ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2119/2012

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 60/A din 31 mai 2012

pronunțată în Dosarul nr. 3998/90/2007, Curtea de Apel Pitești, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie, printre altele, în baza art. 160

3

C. proc. pen. a respins cererile de modificare a controlului judiciar formulate

de inculpații I.I., S.F. și T.O.L. dispus prin Încheierile nr. 34 din 21 iunie

2007, nr. 41 din 6 iulie 2007 și nr. 14 din 28 mai 2008 ale Tribunalului

Vâlcea.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut în esență că nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 160

3

C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal au

declarat recursuri inculpații I.I. și S.F. solicitând admiterea acestora,

casarea parțială a hotărârii atacate și modificarea controlului judiciar în

sensul de a li se permite inculpaților să părăsească țara.

Criticile aduse nu

sunt fondate.

Analizând legalitatea

și temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât

și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., sub toate

celelalte aspecte, Înalta Curte reține că recursurile declarate de inculpați

sunt nefondate urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează.

Potrivit

dispozițiilor art. 160

3

C. proc. pen. referitoare la modificarea sau

ridicarea controlului judiciar, controlul judiciar instituit de instanță poate

fi oricând modificat sau ridicat de aceasta, în total sau în parte, pentru

motive temeinice.

Examinându-se actele

și lucrările dosarului se constată că prin Încheierea nr. 41 din 6 iulie 2007

pronunțată în Dosarul nr. 2657/90/2007, Tribunalul Vâlcea, secția penală a

admis cererea formulată de inculpatul I.I., fiul lui T. și M., și în baza art.

160

2

C. proc. pen. a dispus liberarea provizorie sub control

judiciar a inculpatului.

În baza art. 160

2

alin. (3) C. proc. pen. a pus în vedere acestui inculpat să respecte, printre

alte obligații și pe aceea de a nu depăși limita județului Vâlcea decât cu

încuviințarea instanței.

Totodată prin

Încheierea nr. 34 din 21 iunie 2007 pronunțată în Dosarul nr. 2490/90/2007,

aceeași instanță a admis cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată

de inculpatul S.F., fiul lui F. și I., și a dispus punerea în libertate

provizorie a acestui inculpat.

În baza art. 160

2

alin. (3) C. proc. pen. a pus în vedere inculpatului să respecte, printre alte

obligații și pe aceea de a nu depăși limita teritorială a municipiului Rm.

Vâlcea decât în condițiile stabilite de instanță.

Înalta Curte constată

că încheierea atacată cu recursuri de către cei doi inculpați este legală și

temeinică.

Liberarea provizorie

sub control judiciar este un drept subiectiv dar nu abstract și necondiționat,

iar exercitarea în concret a acestuia se realizează în condițiile prevăzute de

art. 160

2

C. proc. pen. și în conformitate cu aprecierea pe care

instanța o face în raport cu ansamblul probelor administrate în cauză asupra

temeiniciei unei astfel de cereri.

În mod corect

instanța de apel a reținut cu referire la inculpatul S.F. care a invocat

necesitatea părăsirii țării pentru a participa în calitate de redactor-șef la

mai multe publicații, la o conferință organizată la Bruxelles, că o cerere

similară a mai fost formulată de inculpat, cerere respinsă de instanță prin

încheierea pronunțată la data de 5 aprilie 2012 și că nici motivele invocate în

prezenta cerere nu sunt de natură să determine modificarea controlului judiciar

dispus de instanță, față de împrejurarea că există posibilitatea delegării unei

alte persoane pentru participarea la acest eveniment apreciindu-se că nu este

absolut necesară părăsirea țării de către inculpat în vederea participării la

evenimentul mai sus-menționat.

Totodată, în mod

corect s-a apreciat de către prima instanță că motivele invocate de inculpatul

I.I. privind modificarea controlului judiciar sunt de asemenea neîntemeiate,

avându-se în vedere că starea medicală a soției sale care se află pe teritoriul

Germaniei persistă de mai multă vreme, deplasarea inculpatului în Germania

nefiind singura modalitate de a ameliora starea de sănătate precară a soției

sale.

Se constată că nici

motivul invocat de inculpatul I.I., acela de a efectua un tratament în Germania

întrucât a suferit un traumatism cranio-cerebral nu este de natură să ducă la

modificarea măsurilor privind controlul judiciar.

Apreciind că nu

există motive temeinice pentru a fi modificat controlul judiciar instituit de

Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

cu privire la cei doi inculpați, constatând legală și temeinică încheierea

pronunțată la data de 31 mai 2012, Înalta Curte va respinge ca nefondate

recursurile declarate de inculpații I.I. și S.F.

În temeiul

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenții inculpați

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații I.I. și S.F. împotriva Încheierii nr. 60/A

din 31 mai 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 3998/90/2007.

Obligă recurenții

inculpați la plata sumelor de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 iunie 2012.

Procesat de GGC - AA