ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4028/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 97 din 26 ianuarie 2009, Tribunalul Constanța a respins, ca nefondată, excepția lipsei calității procesual active a reclamantei T.V. și excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii; a admis acțiunea reclamantei T.V., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Constanța, prin Primar și a constatat, în favoarea reclamantei, existența unui drept de superficie asupra imobilului situat în Constanța, Palazu Mare compus din dreptul de proprietate asupra construcțiilor identificate prin raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit de ing. B.E. și a planului de situație anexat acestuia (anexa 2), Depozitul Palazu Mare, având următoarele vecinătăți: nord - str. pe lg.

de 225 ml și cuprind între pct. E și F; sud - str. pe lg. de 198,78 ml și cuprins între pct. E și E; est - unitatea militară, pe lg. Totală de 158,97 ml și cuprins între punctele B, C, D, E; la vest - Spitalul T.B.G pe lg. totală de 118,20 ml și cuprins între pct. A și F; a constatat în favoarea reclamantei un drept de folosință pentru suprafața de 25994,45 mp identificat prin același raport de expertiză în limitele notațiilor date de pct. A-B-CE-F; a dispus intabularea dreptului de superficie în favoarea reclamantei. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în speță, dreptul de superficie este constituit prin convenția părților, fostul proprietar al construcțiilor SC F. SA având acordul autorităților locale administrate pentru edificarea acestora.

Curtea de Apel Constanța, secția civilă, prin decizia civilă nr. 284 din 3 decembrie 2009 a admis apelul formulat de pârâtul Municipiul Constanța, prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 97 din 26 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în contradictoriu cu intimata-reclamantă T.V. și pe cale de consecință: a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a respins acțiunea ca nefondată; a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, reclamanta nu a făcut dovada faptului că este titulara unui drept de superficie compus din dreptul de proprietate asupra construcțiilor cumpărate de soțul său T.N., conform facturii nr. 0914580 din 22 octombrie 1998 și dreptul de folosință asupra terenului aferent acestor construcții în suprafață de 25994,45 mp, drept dobândit în baza unei convenții încheiate între autoarea sa SC F. SA.

- proprietara construcțiilor și unitatea administrativ-teritorială Municipiul Constanța - proprietara terenului. Că reclamanta nu și-a înregistrat vreun drept de folosință cu privire la terenul în suprafață de 25987,87 mp și nici nu a făcut dovada că plătește taxe de folosință pentru terenul respectiv. Împotriva deciziei civile mai sus menționată, a declarat recurs reclamanta T.V., criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece : - Statul, înstrăinând dreptul său de proprietate asupra construcțiilor în litigiu, și-a păstrat dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcțiilor, recunoscând noilor entități dreptul de folosință asupra terenului pe care se află activele comerciale.

- Depozitul Palazu Mare și terenul aferent este împrejmuit. - Dobândirea construcțiilor de către recurentă la o licitație publică a transferat dreptul de proprietate al acestuia de la debitor la adjudecător. Construcțiile respective nu au caracter provizoriu, cum susține intimatul, ele au fundații de beton și stâlpi de beton. De vreme ce dreptul de proprietate asupra construcțiilor a intrat în patrimoniul adjudecătorului, este lesne de înțeles că dreptul de folosință al terenului aferent a fost transmis aceleiași persoane, pe întreaga durată de existență a construcțiilor. Recursul este fondat pentru următoarele considerente: Dreptul de superficie este un drept real imobiliar, dezmembrământ al dreptului de proprietate, asupra unui teren, și care constă în dreptul de proprietate al unei persoane, numite superficiar, asupra construcțiilor sau plantațiilor edificate pe terenul altei persoane, teren asupra căruia superficiarul are un drept de folosință.

Prin urmare, în cazul acestui drept real imobiliar, se suprapun două drepturi de proprietate, respectiv dreptul de proprietate al superficiarului asupra construcțiilor sau plantațiilor edificate și dreptul de proprietate asupra terenului pe care s-au edificat aceste construcții și care aparține altei persoane decât constructorul. Dreptul de superficie constituie o derogare de la regula scrisă în dispozițiile art. 492 C. civ., potrivit cărora: orice construcție, plantație sau lucru în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ, cu cheltuiala sa, și că sunt ale lui, până ce se face dovada contrară. In speță, T.N., fostul soț al reclamantei T.V.

(în prezent decedat) - cu factura fiscală nr. 0914580 din 22 octombrie 1998 a dobândit dreptul de proprietate asupra depozitului situat în Constanța, Cartier Palazu Mare, compus din 18 pătule de porumb, birou, vestiar, pod basculă, ca urmare a procesului-verbal de licitație nr. 7118 din 17 octombrie 1998 organizată de Administrația Financiară Constanța, în temeiul art. 67 din O.G. nr. 11/1996 privind executarea creanțelor bugetare, față de debitoarea SC F. SA Constanța. Existența dreptului de proprietate al reclamantei T.V. asupra construcțiilor din Constanța, cartierul Palazu Mare, de pe terenul proprietatea Municipiului Constanța ( 25994,45 mp), atrage după sine un drept de folosință al reclamantei asupra terenului respectiv.

Așadar, reclamanta, care este proprietara construcțiilor din Constanța, cartierul Palazu Mare, are doar posesia și folosința terenului aferent construcțiilor, atributul dispoziției rămânând la proprietarul terenului, respectiv la Municipiul Constanța. Prin urmare, față de cele reținute, se va admite recursul declarat de reclamanta T.V., împotriva deciziei civile nr. 284 din 3 decembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, ce se va modifica în sensul că se va respinge apelul declarat de pârâtul Municipiul Constanța, prin Primar, și se va menține hotărârea instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta T.V. împotriva deciziei nr. 284/C din 3 decembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, pe care o modifică, în sensul că respinge apelul declarat de pârâtul Municipiul Constanța, prin Primar și menține hotărârea instanței de fond. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 iunie 2010.