ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1850/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1850/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele ;

Prin

sentința penală nr. 455 din 20 noiembrie 2012 a Tribunalului Cluj, pronunțată

în Dosarul nr. 10763/117/2012 inculpatul M.E., a fost condamnat la:

- 2 ani închisoare și 2 ani interzicere a exercitării

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a C. pen., potrivit art. 53 alin.

(2) lit. a) C. pen., pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc, faptă

prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) și a art. 37 lit. a) C. pen. precum și a art. 320

1

C. proc. pen.;

în temeiul art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării

condiționate a executării pedepsei de 1 an 6 luni închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 218 din 17 decembrie 2009 a Judecătoriei Cluj-Napoca,

pedeapsă pe care o va executa alături de pedeapsa de mai sus, rezultând

pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.

- 4 luni închisoare pentru infracțiunea de deținere de

droguri de risc fără drept pentru consum propriu, faptă prevăzută de art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 37 lit. a) C.

pen., precum și a art. 320

1

C. proc. pen.

În temeiul art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea

suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an 6 luni închisoare (deja

menționată mai sus ),pedeapsă pe care o va executa alături de pedeapsa de mai

sus, rezultând pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.,

s-a constatat existența concursului real de infracțiuni, dispunându-se

contopirea juridică a acestor pedepse, pentru ca inculpatul să execute în final

pedeapsa cea mai grea, aceea de:

- 3 ani 6 luni închisoare și 2 ani interzicere a

exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a C. pen.,

potrivit art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 64 lit. a) teza a ll-a și art.

71 alin. (1), (2) C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea

de arest preventiv a inculpatului și, potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din

pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive, începând cu data de 27 iulie

2012 la zi.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a

dispus confiscarea specială a cantității de 294,3 grame cannabis și 65,5 grame

fragmente vegetale care aparțin genului cannabis, rămase în urma analizelor de

laborator.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus

confiscarea specială de la inculpat a unui cântar electronic de culoare neagră

cu inscripția „P.S.

”

, a 4 ventilatoare, 5 lămpi de

iluminat cu 5 transformatoare și cabluri, 4 dispozitive de iluminat cu 7

neoane, un termometru de culoare albă, o pompă de apă tip acvariu, de culoare

neagră, cu inscripția „A.”, 5 prelungitoare pentru curent electric și 7 becuri

economice.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost

obligat să plătească suma de 2.000 lei Cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a

reținut următoarele:

Prin rechizitoriul înregistrat în Dosar nr. 187D/P din 10

august 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, inculpatul M.E., a fost trimis în

judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev.

de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) și 37 lit.

a) C. pen., și deținere de droguri de risc, fără drept pentru consum propriu,

prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2), art.

37 lit. a) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., și neînceperea urmăririi penale

față de numiții: T.G., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de

droguri de risc, fără drept pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; S.A.D.,

cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc fără

drept,pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. ; B.A., cercetat pentru săvârșirea

infracțiunii de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu,

prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen.

S-a reținut, în esență, în actul de sesizare a instanței, că

inculpatul M.E., în cursul anului 2012, în baza aceleiași rezoluții

infracționale, a cultivat 42 de plante aparținând genului cannabis de diferite

dimensiuni, în scopul redistribuirii ulterioare, la locuința sa situată în

municipiul Cluj-Napoca, str. Uliului, jud. Cluj, plante din care a rezultat

cantitatea de 1,42 kg. cannabis și 315,8 grame fragmente vegetale care aparțin

genului cannabis, în stare verde; iar în stare uscată, 296,4 grame cannabis și,

respectiv, 67,3 grame fragmente vegetale care aparțin genului cannabis, și a

oferit, cu titlu gratuit, cannabis - substanță care se regăsește pe Tabelul

Anexă III la Legea nr. 143/2000 - numiților T.G., S.A.M.D. și B.A., precum și

faptul că, în cursul anului 2012, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a

deținut pentru propriul consum cannabis - substanță care se regăsește pe

Tabelul Anexă nr. III la Legea nr. 143/2000.

În instanță, la data de 06 noiembrie 2012, inculpatul a

înțeles să se prevaleze de prevederile art. 320

1

C. proc. pen.,

adică recunoașterea săvârșirii în totalitate a faptelor reținute în actul de

sesizare a instanței, nesolicitând alte probe.

În aceste condiții, instanța a încuviințat cererea

formulată și judecat s-a efectuat pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, probe pe care le cunoașterea și a declarat că și le însușește,

faptele fiind stabilite și existând suficiente date cu privire la persoana

inculpatului pentru a permite stabilirea unor pedepse.

În acest sens sunt relevante mijloacele de probă

administrate în cauză:

- procesul-verbal de efectuare a percheziției

domiciliare din care rezultă că la locuința inculpatului au fost descoperite

bunurile descrise mai sus;

- rapoartele de constatare tehnico-științifică nr. x

din 27 iulie 2012 și nr. y din data de 27 iulie 2012, întocmite de Brigada de

Combatere a Criminalității Organizate Cluj-Napoca - Laboratorul de Analiză și

Profil al Drogurilor, din care rezultă că drogurile ridicate de la locuința

inculpatului cântăreau în stare verde cantitatea de 1,42 kg. cannabis și 315,8

grame fragmente vegetale care aparțin genului cannabis; iar în stare uscată 296,4

grame cannabis și, respectiv, 67,3 grame fragmente vegetale care aparțin

genului cannabis - cantitate care, potrivit practicii judiciare, nu poate fi

considerată rezonabilă pentru propriul consum, așa cum a susținut inculpatul.

în acest sens, în ceea ce privește cantitatea de droguri (rezultată după

uscare), descoperită la locuința inculpatului, trebuie precizat faptul că

aceasta echivalează cu cel puțin 1480 de jointuri, în sensul că în mod obișnuit

dintr-un gram de canabis se confecționează aproximativ 4 țigări, fapt ce denotă

cu certitudine că inculpatul nu avea cum să o consume singur, ci intenționa să

o distribuie. Mai mult, sub acest aspect sunt relevante depozițiile

testimoniale depuse la dosarul cauzei; - declarațiile martorilor audiați, din

conținutul cărora se desprinde faptul că inculpatul a cultivat și oferit

cannabis și altor persoane.

Starea de fapt mai sus expusă a fost probată cu

următoarele probe și mijloace de probă: adresă de înaintare și proces-verbal de

sesizare din oficiu (f. 1-2), ordonanțe de delegare (f.3-4, 64, 65, 129, 136,

146); cerere formulată de Brigada de Combatere a Criminalității Organizate

Cluj-Napoca în data de 23 iulie 2012 privind autorizarea introducerii în cauză

a investigatorului sub acoperire cu nume de cod „P.A.” (f.5); ordonanță de

autorizare a investigatorului sub acoperire (f.6-8); proces-verbal întocmit de

investigatorul sub acoperire (f.9-10); ordonanță de interceptare și

înregistrare audio video în mediul ambiental din data de 24 iulie 2012 (f 11

-12); planșe foto întocmite în urma punerii în executare a ordonanței de

interceptare și înregistrare audio video în mediul ambiental (f. 13-16);

cererea D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Cluj din

data de-26 iulie 2012 privind solicitarea formulată în baza art. 91

2

alin. (3) C. proc. pen., având ca și obiect confirmarea autorizării cu titlu provizoriu

a ordonanței de interceptare și înregistrare audio video în mediul ambiental

din data de 24 iulie 2012 (f.17-18); încheierea penală nr. 126/C/P din 26 iulie

2012 a Tribunalului Cluj, secția penală privind confirmarea autorizării cu

titlu provizoriu a ordonanței de interceptare și înregistrare audio video în

mediul ambiental din data de 24 iulie 2012 (f. 19-21); proces-verbal de

investigații și de identificare a inculpatului (f. 22, 109); copia rechizitoriului

nr. 72/D/P/2007 al D.I.I.C.O.T - Biroului Teritorial Cluj din data de 04

februarie 2008 (f. 26-57); copia adresei către Administrația Financiară a Municipiului

Cluj-Napoca (f.58); rezoluția procurorului privind autorizarea efectuării

percheziției auto (f. 66); rezoluția de începere a urmăririi penale (f. 23-25);

ordonanțe de extindere a cercetărilor și începerea urmăririi penale (f. 111-113,);

mandat de aducere cu însoțitor și proces-verbal de aducere la îndeplinire a

cestuia (f. 107-108); fișa de cazier (f. 110); proces-verbal de aducere la

cunoștință a învinuirii (f. 114 -115); declarațiile inculpatului M.E. (f.

116-122); ordonanță de punere în mișcare a acțiunii penale din data de 27 iulie

2012 (f. 124-125); ordonanța de reținere nr. 21 din 27 iulie 2012 (f. 126-127);

mandatul de arestare preventivă nr. 40/2012 a Tribunalului Cluj, secția penală (f.

128); cererea D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Cluj formulată în baza art. 100

și următoarele C. proc. pen., privind autorizarea efectuării percheziției domiciliare

la locuința inculpatului (f. 59-61); încheierea penală nr. 125/C/P din 26 iulie

2012 a Tribunalului Cluj privind efectuarea unei percheziții domiciliare (f. 62

-63); autorizația de percheziție domiciliară nr. 92 din 26 iulie 2012 a

Tribunalului Cluj, secția penală, (f. 67); procesul-verbal privind efectuarea

percheziției domiciliare și planșă foto anexă (f. 70-73, 76 -79); declarațiile

martorilor asistenți B.Ș. (f. 75) și C.E. (f. 74), S.F.(f. 149), D.C. (f. 150);

rapoarte de constatare tehnico-științifică nr. x din 30 iulie 2012 și nr. y din

30 iulie 2012 întocmite de B.C.C.O Cluj - Laboratorul de Analiză și Profil al

Drogurilor (f. 82-92, 95 - 106); declarațiile numiților T.G. (f. 130), K.Z. (f.

131), S.A.D. (f. 132-133), B.A. (fi 34), B.C.Ș. (f. 135), P.M.C. (f 140), B.I.M.

(f.137), G.L.L. (f. 138), F.A. (f. 139); cererea D.I.I.C.O.T., serviciul teritorial

Cluj formulată în baza art. 56 următoarele din Legea nr. 161/2003 privind

autorizarea efectuării percheziției mediu informatic asupra sistemelor

informatice ridicate de la inculpat (f. 141-142); încheierea penală nr. 127/C/P/30

iulie 2012 a Tribunalului Cluj privind efectuarea unei percheziții în mediul

informatic (f. 143 -144); autorizația de percheziție în mediu informatic nr. 93

din 30 iulie 2012 a Tribunalului Cluj, secția penală (f. 145); procesul-verbal

privind efectuarea percheziției în mediul informatic (f. 147-148); CD conținând

raport en case (f. 152); procese-verbale de consemnare a discuțiilor purtate de

inculpat prin intermediul ID-ului de yahoo messenger (f. 153-214); cererea D.I.I.COT

- Serviciul Teritorial Cluj formulată în baza art. 149

1

și

următoarele C. proc. pen., privind luarea față de inculpat a măsurii arestării

preventive (f. 215-220); copia minutei încheierii penală nr. 90/ C din 27 iulie

2012 a Tribunalului Cluj, secția penală, privind luarea măsurii arestării

preventive față de inculpat; minuta încheierii penale nr. 1100/R/2012 a Curții

de Apel Cluj, secția penală și de minori (f.222); ordonanță de extindere a

cercetărilor și începerea urmăririi penale (f. 223-224); proces-verbal de

prezentarea materialului de urmărire penală (f.225).

În drept s-a apreciat că fapta inculpatului M.E. care,

în cursul anului 2012, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a cultivat 42

de plante aparținând genului cannabis de diferite dimensiuni, în scopul

redistribuirii ulterioare, la locuința sa situată în municipiul Cluj-Napoca,

str. Uliului, jud. Cluj - plante din care a rezultat cantitatea de 1,42 kg.

cannabis și 315,8 grame fragmente vegetale care aparțin genului cannabis, în

stare verde; iar în stare uscată 296,4 grame cannabis și respectiv 67,3 grame

fragmente vegetale care aparțin genului cannabis, și a oferit cu titlu gratuit

cannabis - substanță care se regăsește pe Tabelul Anexă III la Legea nr. 143/2000,

numiților T.G., S.A.M.D. și B.A., întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de fie de droguri de risc, prev. și ped. de art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat M.E., care, în cursul anului

2012, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a deținut pentru propriul

consum cannabis - substanță care se regăsește pe Tabelul Anexă nr. III la Legea

nr. 143/2000, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere

de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Deoarece faptele au fost comise înainte de a interveni

o hotărâre de condamnare definitivă pentru vreuna dintre ele, în cauză își

găsesc incidența prev. art. 33 lit. a) C. pen. privind concursul real de

infracțiuni.

Având în vedere faptul că inculpatul a fost condamnat

prin sentința penală nr. 218 din 17 decembrie 2009 a Judecătoriei Cluj-Napoca

la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a

executării pe un termen de 3 ani și 6 luni, termen de încercare neîmplinit până

la data comiterii prezentei infracțiuni, în cauză s-a constatat că sunt

aplicabile dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen., privind recidiva mare

postcondamnatorie.

Procedând la individualizarea pedepselor, instanța a

ținut seama de criteriile generale prev. de art. 72 C.pen.

și de prev. art. 320

1

al.7 C. proc. pen. Astfel, au fost avute în

vedere limitele speciale de pedeapsă, reduse cu o treime, gradul de pericol

social concret al faptelor comise, care este unul ridicat avându-se în vedere

valoarea socială ocrotită de legea penală și lezată prin acțiunile antisociale

ale inculpatului, împrejurările concrete de săvârșire a faptelor respective și

nu în ultimul rând, persoana acestuia, care nu se află la prima confruntare cu

legea penală, dar care a colaborat cu organele judiciare.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termen

legal, inculpatul M.E., fără a indica motivele de nelegalitate ori

netemeinicie.

În ședința publică din data de 28 ianuarie 2013, prin

apărător ales, inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte

a sentinței atacate, condamnarea pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

droguri de risc și deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum

propriu, în stare de recidivă mare postcondamnatorie, la pedeapsa închisorii

într-un cuantum diminuat și înlăturarea dispoziției privind confiscarea

cântarului electronic și a pompei de apă tip acvariu.

S-a considerat că individualizarea pedepsei aplicate

inculpatului nu s-a realizat prin prisma tuturor elementelor care au vizat

modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, scopul urmărit, împrejurările în

care au fost comise faptele și urmarea produsă, raportat la atitudinea de

recunoaștere a faptelor de către inculpat.

S-a apreciat că la individualizarea pedepsei aplicate

inculpatului nu a fost luată în considerare conduita bună a acestuia înainte de

săvârșirea faptei, conduită care nu se rezumă doar la lipsa antecedențelor

penale, ci este reflectată în atitudinea conștiincioasă față de muncă și

conduita perfectă în familie și societate aspect sub care s-a arătat că în

cursul anului 2009, inculpatul și-a deschis propria societate comercială care

activează și în prezent; totodată, a considerat că la individualizarea pedepsei

prima instanță nu a făcut și aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. c) C. pen.;

în fina, a susținut că din probele administrate în cauză nu a rezultat că

inculpatul ar fi folosit cântarul sau pompa de apă la săvârșirea infracțiunilor

de trafic de droguri de risc și deținere de droguri, fără drept, pentru consum

propriu, astfel că greșit s-a dispus confiscarea acestora.

Prin decizia penală nr. 17/ A din 28 ianuarie 2013 a

Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, a fost respins ca nefondat

apelul declarat de inculpatul M.E.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și a

fost dedusă din pedeapsa aplicată timpul arestului preventiv, începând cu data

de 27 iulie 2012 și până în prezent.

Inculpatul a fost obligat la pata sumei de 500 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,reprezentând

onorariu pentru apărător din oficiu, s-a dispus a se avansa din fondul

Ministerului justiției.

Pentru a pronunța acesta decizie, instanța de apel a

constatat că instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, susținută de

probele administrate în cursul urmăririi penale, și a efectuat o corectă

individualizare a pedepselor, în măsură să reflecte gradul de pericol social

concret al faptelor comise și de natură a realiza scopul pedepsei, astfel cum

este acesta definit de ari.52 C. pen.

Individualizarea pedepsei are ca scop determinarea

aplicării unei pedepse juste, corecte, atât sub aspectul restabilirii ordinii

de drept încălcate, cât și din punctul de vedere al nevoii de reeducare a

inculpatului.

În această manieră, sancțiunea justă realizează și

scopul pedepsei, cel de prevenție generală și specială

Analiza criteriilor generale de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen. este obligatorie și trebuie făcută cumulativ, iar

instanța de fond s-a conformat acestor cerințe.

Primele două criterii - dispozițiile părții generale

ale Codului penal și limitele de pedeapsă fixate în partea specială a acestuia

- vizează legalitatea operațiunilor de individualizare judiciară, iar celelalte

criterii și anume gravitatea faptei săvârșite, persoana făptuitorului și împrejurările

care atenuează sau agravează răspunderea penală vizează temeinicia acestor

operațiuni, toate aceste criterii având ca scop aplicarea unor pedepse juste,

echitabile, atât pentru inculpat, cât și pentru societate.

Analiza ultimelor trei criterii generale amintite

trebuie efectuată, de asemenea, cumulativ, întrucât ele se intercondiționează

reciproc, fără a da o pondere mai mare aspectelor care conturează

personalitatea infractorului sau, dimpotrivă, celor care caracterizează fapta

săvârșită.

Gradul de pericol social al faptei săvârșite trebuie

analizat în mod deosebit, dar nu în detrimentul celorlalte criterii de

individualizare, iar instanța de fond a reflectat această analiză în

considerentele hotărârii judecătorești pronunțate.

S-a reținut că nu se impune reținerea circumstanțelor

atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. și coborârea pedepsei sub

minimul special prevăzut de lege, raportat la gradul de pericol social ridicat

al faptelor comise și la perseverența infracțională a inculpatului.

Recunoașterea comiterii faptelor de către inculpatul apelant a primit relevanță

prin orientarea pedepselor înspre minimul special prevăzut de lege, în

condițiile în care aceste fapte sunt sancționate cu închisoarea de la 3 la 15

ani (infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000)

și de la 6 luni la 2 ani sau amenda (infracțiunea prev. de art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 161/2003), limite care au fost reduse cu o treime ca efect al

aplicării prevederilor art. 320

1

C. proc. pen., noile limite fiind

de la 2 la 10 ani închisoare, pentru trafic de droguri de risc, respectiv de la

4 luni la 1 an și 4 luni închisoare pentru deținere de droguri de risc în

vederea consumului propriu.

Nu poate fi omis nici faptul că inculpatul M.E. a mai

fost cercetat de către D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Cluj, pentru comiterea

infracțiunii de deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, prev.

de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., fiind sancționat cu amenda administrativă în cuantum de 350 lei

(f.26-57 dosar u.p.)

Cu toate că s-a susținut că inculpatul și-a deschis propria

firmă în anul 2009 și desfășoară activități licite, la dosarul cauzei nu au

fost depuse acte care să dovedească aceste aspecte.

În ceea ce privește solicitarea inculpatului de

înlăturare a dispoziției de confiscare a cântarului și a pompei de apă, se

constată că din probele administrate a reieșit că acestea au fost folosite la

activitatea de cultivare a drogurilor și ca urmare la săvârșirea infracțiunilor

reținute în sarcina sa, astfel că nu se poate da curs solicitării acestuia,

confiscarea obiectelor menționate fiind dispusă în mod legal.

Împotriva acestei decizii inculpatul M.E. a declarat,

în termen legal, recursul de față, solicitând o reindividualizare a pedepsei rezultante

în sensul reducerii acesteia, prin acordarea de circumstanțe atenuante (caz de

casare prevăzut art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.).

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul

declarat în raport cu motivul de casare invocat, cu înscrisurile depuse, dar și

m raport cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată

că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C.

proc. pen., (în redactarea anterioară Legii nr. 2/2013) hotărârile sunt supuse

casării, când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu

prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că

instanțele au reținut în mod corect, pe baza probelor administrate, faptele și

vinovăția inculpatului și au făcut o încadrare corespunzătoare în dispozițiile

legii penale; sub acest aspect instanța de fond, confirmată de instanța de

apel, a apreciat judicios atunci când a făcut aplicarea art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen., cu consecința reducerii semnificative (cu 1/3) a limitelor -

minimă și maximă - ale pedepsei.

Este incontestabil că decizia inculpatului de

recunoaștere a faptei și solicitarea de judecată în procedura simplificată

prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen. nu exclude, în principiu,

posibilitatea ca instanța, în considerarea datelor care caracterizează pozitiv

persoana și conduita inculpatului atât înainte cât și în cursul procesului

penal, să rețină și circumstanțe atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a)

și c) C. pen.

Cu toate acestea, trebuie subliniat că art. 74 C. pen.,

în ansamblul său, arată împrejurările care constituie circumstanțe atenuante

judiciare, instanța având însă posibilitatea, și nu obligația, să decidă, în

raport de toate împrejurările cauzei, dacă se impune sau nu să fie reținute în

favoarea inculpatului și să li se dea efectul prevăzut de art. 76 C. pen.

Recunoașterea unor date sau împrejurări ale realității ca

fiind circumstanțe atenuante nu este posibilă decât dacă circumstanțele avute

în vedere de instanță reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblul

său, sau îl caracterizează într-o asemenea manieră pe inculpat încât numai

aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea

săvârșită satisface imperativul unei juste individualizări a pedepsei.

Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni nu se rezumă

numai la împiedicarea condamnatului de a comite alte încălcări ale legii

penale, ci are ca scop și atenționarea celorlalți destinatari ai legii penale

de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul

imediat cât și scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv

al pedepsei înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării

condamnatului de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele educative și

intimidante ale pedepsei pronunțate fată de ceilalți membri ai societății.

Verificând hotărârile atacate, respectiv, actele și

lucrările de la dosar, înalta Curte constată că instanța de fond, confirmată de

cea de apel, au făcut o corectă aplicarea la speță a criteriilor de

individualizare a sancțiunii penale, acordând semnificația cuvenită atât

pericolului social concret al faptelor reținute în sarcina inculpatului cât și

datelor ce caracterizează persoana acestuia - cunoscut cu antecedente penale (

care caracterizează starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.),

cu o conduită procesuală pozitivă, de recunoaștere și de aplicare a

prevederilor art. 320

1

C. proc. pen. .

În mod corect instanța de fond a reținut că

infracțiunile comise de inculpat prezintă un grad de pericol social ridicat, dedus

atât din pedeapsa prevăzuta de legiuitor pentru sancționarea acestora, cât și

din modul de concepere și punere în operă a planului infracțional, din

împrejurările concrete de săvârșire a faptelor, în raport de pericolul social

concret al faptelor săvârșite de inculpat și de consecințele acestora, s-a

apreciat că instanța de fond a respectat principiul proporționalității între

faptă și pedeapsă.

Totodată, Înalta Curte, examinând cauza și potrivit art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu a constatat existența vreunui caz

din cele prevăzute la alin. 1, care, invocat din oficiu, ar fi fost de natură

să ducă la casarea deciziei atacate.

Față de considerentele ce precedă, în baza art. 385

15

alin. (1), pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul M.E. împotriva

deciziei penale nr. 17/ A din 28 ianuarie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția

penală și de minori, urmează a fi respins ca nefondat.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul

inculpat va fi obligat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.E. împotriva

deciziei penale nr. 17/ A din 28 ianuarie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția

penală și de minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și

arestării preventive de la 27 iulie 2012 la 29 mai 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 mai 2013.