ÎCCJ, Secția I civilă
ÎCCJ, Secția I civilă (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se referă de magistratul asistent că, potrivit
programului de evidență informatizată a instanțelor, dosarul ce face obiectul cererii
de strămutare are termen de judecată la data de 25 octombrie 2012, iar intimata
a depus, la data de 28 august 2012, întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei
calității procesuale și excepția lipsei interesului petentei, solicitând, totodată,
cheltuieli de judecată.
Avocat C.P. depune la dosar împuternicire
avocațială și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 RON, respectiv,
timbru judiciar în valoare de 0,3 RON.
Avocat I.C. depune la dosar împuternicire
avocațială și un set de acte, solicitând instanței încuviințarea probei cu înscrisuri,
în susținerea cererii de strămutare.
Înalta Curte, în deliberare, constatând
că înscrisurile solicitate în probațiune sunt concludente, pertinente și utile soluționării
cererii, încuviințează depunerea acestora la dosarul cauzei.
Avocat C.P., cu privire la excepțiile invocate
și susținute de intimată, arată că SC O.P. SA reprezintă interesele Zonei de Producție
VI Muntenia Central, aceasta neavând personalitate juridică. Solicită admiterea
cererii de strămutare, astfel cum a fost formulată.
Avocat I.C. arată că petenta nu are calitate
în dosarul de fond și solicită respingerea cererii de strămutare, astfel cum a precizat
atât în întâmpinarea formulată, cât și potrivit concluziilor orale.
Reprezentanta Ministerului Public pune
concluzii de respingere atât a excepțiilor ridicate, cât și a cererii de strămutare.
Referitor la solicitarea intimatei B.F.
privind acordarea cheltuielile de judecată, se reține, în raport de dispozițiile
art. 274 alin. (1) C. proc. civ., că temeiul acordării acestora părții care a câștigat
procesul este culpa procesuală a adversarului său, căzut în pretenții.
Or, respingerea cererii de strămutare nu
demonstrează culpa procesuală și nu reprezintă o „cădere în pretenții”, în sensul
textului menționat.
Astfel, cererea de strămutare este un incident
procedural, pus de legiuitor la îndemâna părții care are îndoieli asupra imparțialității
instanței pe rolul căreia se află litigiul.
Ca atare, faptul că judecătorii învestiți
cu cererea de strămutare au apreciat că soluționarea acesteia poate fi făcută în
condiții de obiectivitate la instanța inițial sesizată, nu înseamnă că petenta are
culpa procesuală la care se referă art. 274 alin. (1) C. proc. civ.
De asemenea, respingerea cererii de strămutare
nu înseamnă că partea care a cerut strămutarea a căzut în pretenții, deoarece, fiind
incident procedural, judecata acesteia nu vizează fondul pretențiilor deduse judecății,
fapt pentru care, respinge cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Analizând cererea,
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge cererea petentei SC O.P. SA privind
strămutarea procesului civil ce formează obiectul Dosarului nr. 1974/828/2011 al
Tribunalului Argeș, secția civilă, ca fiind formulată de o persoană fără calitate
procesuală activă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17
octombrie 2012.