 încheiată de inspectorul M.V. și semnată pentru verificare de către șeful de serviciu C.A. Responsabilitatea întocmirii borderoului de debite, nr. 921/1999 si transmiterea acestuia spre debitare, intra in atribuțiile de serviciu a M.V., iar șeful de birou C.A. era obligat sa verifice borderoul de debite întocmit în cadrul biroului și să asigure urmărirea transmiterii lui mai departe în vederea prelucrării si arhivării. Acordarea stimulentelor reprezintă numai o aptitudine de a beneficia de aceste sume pe care ordonatorul principal de credite le repartizează individual în raport de anumite criterii și nu este un drept salarial stabil.

Neacordarea stimulentelor pe o perioadă de 3 luni nu s-a stabilit ca urmare că ar fi fost reținută o abatere disciplinară și nici nu a atras o sancțiune disciplinară a recurentului - reclamant în sensul dispozițiilor Legii nr. 188/1999. Totodată, recurentul nu a dovedit prejudiciul creat având ca efect rezultatul negativ al încălcării ilicite a unui drept subiectiv, nici în privința certitudinii existenței sale și nici în privința posibilității de evaluare a acestuia, păstrându-i-se drepturile salariale deținute. Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că Instanța de Fond a stabilit o corectă situație de fapt, interpretând judicios prevederile legale aplicabile în materie, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin (1) teza a II-a C. proc.

civ., va respinge recursul ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.A. împotriva sentinței nr. 14 din 09 februarie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 iunie 2007.