ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2119/2012

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea nr. 60/A din 31 mai 2012 pronunțată în Dosarul nr. 3998/90/2007, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, printre altele, în baza art. 160 3 C. proc. pen. a respins cererile de modificare a controlului judiciar formulate de inculpații I.I., S.F. și T.O.L. dispus prin Încheierile nr. 34 din 21 iunie 2007, nr. 41 din 6 iulie 2007 și nr. 14 din 28 mai 2008 ale Tribunalului Vâlcea. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în esență că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 160 3 C. proc. pen. Împotriva acestei încheieri, în termen legal au declarat recursuri inculpații I.I.

și S.F. solicitând admiterea acestora, casarea parțială a hotărârii atacate și modificarea controlului judiciar în sensul de a li se permite inculpaților să părăsească țara. Criticile aduse nu sunt fondate. Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., sub toate celelalte aspecte, Înalta Curte reține că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează. Potrivit dispozițiilor art. 160 3 C. proc. pen. referitoare la modificarea sau ridicarea controlului judiciar, controlul judiciar instituit de instanță poate fi oricând modificat sau ridicat de aceasta, în total sau în parte, pentru motive temeinice.

Examinându-se actele și lucrările dosarului se constată că prin Încheierea nr. 41 din 6 iulie 2007 pronunțată în Dosarul nr. 2657/90/2007, Tribunalul Vâlcea, secția penală a admis cererea formulată de inculpatul I.I., fiul lui T. și M., și în baza art. 160 2 C. proc. pen. a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului. În baza art. 160 2 alin. (3) C. proc. pen. a pus în vedere acestui inculpat să respecte, printre alte obligații și pe aceea de a nu depăși limita județului Vâlcea decât cu încuviințarea instanței. Totodată prin Încheierea nr. 34 din 21 iunie 2007 pronunțată în Dosarul nr. 2490/90/2007, aceeași instanță a admis cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul S.F., fiul lui F. și I., și a dispus punerea în libertate provizorie a acestui inculpat.

În baza art. 160 2 alin. (3) C. proc. pen. a pus în vedere inculpatului să respecte, printre alte obligații și pe aceea de a nu depăși limita teritorială a municipiului Rm. Vâlcea decât în condițiile stabilite de instanță. Înalta Curte constată că încheierea atacată cu recursuri de către cei doi inculpați este legală și temeinică. Liberarea provizorie sub control judiciar este un drept subiectiv dar nu abstract și necondiționat, iar exercitarea în concret a acestuia se realizează în condițiile prevăzute de art. 160 2 C. proc. pen. și în conformitate cu aprecierea pe care instanța o face în raport cu ansamblul probelor administrate în cauză asupra temeiniciei unei astfel de cereri. În mod corect instanța de apel a reținut cu referire la inculpatul S.F.

care a invocat necesitatea părăsirii țării pentru a participa în calitate de redactor-șef la mai multe publicații, la o conferință organizată la Bruxelles, că o cerere similară a mai fost formulată de inculpat, cerere respinsă de instanță prin încheierea pronunțată la data de 5 aprilie 2012 și că nici motivele invocate în prezenta cerere nu sunt de natură să determine modificarea controlului judiciar dispus de instanță, față de împrejurarea că există posibilitatea delegării unei alte persoane pentru participarea la acest eveniment apreciindu-se că nu este absolut necesară părăsirea țării de către inculpat în vederea participării la evenimentul mai sus-menționat. Totodată, în mod corect s-a apreciat de către prima instanță că motivele invocate de inculpatul I.I.

privind modificarea controlului judiciar sunt de asemenea neîntemeiate, avându-se în vedere că starea medicală a soției sale care se află pe teritoriul Germaniei persistă de mai multă vreme, deplasarea inculpatului în Germania nefiind singura modalitate de a ameliora starea de sănătate precară a soției sale. Se constată că nici motivul invocat de inculpatul I.I., acela de a efectua un tratament în Germania întrucât a suferit un traumatism cranio-cerebral nu este de natură să ducă la modificarea măsurilor privind controlul judiciar. Apreciind că nu există motive temeinice pentru a fi modificat controlul judiciar instituit de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, cu privire la cei doi inculpați, constatând legală și temeinică încheierea pronunțată la data de 31 mai 2012, Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații I.I.

și S.F. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații I.I. și S.F. împotriva Încheierii nr. 60/A din 31 mai 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 3998/90/2007. Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 iunie 2012. Procesat de GGC - AA