ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3788/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul R.A. a chemat în judecată pe pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Procurorul General, solicitând instanței să dispună obligarea pârâților să îi răspundă la petițiile pe care le-a adresat în decursul timpului și să dispună obligarea acestora la plata de despăgubiri. În motivarea acțiunii, reclamantul arată, în esență, că pe parcursul ultimilor 3 ani a adresat pârâților petiții prin care a solicitat soluționarea unor aspecte referitoare la drepturile și interesele sale legitime, fără a primi răspunsuri de la cei pârâți în prezenta cauză.

Reclamantul a arătat că pretinde despăgubiri în sumă de 64 milioane dolari S.U.A. pentru prejudiciul cauzat prin faptul de a nu i se răspunde, ceea ce a avut drept consecință imposibilitatea sa de soluționare a problemelor sesizate prin petițiile adresate. Ulterior depunerii întâmpinării de către Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, reclamantul a formulat cerere de înscriere în fals împotriva acestui înscris, motivat de faptul că documentul este semnat de altă persoană decât cea abilitată să reprezinte instituția pârâtă.

Prin sentința civilă nr. 2846 din 13 noiembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal: - a respins cererea de înscriere în fals, formulată de reclamant, reținând că întâmpinarea a fost semnată de o persoană împuternicită se semneze documentul pentru procurorul general; - a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată prin întâmpinare, reținând că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7 cu referire la art. 2 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 554/2004 întrucât în cauză se contestă refuzul de soluționare a cererii; - a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată, reținând că reclamantul a depus la dosar o solicitare de informații de interes public, o plângere penală împotriva unor judecători, o sesizare penală cu privire la un senator și o petiție cu privire la care nu s-a făcut dovada expedierii.

In consecință, instanța a reținut că reclamantul nu a făcut dovada faptului că i-a fost încălcat dreptul de a primi răspuns la petițiile pe care susține că le-a formulat „în mod continuu în ultimii 3 ani". Împotriva sentinței civile nr. 2846 din 13 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul R.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând cererea de înscriere în fals cu privire la întâmpinarea pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și susținând, în esență, că procurorul general refuză constant să soluționeze petițiile ce îi sunt adresate și ignoră obligațiile ce îi revin conform art. 2 din O.G.

nr. 27/2002. Recurentul - reclamant își susține afirmațiile referitoare la faptul că procurorii refuză să soluționeze plângeri penale prin invocarea unor acte ale Completului de 9 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant invocă excepția de neconstituționalitate a prevederilor H.G. nr. 1897/2006 care nu permite proba petiționarii. Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu și-a concretizat intenția exprimată prin cererea de recurs de a invoca excepția de neconstituționalitate a prevederilor H.G. nr. 1897/2006, întrucât nu a susținut-o în fața instanței cu ocazia dezbaterilor și nici nu a prezentat eventuale critici de neconstituționalitate a reglementării respective.

Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentul-reclamant, în raport cu dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare. Nu pot fi primite criticile din recurs referitoare la faptul că instanța de fond în mod greșit ar fi respins cererea de înscriere în fals cu privire la întâmpinarea depusă de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, atâta timp cât acest document a fost semnat de persoana împuternicită în acest sens, împrejurare certificată prin aplicarea sigiliului instituției.

De asemenea, sunt neîntemeiate criticile din recurs și este legală și temeinică soluția instanței de fond în ceea ce privește faptul că reclamantul nu a făcut dovada petițiilor adresate Ministerului Public, în privința cărora se susține că procurorul general nu și-ar fi îndeplinit obligația legală de a răspunde în termenul legal, iar dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 27/2002, la care face referire recurentul, nu sunt relevante în privința aspectelor incidente cauzei. In ceea ce privește decizia Completului de 9 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, se constată că acest document nu are legătură cu aspectele ce fac obiectul litigiului privitoare la neîndeplinirea obligațiilor ce revin instituțiilor publice în activitatea de petiționare, atâta timp cât este o hotărâre judecătorească prin care a fost soluționat recursul declarat de petentul R.A.

împotriva sentinței nr. 79 din 21 ianuarie 2005 pronunțată de Secția penală a înaltei Curți de Casație și Justiție. Fată de cele arătate, înalta Curte constată că sentința civilă atacată este legală și temeinică, astfel că, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de R.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de R.A. împotriva sentinței civile nr. 2846 din 13 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2008.