ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3788/2008

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul R.A.

a chemat în judecată pe pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție și Procurorul General, solicitând instanței să dispună

obligarea pârâților să îi răspundă la petițiile

pe care le-a adresat în decursul

timpului și să dispună obligarea

acestora la plata de despăgubiri.

În motivarea acțiunii,

reclamantul arată, în esență, că pe parcursul ultimilor 3 ani a adresat

pârâților petiții prin care a solicitat soluționarea

unor aspecte referitoare la drepturile și interesele sale legitime,

fără a primi

răspunsuri de la cei pârâți în prezenta cauză.

Reclamantul a arătat că pretinde

despăgubiri în sumă de 64 milioane

dolari S.U.A.

pentru prejudiciul cauzat prin faptul de a nu i se răspunde, ceea

ce a

avut drept consecință imposibilitatea sa de soluționare a problemelor sesizate

prin petițiile adresate.

Ulterior depunerii întâmpinării

de către Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, reclamantul

a formulat cerere de înscriere în fals împotriva acestui înscris, motivat de

faptul că documentul este semnat de altă persoană decât cea abilitată să

reprezinte instituția pârâtă.

Prin sentința civilă nr. 2846

din 13 noiembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal:

-

a respins cererea de înscriere în fals, formulată de reclamant,

reținând

că întâmpinarea a fost semnată de o persoană împuternicită se semneze

documentul pentru procurorul general;

- a respins excepția

inadmisibilității acțiunii, invocată prin întâmpinare, reținând că nu sunt

aplicabile dispozițiile art. 7 cu referire la art. 2 alin. (1) lit. j) din

Legea nr. 554/2004 întrucât în cauză se contestă refuzul de soluționare a

cererii;

- a respins acțiunea

reclamantului ca neîntemeiată, reținând că reclamantul a depus la dosar o

solicitare de informații de interes public, o plângere penală împotriva unor

judecători, o sesizare penală cu privire la un senator și o petiție cu privire la

care nu s-a făcut dovada expedierii. In consecință, instanța a reținut că

reclamantul nu a făcut dovada faptului că i-a fost încălcat dreptul de a primi

răspuns la petițiile pe care susține că le-a formulat „în mod continuu în

ultimii 3 ani".

Împotriva sentinței civile nr. 2846

din 13 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul R.A., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, reiterând cererea de înscriere în fals cu privire

la întâmpinarea pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

și susținând, în esență, că procurorul general refuză constant să soluționeze

petițiile ce îi sunt adresate și ignoră obligațiile ce îi revin conform art. 2 din

O.G. nr. 27/2002. Recurentul - reclamant își susține afirmațiile referitoare la

faptul că procurorii refuză să soluționeze plângeri penale prin invocarea unor

acte ale Completului de 9 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant invocă excepția de

neconstituționalitate a prevederilor H.G. nr. 1897/2006

care nu permite proba petiționarii.

Înalta Curte constată

că recurentul-reclamant nu și-a concretizat intenția exprimată prin cererea de

recurs de a invoca excepția de neconstituționalitate a prevederilor H.G. nr. 1897/2006,

întrucât nu a susținut-o în fața instanței cu ocazia dezbaterilor și nici nu a

prezentat eventuale critici de neconstituționalitate a reglementării

respective.

Analizând cauza prin prisma

motivelor de recurs invocate de recurentul-reclamant, în raport cu dispozițiile

art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

Nu pot fi primite criticile din

recurs referitoare la faptul că instanța de fond în mod greșit ar fi respins

cererea de înscriere în fals cu privire la întâmpinarea depusă de Ministerul

Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, atâta timp

cât acest document a fost semnat de persoana împuternicită în acest sens,

împrejurare certificată prin aplicarea sigiliului instituției.

De asemenea, sunt neîntemeiate

criticile din recurs și este legală și

temeinică

soluția instanței de fond în ceea ce privește faptul că reclamantul

nu a

făcut dovada petițiilor adresate Ministerului Public, în privința cărora se

susține că procurorul general nu și-ar fi îndeplinit obligația legală de a

răspunde în termenul legal, iar dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 27/2002, la

care face referire recurentul, nu sunt relevante în privința aspectelor

incidente cauzei.

In ceea ce privește decizia

Completului de 9 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, se constată

că acest document nu are legătură cu aspectele ce fac obiectul litigiului

privitoare la neîndeplinirea obligațiilor ce revin instituțiilor publice în

activitatea de petiționare, atâta timp cât este o hotărâre judecătorească prin

care a fost soluționat recursul declarat de petentul R.A. împotriva sentinței nr.

79 din 21 ianuarie 2005 pronunțată de Secția penală a înaltei Curți de Casație

și Justiție.

Fată de cele arătate, înalta

Curte constată că sentința civilă atacată este legală și temeinică, astfel că,

în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat

de R.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de R.A. împotriva

sentinței civile nr. 2846 din 13 noiembrie 2007 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30

octombrie 2008.