ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4559/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, reclamantul B.C. a formulat plângere

prealabilă, întemeiată pe dispozițiile art. 7 din Legea Contenciosului

Administrativ, în ceea ce privește excepția de nelegalitate prevăzută la art. 4

din aceeași lege față de încheierea de ședință din 1 martie  2007 (Dosar nr.

454/2/2007) al secției a II-a penală a Curții de Apel București.

În motivarea cererii reclamantul a

arătat că prin încheierea de ședință din data de 1 martie 2007 a fost obligat

la plata cheltuielilor de judecată, fără a avea posibilitatea de a formula

recurs.

A mai solicitat reclamantul, în temeiul

dispozițiilor art. 998, art. 999 și art. 1000 C. civ. stabilirea răspunderii civile

delictuale a persoanelor vinovate, constituindu-se în acest sens parte vătămată

și solicitând despăgubiri în cuantum de 150.000 mii lei.

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, a invocat din oficiu excepția inadmisibilității

acțiunii formulate de reclamantul B.C.

Prin sentința civilă nr. 2965 din 21 noiembrie 2007 Curtea

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis

excepția privind inadmisibilitatea cererii și pe cale de consecință a respins

ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul B.C.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a

reținut, în esență, că excepția de nelegalitate invocată de reclamantul B.C. nu

poate fi primită, întrucât se invocă nelegalitatea unei hotărâri care privește

o cauză penală și nu nelegalitatea unui act administrativ normativ sau

individual astfel cum este definit la art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva sentinței civile nr. 2965 din 21

noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul B.C. susținând în esență

următoarele:

- sentința instanței de fond a fost dată de

alți judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii;

-

sentința civilă nr. 2965

din 21 noiembrie 2007 nu este semnată de nici un membru al completului care are

luat parte la dezbaterea în fond a pricinii; sentința sus menționată este

lipsită de temei legal. Recursul este nefondat.

Examinând sentința atacată în raport cu actele

și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu

dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este

nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 cu

modificările și completările ulterioare stabilesc regimul juridic aplicabil

instituției excepției de nelegalitate.

Astfel, excepția de nelegalitate reprezintă un

mijloc de apărare, o cale indirectă de control al legalității unui act

administrativ, care poate fi utilizată numai în cadrul unui proces aflat pe

rol, indiferent de natura acestuia.

Excepția de nelegalitate nu poate avea ca

obiect decât un act administrativ unilateral, individual sau normativ, emis de

o autoritate publică, în vederea organizării executării legii sau a executării

în concret a legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice în

sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, în mod corect, instanța de fond a

respins acțiunea formulată de reclamantul B.C. ca inadmisibilă, întrucât

excepția de nelegalitate invocată vizează o hotărâre judecătorească (încheierea

din ședința publică) care privește o cauză penală și nu un act administrativ,

astfel cum este definit la art. 2 lit. c) din Legea Contenciosului

Administrativ.

Nici celelalte critici nu pot fi reținute,

pentru că hotărârea a fost pronunțată de aceeași judecători care au luat parte

la dezbaterea în fond a pricinii și poartă semnăturile judecătorilor și

grefierilor, îndeplinind cerințele art. 261 alin. (1) pct. 1 și pct. 8 C. proc.

civ.

Pentru

considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312

alin.

(1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca

nefondat,

menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și

legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de B.C. împotriva

sentinței civile nr. 2965 din 21 noiembrie 2007 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 decembrie 2008.

Irevocabilă.