ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4028/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 97 din 26 ianuarie 2009,

Tribunalul Constanța a respins, ca nefondată, excepția lipsei calității

procesual active a reclamantei T.V. și excepția lipsei de interes în promovarea

acțiunii; a admis acțiunea reclamantei T.V., în contradictoriu cu pârâtul

Municipiul Constanța, prin Primar și a constatat, în favoarea reclamantei,

existența unui drept de superficie asupra imobilului situat în Constanța,

Palazu Mare compus din dreptul de proprietate asupra construcțiilor

identificate prin raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit de ing. B.E.

și a planului de situație anexat acestuia (anexa 2), Depozitul Palazu Mare,

având următoarele vecinătăți: nord - str. pe lg. de 225 ml și cuprind între

pct. E și F; sud - str. pe lg. de 198,78 ml și cuprins între pct. E și E; est -

unitatea militară, pe lg. Totală de 158,97 ml și cuprins între punctele B, C,

D, E; la vest - Spitalul T.B.G pe lg. totală de 118,20 ml și cuprins între pct.

A și F; a constatat în favoarea reclamantei un drept de folosință pentru

suprafața de 25994,45 mp identificat prin același raport de expertiză în

limitele notațiilor date de pct. A-B-CE-F; a dispus intabularea dreptului de

superficie în favoarea reclamantei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut

că, în speță, dreptul de superficie este constituit prin convenția părților,

fostul proprietar al construcțiilor SC F. SA având acordul autorităților locale

administrate pentru edificarea acestora.

Curtea de Apel Constanța, secția civilă, prin decizia

civilă nr. 284 din 3 decembrie 2009 a admis apelul formulat de pârâtul

Municipiul Constanța, prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 97 din 26

ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în contradictoriu cu

intimata-reclamantă T.V. și pe cale de consecință: a schimbat în parte sentința

apelată în sensul că a respins acțiunea ca nefondată; a menținut restul

dispozițiilor sentinței apelate.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut

că, reclamanta nu a făcut dovada faptului că este titulara unui drept de

superficie compus din dreptul de proprietate asupra construcțiilor cumpărate de

soțul său T.N., conform facturii nr. 0914580 din 22 octombrie 1998 și dreptul

de folosință asupra terenului aferent acestor construcții în suprafață de

25994,45 mp, drept dobândit în baza unei convenții încheiate între autoarea sa SC

F. SA. - proprietara construcțiilor și unitatea administrativ-teritorială

Municipiul Constanța - proprietara terenului. Că reclamanta nu și-a înregistrat

vreun drept de folosință cu privire la terenul în suprafață de 25987,87 mp și

nici nu a făcut dovada că plătește taxe de folosință pentru terenul respectiv.

Împotriva deciziei civile mai sus menționată, a

declarat recurs reclamanta T.V., criticând-o ca fiind nelegală, invocând

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece :

- Statul, înstrăinând dreptul său de proprietate

asupra construcțiilor în litigiu, și-a păstrat dreptul de proprietate asupra

terenului aferent construcțiilor, recunoscând noilor entități dreptul de

folosință asupra terenului pe care se află activele comerciale.

- Depozitul Palazu Mare și terenul aferent este

împrejmuit.

- Dobândirea construcțiilor de către recurentă la o

licitație publică a transferat dreptul de proprietate al acestuia de la debitor

la adjudecător.

Construcțiile respective nu au caracter provizoriu,

cum susține intimatul, ele au fundații de beton și stâlpi de beton.

De vreme ce dreptul de proprietate asupra

construcțiilor a intrat în patrimoniul adjudecătorului, este lesne de înțeles

că dreptul de folosință al terenului aferent a fost transmis aceleiași

persoane, pe întreaga durată de existență a construcțiilor.

Recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Dreptul de superficie este un drept real imobiliar,

dezmembrământ al dreptului de proprietate, asupra unui teren, și care constă în

dreptul de proprietate al unei persoane, numite superficiar, asupra

construcțiilor sau plantațiilor edificate pe terenul altei persoane,

teren

asupra căruia superficiarul are un drept de folosință.

Prin urmare, în cazul acestui drept real imobiliar,

se suprapun două drepturi de proprietate, respectiv dreptul de proprietate al

superficiarului asupra construcțiilor sau plantațiilor edificate și dreptul de

proprietate asupra terenului pe care s-au edificat aceste construcții și care

aparține altei persoane decât constructorul.

Dreptul de superficie constituie o derogare de la

regula scrisă în dispozițiile art. 492 C. civ., potrivit cărora: orice

construcție, plantație sau lucru în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate

a fi făcute de către proprietarul acelui pământ, cu cheltuiala sa, și că sunt

ale lui, până ce se face dovada contrară.

In speță, T.N., fostul soț al reclamantei T.V. (în

prezent decedat) - cu factura fiscală nr. 0914580 din 22 octombrie 1998 a dobândit dreptul de proprietate asupra depozitului situat în Constanța, Cartier Palazu Mare,

compus din 18 pătule de porumb, birou, vestiar, pod basculă, ca urmare a

procesului-verbal de licitație nr. 7118 din 17 octombrie 1998 organizată de

Administrația Financiară Constanța, în temeiul art. 67 din O.G. nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare, față de debitoarea SC F. SA Constanța.

Existența dreptului de proprietate al reclamantei T.V.

asupra construcțiilor din Constanța, cartierul Palazu Mare, de pe terenul

proprietatea Municipiului Constanța ( 25994,45 mp), atrage după sine un drept

de folosință al reclamantei asupra terenului respectiv. Așadar, reclamanta,

care este proprietara construcțiilor din Constanța, cartierul Palazu Mare, are

doar posesia și folosința terenului aferent construcțiilor, atributul

dispoziției rămânând la proprietarul terenului, respectiv la Municipiul

Constanța.

Prin urmare, față de cele reținute, se va admite

recursul declarat de reclamanta T.V., împotriva deciziei civile nr. 284 din 3

decembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, ce se va modifica în sensul că se va

respinge apelul declarat de pârâtul Municipiul Constanța, prin Primar, și se va

menține hotărârea instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta T.V. împotriva

deciziei nr. 284/C din 3 decembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, pe care o

modifică, în sensul că respinge apelul declarat de pârâtul Municipiul

Constanța, prin Primar și menține hotărârea instanței de fond.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 iunie 2010.