ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2127/2008

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Înalta Curte de Casație

și Justiție sub nr. 7252 din 4 martie 2008, reclamantul B.C. a solicitat, în contradictoriu

cu Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

anularea actelor administrative emise de pârâtă în Dosarul nr. 2773/2/2007 și

nr. 15287/3/1006, suspendarea actelor administrative până la soluționarea acțiunii

privind obligarea pârâtei la emiterea unor noi acte administrative și obligarea

la plata de daune morale și materiale în sumă de 100.000 RON.

În motivarea cererii,

reclamantul, care a solicitat practic anularea și suspendarea a două hotărâri judecătorești,

cu nr. 2050 din 10 septembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 2773/2/2007 și respectiv

nr. 4300 din 4 octombrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 15287/3/2006, ambele rămase

irevocabile prin decizii pronunțate de Înalta Curte, a arătat că i-au fost încălcate

toate drepturile fundamentale recunoscute de Constituție și a fost împiedicat să

își realizeze un drept subiectiv, viitor și previzibil, în sensul Legii contenciosului

administrativ nr. 554/2004.

Curtea a rămas în pronunțare

asupra excepției inadmisibilității cererii și a hotărât admiterea excepției și în

consecință respingerea prezentei cereri ca inadmisibilă, pentru următoarele considerații.

Potrivit art. 1 din Legea

nr. 554/2004 modificată și completată, „orice persoană care se consideră vătămată

într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică,

printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri,

se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea

actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea

pagubei ce i-a fost cauzată”.

Reclamantul se plânge

împotriva unor hotărâri judecătorești și solicită anularea lor.

Sesizarea instanței de

contencios administrativ poate fi realizată numai pentru anularea unui act administrativ.

Hotărârile judecătorești

nu sunt acte administrative.

În cazul pronunțării hotărârilor

judecătorești instanțele de judecată acționează în virtutea atribuțiilor jurisdicționale

obligatorii și nu în virtutea unor atribuții administrative.

Mai mult, Înalta Curte

de Casație și Justiție, conform art. 4 pct. 1 C. proc. civ., judecă recursurile

declarate împotriva hotărârilor Curților de Apel și a altor hotărâri, în cazurile

prevăzute de lege, neputând fi învestită cu soluționarea unei cereri în fond, astfel

încât și sub acest aspect cererea analizată este inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată

de B.C., ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 27 mai 2008.