ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.04.2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2956/2007

HOTĂRÂRE
11.04.2007
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2956/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursurilor civile de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

V.R., V.T., C.E. au chemat în

judecată Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de

D.G.F.P. Constanța, Primăria și Consiliul local al comunei Nicolae Bălcescu,

C.C. Dorobanțu, pe T.I. și T.E. solicitând să se constate nulitatea actului de

preluare a imobilelor situate în satul Dorobanțu comuna Nicolae Bălcescu,

județul Constanța respectiv un teren de 4000 mp și construcțiile existente pe

acesta în anul 1949 (casa cu 5 camere și anexe gospodărești), terenul de 3000

mp loc de casă situat în satul Dorobanțu comuna Nicolae Bălcescu, județul

Constanța.

De asemenea, au solicitat să se

constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1685/1981

prin care pârâții T.I. și E. au cumpărat 3 camere de locuit cu o suprafață de

67,56 mp și să fie obligați toți pârâții să le lase în deplină proprietate și

posesie imobilele în discuție și să îi despăgubească cu valoarea de circulație

a construcțiilor demolate.

Reclamanții au evaluat imobilul la

700 milioane lei vechi și au invocat ca temei juridic al acțiunii art. 480,

art. 481 C. civ., art. 948 și art. 968 C. civ. precum și Legea nr. 213/1998 și

H.G. nr. 11 din 19 ianuarie 1997.

Tribunalul Constanța, secția civilă,

prin sentința nr. 81 din 19 februarie 2001 a respins ca nefondată acțiunea.

Curtea de Apel Constanța, secția

civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, prin decizia

nr. 254/C din 8 noiembrie 2006, a admis apelul declarat de reclamanții V.R.,

V.T. și C.E. împotriva sentinței nr. 81 din 19 februarie 2001 a Tribunalului

Constanța, secția civilă.

A schimbat în tot hotărârea apelată

în sensul că a respins acțiunea ca rămasă fără obiect.

Instanța a reținut că urmare

aplicării Legii nr. 10/2001 primarul comunei Nicolae Bălcescu a emis

dispozițiile nr. 343 și nr. 344 din 22 august 2006 prin care a aprobat

restituirea în natură a terenului în suprafață de 4349 mp situat în

intravilanul satului Dorobanțu comuna Nicolae Bălcescu județul Constanța fostă

proprietate a autorilor reclamanților cât și acordarea de despăgubiri pentru

terenul în suprafață de 2651 mp și construcțiile ce au fost înstrăinate

anterior adoptării Legii nr. 10/2001 care nu mai pot fi restituite în natură.

Reclamanții au fost puși în posesie

cu terenul în suprafață de 4349 mp conform procesului-verbal din 31 august

2006.

Astfel fiind, instanța a conchis că

întrucât reclamanții și-au dobândit în natură bunurile preluate abuziv de la

stat în perioada 1945-1989, iar pentru imobilele ce nu mai puteau fi restituite

în natură au acceptat acordarea de despăgubiri în echivalent conform titlului

VII al Legii nr. 247/2005 drepturile lor au fost recunoscute și realizate

într-o procedură specială, și prin urmare acțiunea în revendicare a rămas fără

obiect.

În contra menționatei decizii a

declarat recurs F. Constanța invocând motivul de casare prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

La termenul din 11 aprilie 2007 s-a

pus în discuția părților incidența în cauză, în raport de valoarea imobilului

revendicat invocată prin acțiune de 700 milioane lei vechi, respectiv

170.936.000 lei vechi stabilită prin expertiza tehnică efectuată la instanța de

fond, a dispozițiilor art. II pct. 2 din Legea nr. 219/2005 la data

soluționării apelului, respectiv lipsa competenței materiale a Curții de Apel

Constanța de a judeca la 8 noiembrie 2006 apelul declarat în cauză.

Recursul este fondat pentru motivul

de ordine publică pus în discuție din oficiu.

Astfel, potrivit art. 2 pct. 1 lit.

b) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr.

138/2000, așa cum acest punct a fost modificat ulterior prin art. I pct. 1 din

Legea nr. 219/2005 privind aprobarea O.U.G. nr. 138/2000 pentru modificarea și

completarea Codului de procedură civilă, tribunalele judecă în primă instanță

procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste

5 miliarde lei vechi, cu excepțiile expres evidențiate de text între care însă

nu figurează și prezentul litigiu.

Aceasta însemnează că sub valoarea

menționată, procesele și cererile în materie civilă intră în competența de

soluționare a judecătoriilor, în prim grad de jurisdicție, conform art. 1 pct.

1 C. proc. civ., iar apelurile declarate în atari litigii revin conform art. 2

pct. 2 C. proc. civ. în competența de judecată a tribunalelor.

Așa fiind, apelul declarat în cauză

de reclamanții V.R., V.T. și C.E. și care nu fusese soluționat la data intrării

în vigoare a Legii nr. 219/2005 publicată în M.Of. nr. 609 din 14 iulie 2005

având în vedere și valoarea obiectului litigiului, a devenit de competența

tribunalului.

De asemenea, art. II alin. (2) din

Legea nr. 219/2005 statuează că apelurile aflate pe rolul curților de apel la

data intrării în vigoare a prezentei legi și care potrivit prezentei legi, sunt

de competența tribunalului se trimit la tribunale.

Pe cale de consecință și întrucât

norma tranzitorie cuprinsă în art. II alin. (2) din Legea nr. 219/2005 este de

imediată aplicare, iar la data intrării în vigoare a Legii nr. 219/2005 apelul

declarat de reclamanții V.R., V.T. și C.E. se afla pe rolul Curții de Apel

Constanța, aceasta trebuia să constate că nu mai era competentă să îl soluționeze

și trebuia să trimită dosarul Tribunalului Constanța devenit competent să îl

judece.

Așa fiind, urmează a admite

recursul, a casa decizia atacată și a trimite cauza Tribunalului Constanța

pentru soluționarea apelului declarat de reclamanții V.R., V.T. și C.E.

Admite recursurile declarate de

reclamanții C.E., V.R.D. și V.T. și pârâta F, societate C.C. Constanța

împotriva deciziei civile nr. 254/C din 8 noiembrie 2006 a Curții de Apel

Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări

sociale, pe care o casează și trimite cauza la Tribunalul Constanța pentru

soluționarea apelului declarat de reclamanți.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 11 aprilie 2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-10-26
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5556/2010
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Reclamanta U.J.C.C. Constanța a solicitat anularea parțială, pentru terenul în suprafață de 2.000 mp, a dispoziției nr. 343 din 22 august 2006 emisă de Primarul comunei Nicolae Bălcescu, județul
ÎCCJ 2004-10-01
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5409/2004
Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 10074/1996 pe rolul Judecătoriei Constanța reclamanții N.I.M., N.M., M.N. și G.M.N. au chemat în judecată p
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1661/2017
Prin cererea înregistrată sub nr. 99/2006 pe rolul Tribunalului Constanța, secția civilă, reclamantele A. și B. au chemat în judecată pe pârâtul Primarul municipiului Constanța, solicitând anularea Dispoziției nr. 3987 din 30 noiembrie 2005
ÎCCJ 2007-10-03
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6283/2007
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta O.A. a solicitat Tribunalului Constanța, pe rolul căruia cauza a fost înregistrată sub nr. 690 din 3 mai 2004, anularea dispoziției de respinge
ÎCCJ 2007-11-09
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7583/2007
Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin contestația înregistrată la data de 9 mai 2006 reclamantul L.I. a chemat în judecată pe pârâtul primarul municipiului Constanța solicitând i
Sursă