ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7010/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

La data de 3 iunie 2010, contestatoarea C.M.

în contradictoriu cu intimatul Centrul de Pregătire Profesională în Cultură

București a solicitat Tribunalului Prahova ca prin hotărârea ce o va pronunța

să constate nulitatea absolută a Deciziei nr. 88 din 28 aprilie 2010 prin care

s-a dispus încetarea raporturilor de muncă, repunerea părților în situația

anterioară și obligarea intimatului la plata unei despăgubiri egale cu

salariile indexate majorate, reactualizate începând cu 1 mai 2011.

Prin Sentința civilă

nr. 1720 din 16 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova a fost respinsă

contestația ca neîntemeiată reținându-se în considerentele hotărârii că postul

deținut inițial de contestatoare a fost reorganizat, determinat de ridicarea

cheltuielilor publice, procedându-se la scoaterea la concurs a postului de

referent.

În urma rezultatelor

obținute cu ocazia concursului, contestatoarea nu a obținut un punctaj

corespunzător pentru ocuparea postului, motiv pentru care prin Decizia nr.

88/2010 s-a dispus încetarea raportului de muncă cu contestatoarea.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs contestatoarea criticând-o pentru nelegalitate, sens

în care a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Prin Decizia civilă

nr. 671 din 22 martie 2011 Curtea de Apel Ploiești, secția conflicte de muncă

și asigurări sociale, a respins ca neîntemeiat recursul formulat de

contestatoarea C.M.

Pentru a decide

astfel Curtea a reținut, în esență, că prin Ordinul Ministerului Culturii și

Patrimoniului Național nr. 2070/2010 s-a aprobat Regulamentul de Organizare și

Funcționare și structura organizatorică a Centrului de Pregătire Profesională,

iar prin art. XII din H.G. nr. 1410/2009, s-a reorganizat Centrul de Pregătire

Profesională în Cultură Sinaia și cu Institutul de Memorie Culturală.

Potrivit art. 4, art.

XII din H.G. nr. 1401/2009, personalul disponibilizat a beneficiat de protecție

socială.

Recurenta a

îndeplinit funcția de îngrijitor începând cu data de 10 august 2001, iar din 2

martie 2003 de recepționeră.

Reorganizarea

Centrului de Pregătire Profesională în Cultură a determinat înlăturarea

postului de recepționeră.

Urmare a

reorganizării s-a decis examinarea salariaților în vederea încadrării pe

posturile existente.

Contestatoarea a

participat la acest examen pentru un post de referent dar nu a întrunit

punctajul necesar pentru a ocupa postul.

Împotriva acestei

decizii contestatoarea a formulat o cerere de revizuire întemeiată pe

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În motivarea cererii

revizuenta a susținut că, instanța de fond a interpretat și aplicat greșit

dispozițiile art. 73 alin. (1), 74 alin. (2), 75, 76 și 78 C. muncii, încălcând

principiul securității juridice și pronunțând o hotărâre divergentă cu a altei

instanțe, atât timp cât un alt complet de judecată specializat în soluționarea

litigiilor de muncă din cadrul aceleiași instanțe de judecată, Tribunalul

Prahova a pronunțat Sentința civilă nr. 356 din 1 martie 2011 în Dosarul nr.

3608/105/2010, având ca obiect o contestație întemeiată pe aceeași cauză, și în

baza acelorași temeiuri legale.

În sensul celor mai

sus menționate, revizuenta a invocat jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului care, prin Hotărârea din 27 ianuarie 2009 privind cererile

nr. 24428/03 și nr. 26977/03, Ștefan și Ștef contra României, secția a III-a a

Curții Europene a reținut că „dacă o practică divergentă se dezvoltă în rândul

celei mai înalte autorități judiciare a țării, aceasta devine ea însăși o sursă

de insecuritate juridică aducând astfel atingere principiului securității

juridice și reducând încrederea publicului în sistemul judiciar (Bucur contra

României).

Pentru aceste motive

revizuenta a solicitat admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a

Sentinței civile nr. 1720 din 16 decembrie 2010 a Tribunalului Prahova și drept

consecință admiterea contestației.

Cererea de revizuire

a Deciziei civile nr. 671 din 22 martie 2001 pronunțată de Curtea de Apel

Ploiești este nefondată.

Potrivit

dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea poate fi cerută dacă

există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de

grade diferite, în aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași

calitate.

În prezenta cauză nu

sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul citat, deoarece hotărârea a

cărei revizuire se cere și Sentința civilă nr. 356 din 1 martie 2011 a

Tribunalului Prahova nu au aceleași părți și sunt date de instanțe de grade

diferite chiar dacă obiectul este același.

În ceea ce privește

susținerea potrivit căreia s-ar fi încălcat principiul securității juridice

invocat și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Înalta Curte

constată că revizuenta nu a făcut dovada existenței unei practici divergente în

soluționarea cererilor de revizuire întemeiate pe cazul prevăzut de art. 322

pct. 7 C. proc. civ., astfel încât critica este nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire a Deciziei civile nr. 671 din 22 martie 2011 a Curții de Apel

Ploiești, formulată de revizuenta C.M.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - AS