ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 743/2013

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia nr. 4978 din 24 octombrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. 928/57/2006, s-au admis recursurile declarate de inculpații A.V.C. și M.A.I. împotriva Deciziei penale nr. 28 din 20 februarie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, a fost casată Decizia penală atacată și Sentința penală nr. 22 din 25 ianuarie 2006 a Tribunalului Hunedoara numai cu privire la pedepsele aplicate inculpaților. S-a făcut aplicarea art. 86 1 C. pen. și s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului M.A.I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (3) C. pen., pe termenul de încercare de 6 ani. Pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 3 alin. (1) lit. a) - d) C. pen., urmând ca acesta să se prezinte trimestrial, în ultima zi de joi, la Serviciul de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Hunedoara. S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a), b) C. pen. și s-a suspendat executarea pedepsei accesorii conform art. 71 alin. (5) C. pen. Conform art. 357 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen.

Au fost înlăturate din conținutul pedepsei accesorii aplicată inculpatului A.V.C. dispozițiile art. 64 lit. c) și e) C. pen. S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârilor cu privire la ambii inculpați. împotriva acestei decizii, la data de 1 octombrie 2012, contestatorul A.M. a formulat contestație în anulare, susținând că "dovada îndeplinirii procedurii de citare confirmă că nu s-a aflat la domiciliu, astfel că nu i s-a comunicat citația emisă, iar el nu avea cum să aibă cunoștință de termenul de judecată stabilit", invocând cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen. Examinând în principiu contestația în anulare formulată în temeiul art. 386 lit. a) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că este inadmisibilă. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia sunt remediate erori ce nu pot fi înlăturate pe alte căi, fiind deci o cale de anulare pentru vicii și nulități relativ la actele de procedură, ce trebuie folosită numai în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, cu respectarea termenelor în care titularii acesteia o pot formula, contribuind astfel la consolidarea principiului stabilității hotărârilor judecătorești definitive. Conform dispozițiilor art. 391 alin. (1) C. proc. pen., contestația în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. a) - c) și e) C. proc. pen., este supusă unei verificări prealabile judecării în fond a acesteia, astfel că, înainte de a se pronunța asupra cererii de contestație, instanța este obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii.

În această etapă procesuală instanța este obligată să examineze dacă cererea introdusă privește o hotărâre definitivă, dacă este introdusă în termenul prevăzut de art. 388 C. proc. pen., dacă motivul pe care se întemeiază contestația este unul din cele limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației s-au depus ori se invocă dovezi existente la dosar. Înalta Curte constată că cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul A.V.C. împotriva Deciziei penale nr. 4978 din 24 octombrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 928/57/2006 este inadmisibilă pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 391 alin. (2) C. proc.

pen., una din condițiile de admisibilitate ale cererii de contestație în anulare ce se cer a fi întrunite cumulativ este ca în sprijinul contestației să se depună ori să se invoce dovezi care sunt la dosar. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că înscrisurile depuse la dosar de către contestator nu constituie dovezi ce pot fi invocate în sprijinul cererii de contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen., întrucât din acestea nu rezultă că, la data judecării recursului, acesta locuia la o altă adresă decât cele la care a fost citat, adresă care să fi fost indicată pentru citarea sa și comunicarea tuturor actelor de procedură. În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că nu este îndeplinită una din cerințele de a căror îndeplinire cumulativă este condiționată admiterea în principiu a contestației în anulare, potrivit art. 391 alin. (2) C. proc.

pen. În consecință, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A.C.V. împotriva Deciziei penale nr. 4978 din 24 octombrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 928/57/2006. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A.V.C. împotriva Deciziei penale nr. 4978 din 24 octombrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 928/57/2006. Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 28 februarie 2013. Procesat de GGC - LM