ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7010/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La data de 3 iunie 2010, contestatoarea C.M. în contradictoriu cu intimatul Centrul de Pregătire Profesională în Cultură București a solicitat Tribunalului Prahova ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea absolută a Deciziei nr. 88 din 28 aprilie 2010 prin care s-a dispus încetarea raporturilor de muncă, repunerea părților în situația anterioară și obligarea intimatului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate majorate, reactualizate începând cu 1 mai 2011. Prin Sentința civilă nr. 1720 din 16 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova a fost respinsă contestația ca neîntemeiată reținându-se în considerentele hotărârii că postul deținut inițial de contestatoare a fost reorganizat, determinat de ridicarea cheltuielilor publice, procedându-se la scoaterea la concurs a postului de referent.

În urma rezultatelor obținute cu ocazia concursului, contestatoarea nu a obținut un punctaj corespunzător pentru ocuparea postului, motiv pentru care prin Decizia nr. 88/2010 s-a dispus încetarea raportului de muncă cu contestatoarea. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea criticând-o pentru nelegalitate, sens în care a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. Prin Decizia civilă nr. 671 din 22 martie 2011 Curtea de Apel Ploiești, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins ca neîntemeiat recursul formulat de contestatoarea C.M. Pentru a decide astfel Curtea a reținut, în esență, că prin Ordinul Ministerului Culturii și Patrimoniului Național nr. 2070/2010 s-a aprobat Regulamentul de Organizare și Funcționare și structura organizatorică a Centrului de Pregătire Profesională, iar prin art. XII din H.G.

nr. 1410/2009, s-a reorganizat Centrul de Pregătire Profesională în Cultură Sinaia și cu Institutul de Memorie Culturală. Potrivit art. 4, art. XII din H.G. nr. 1401/2009, personalul disponibilizat a beneficiat de protecție socială. Recurenta a îndeplinit funcția de îngrijitor începând cu data de 10 august 2001, iar din 2 martie 2003 de recepționeră. Reorganizarea Centrului de Pregătire Profesională în Cultură a determinat înlăturarea postului de recepționeră. Urmare a reorganizării s-a decis examinarea salariaților în vederea încadrării pe posturile existente. Contestatoarea a participat la acest examen pentru un post de referent dar nu a întrunit punctajul necesar pentru a ocupa postul. Împotriva acestei decizii contestatoarea a formulat o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. În motivarea cererii revizuenta a susținut că, instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 73 alin. (1), 74 alin. (2), 75, 76 și 78 C. muncii, încălcând principiul securității juridice și pronunțând o hotărâre divergentă cu a altei instanțe, atât timp cât un alt complet de judecată specializat în soluționarea litigiilor de muncă din cadrul aceleiași instanțe de judecată, Tribunalul Prahova a pronunțat Sentința civilă nr. 356 din 1 martie 2011 în Dosarul nr. 3608/105/2010, având ca obiect o contestație întemeiată pe aceeași cauză, și în baza acelorași temeiuri legale.

În sensul celor mai sus menționate, revizuenta a invocat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care, prin Hotărârea din 27 ianuarie 2009 privind cererile nr. 24428/03 și nr. 26977/03, Ștefan și Ștef contra României, secția a III-a a Curții Europene a reținut că „dacă o practică divergentă se dezvoltă în rândul celei mai înalte autorități judiciare a țării, aceasta devine ea însăși o sursă de insecuritate juridică aducând astfel atingere principiului securității juridice și reducând încrederea publicului în sistemul judiciar (Bucur contra României). Pentru aceste motive revizuenta a solicitat admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a Sentinței civile nr. 1720 din 16 decembrie 2010 a Tribunalului Prahova și drept consecință admiterea contestației.

Cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 671 din 22 martie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești este nefondată. Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, în aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. În prezenta cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul citat, deoarece hotărârea a cărei revizuire se cere și Sentința civilă nr. 356 din 1 martie 2011 a Tribunalului Prahova nu au aceleași părți și sunt date de instanțe de grade diferite chiar dacă obiectul este același.

În ceea ce privește susținerea potrivit căreia s-ar fi încălcat principiul securității juridice invocat și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Înalta Curte constată că revizuenta nu a făcut dovada existenței unei practici divergente în soluționarea cererilor de revizuire întemeiate pe cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., astfel încât critica este nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 671 din 22 martie 2011 a Curții de Apel Ploiești, formulată de revizuenta C.M. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2012. Procesat de GGC - AS