ÎCCJ, Secția I civilă

Înalta Curte, deliberând cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de petentă, prin apărător, urmează s-o respingă, pentru următoarele considerente: În raport de dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., temeiul acordării acestora părții care a câștigat procesul este culpa procesuală a adversarului său, căzut în pretenții. Or, respingerea sau admiterea cererii de strămutare nu demonstrează culpa procesuală și nu reprezintă o „cădere în pretenții”, în sensul textului menționat. Astfel, cererea de strămutare este un incident procedural, pus de legiuitor la îndemâna părții care are îndoieli asupra imparțialității instanței pe rolul căreia se află litigiul. Ca atare, faptul că judecătorii învestiți cu cererea de strămutare au apreciat că soluționarea acesteia poate sau nu poate fi făcută în condiții de obiectivitate la instanța inițial sesizată, nu înseamnă că petentul are culpa procesuală la care se referă art. 274 alin. (1) C. proc.

civ. De asemenea, respingerea sau admiterea cererii de strămutare nu înseamnă că partea care a cerut strămutarea a căzut în pretenții, deoarece, fiind incident procedural, judecata acesteia nu vizează fondul pretențiilor deduse judecății. Analizând cererea de strămutare,

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Admite cererea formulată de petenta C.I. prin care solicită strămutarea cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 6023/236/2011 al Tribunalului Giurgiu. Strămută judecarea cauzei de la Tribunalul Giurgiu, la Tribunalul Sibiu. Păstrează actele de procedură îndeplinite de instanță înainte de strămutare. Respinge cererea de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2013.