ÎCCJ, Secția I civilă

Referitor la solicitarea intimatei D.N.A.C. privind cheltuielile de judecată, se reține, în raport de dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., că temeiul acordării acestora părții care a câștigat procesul este culpa procesuală a adversarului său, căzut în pretenții. Or, respingerea cererii de strămutare nu demonstrează culpa procesuală și nu reprezintă o "cădere în pretenții", în sensul textului menționat. Astfel, cererea de strămutare este un incident procedural, pus de legiuitor la îndemâna părții care are îndoieli asupra imparțialității instanței pe rolul căreia se află litigiul. Ca atare, faptul că judecătorii învestiți cu cererea de strămutare au apreciat că soluționarea acesteia poate fi făcută în condiții de obiectivitate la instanța inițial sesizată, nu înseamnă că petenta are culpa procesuală la care se referă art. 274 alin. (1) C. proc.

civ. De asemenea, respingerea cererii de strămutare nu înseamnă că partea care a cerut strămutarea a căzut în pretenții, deoarece, fiind incident procedural, judecata acesteia nu vizează fondul pretențiilor deduse judecății,

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Respinge cererea formulată de petentul V.L. privind strămutarea procesului civil ce formează obiectul Dosarului nr. 15286/325/2011 al Tribunalului Timiș. Respinge cererea intimatei D.N.A.C. privind acordarea cheltuielilor de judecată. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 iunie 2012. Procesat de GGC - CT