ÎCCJ, Secția I civilă

Înalta Curte, deliberând cu privire la

cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de petentă, prin apărător,

urmează s-o respingă, pentru următoarele considerente:

În raport de dispozițiile art. 274

alin. (1) C. proc. civ., temeiul acordării acestora părții care a câștigat procesul

este culpa procesuală a adversarului său, căzut în pretenții.

Or, respingerea sau admiterea cererii de

strămutare nu demonstrează culpa procesuală și nu reprezintă o „cădere în pretenții”,

în sensul textului menționat.

Astfel, cererea de strămutare este un incident

procedural, pus de legiuitor la îndemâna părții care are îndoieli asupra imparțialității

instanței pe rolul căreia se află litigiul.

Ca atare, faptul că judecătorii învestiți

cu cererea de strămutare au apreciat că soluționarea acesteia poate sau nu poate

fi făcută în condiții de obiectivitate la instanța inițial sesizată, nu înseamnă

că petentul are culpa procesuală la care se referă art. 274 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, respingerea sau admiterea

cererii de strămutare nu înseamnă că partea care a cerut strămutarea a căzut în

pretenții, deoarece, fiind incident procedural, judecata acesteia nu vizează fondul

pretențiilor deduse judecății.

Analizând cererea de strămutare,

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Admite cererea formulată de petenta C.I.

prin care solicită strămutarea cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 6023/236/2011

al Tribunalului Giurgiu.

Strămută judecarea cauzei de la Tribunalul

Giurgiu, la Tribunalul Sibiu.

Păstrează actele de procedură îndeplinite

de instanță înainte de strămutare.

Respinge cererea de obligare a intimatului

la plata cheltuielilor de judecată.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19

iunie 2013.