ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 232/2013

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 471 din 12 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosar nr. 9532/117/2011, a fost condamnat, printre alții, inculpatul B.M.A., la următoarele pedepse: - 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 40 C. pen., art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen.; - 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 40 C. pen., art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 2 luni închisoare. În temeiul art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 873 din 14 decembrie 2009 a Judecătoriei Dej, definitivă la data de 28 decembrie 2009 prin neapelare și adaugă la această pedeapsă, pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa de: 1 an și 6 luni închisoare. În temeiul art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. Prin aceeași sentință au mai fost condamnați inculpații T.A.I., C.D.A., M.C.G., M.A.V.

și C.O.I. În temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială a cantității de 687 gr. rezină de canabis, rămasă în urma analizelor de laborator și aflată în prezent în Camera de corpuri delicte a I.G.P.R. În temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială a cantității de 258,6 gr. rezină de canabis, rămasă în urma analizelor de laborator și aflată în prezent în Camera de corpuri delicte a I.G.P.R. În temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială a cantității de 326,5 gr. rezină de canabis, rămasă în urma analizelor de laborator și aflată în prezent în Camera de corpuri delicte a I.G.P.R. În temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială a cantității de 8,7 gr.

canabis, rămasă în urma analizelor de laborator și aflată în prezent în Camera de corpuri delicte a I.G.P.R. În temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus distrugerea cantităților de canabis , confiscate mai sus. În temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea următoarelor sume: - de la inculpatul T.A.I., suma de 15.000 RON; - de la inculpatul C.D.A., suma de 9.000 RON; - de la inculpatul M.C.G., suma de 3.000 RON; - de la inculpatul M.A.V., suma de 5.000 RON; - de la inculpatul C.O.I., suma de 1.000 RON; - de la inculpatul B.M.A., suma de 1.000 RON; sume obținute în urma valorificării drogurilor de risc și de mare risc. În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea pipei și a cântarului electronic ridicate de la inculpatul M.A.V.

cu ocazia percheziției domiciliare. În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpații T.A.I., C.D.A., M.C.G., M.A.V., C.O.I. și B.M.A. Pentru a hotărî astfel instanța de fond, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, a reținut, cu privire la inculpatul recurent, că în cursul anului 2011, fără a se putea stabili cu exactitate data, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale a vândut și oferit canabis inculpaților B.N.O., B.N.R. și V.M.I. minor, martorului V.R.A., precum și colaboratorului autorizat cu nume de cod „R.A.”, droguri pe care le-a procurat prin intermediul inculpatului T.D.M.

de la inculpatul C.D.A., substanță care se regăsește pe Tabelul Anexă nr. III la Legea nr. 143/2000, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 40 C. pen. Totodată, s-a reținut că fapta inculpatului B.M.A., care în cursul anului 2011, în baza aceleiași rezoluții infracționale a deținut și a consumat, singur sau împreună cu alte persoane, în mod repetat canabis, substanță care se regăsește pe Tabelul nr. III la Legea nr. 143/2000, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu prevăzută și pedepsită de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/20,00, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 40 C. pen. Instanța a constatat că prin sentința penală nr. 873 din 14 decembrie 2009 a Judecătoriei Dej inculpatul B.M.A. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 4 luni cu suspendare condiționată a executării pedepsei pe un interval de timp de 2 ani și 4 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, pedeapsă neexecutată până la data săvârșirii prezentei infracțiuni, astfel că în cauză s-au aplicat dispozițiile art. 40 C. pen. privind pluralitatea intermediară. întrucât faptele reținute în sarcina inculpatului au fost săvârșite în termenul de încercare, în baza art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea suspendării condiționate. La individualizarea judiciară a pedepselor ce s-au aplicat inculpaților, instanța de judecată a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, caracterul continuat al infracțiunilor, dar și persoana inculpatului B.M.A.

care are antecedentul penal indicat, dar și că pe parcursul procesului a avut o atitudine procesuală sinceră, astfel că instanța de judecată a reținut și față de acesta circumstanța atenuantă prev de art. 74 lit. c) C. pen. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Cluj și inculpații M.C.G., M.A.V. și B.M.A. În apelul său Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., invocând gravitatea și complexitatea infracțiunilor comise de inculpați, a solicitat majorarea pedepselor stabilite și aplicate inculpaților. Inculpatul B.M.A. a solicitat în apelul său, dimpotrivă, reducerea pedepsei și înlăturarea confiscării sumei de 1.000 RON.

Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, prin decizia penală nr. 79/A /2012 din 19 aprilie 2012, a respins, ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Cluj și inculpații M.C.G., M.A.V. și B.M.A. împotriva sentinței penale nr. 471 din 12 decembrie 2011 a Tribunalului Cluj. În ceea ce privește solicitarea formulată de D.I.I.C.O.T., precum și de inculpații M.C.G., M.A.V. și B.M.A., de a se proceda la reindividualizarea pedepsei aplicate, a fost apreciată ca neîntemeiată.

Astfel, instanța de apel a reținut că, la individualizarea pedepsei aplicate inculpaților, instanța de fond a avut în vedere în mod just criteriile de individualizare prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor, caracterul continuat al activității infracționale, intervalul de timp pe parcursul căruia a fost derulată activitatea infracțională, dar și persoana inculpaților, care au recunoscut și regretat comiterea faptei prevalându-se de prevederile art. 320 1 C. proc. pen. S-a reținut că inculpații s-au antrenat într-o activitate de traficare a drogurilor începând cu sfârșitul anului 2010, când inculpatul T.A.I. a achiziționat aproximativ 500 gr. de cannabis din Spania, iar ulterior a.revenit în țară și a încercat să găsească persoane interesate de distribuția de cannabis.

Ulterior, cannabisul a fost distribuit cu ajutorul inculpaților C.D.A., M.C.G. și M.A.V., iar inculpații C.O.I. și M.A.V. au recurs și la modalitatea cultivării unor semințe de cannabis în scopul comercializării. Curtea de Apel Cluj a reținut că instanța de fond a avut în vedere în mod corect atât contribuția fiecărui inculpat în activitatea infracțională derulată, cât și atitudinea manifestată de aceștia pe parcursul întregului proces și eforturile făcute de inculpați pentru reinserția socială. În ceea ce îl privește pe inculpatul B.M.A., din actele existente la dosarul cauzei s-a reținut că acesta este integrat în muncă, caracterizările depuse la dosar relevă de asemenea un comportament corespunzător.

Față de probatoriul administrat în cauză și datele ce caracterizează persoana inculpaților și care reflectă dorința acestora de a se reintegra, instanța a apreciat că soluția pronunțată de instanța de fond atât în ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate inculpaților, cât și modalitatea de executare a acestor pedepse, este legală și temeinică. Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.M.A., reiterând motivele invocate în apel, cu privire la greșita individualizare a pedepsei. În recurs, invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct 14 C. proc. pen., s-a susținut că ar fi trebuit să se dea o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante, cu consecința aplicării unei pedepse neprivative de libertate, care să-i permită terminarea școlii postliceale L.P.

Dej, în care se află. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează Potrivit art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. hotărârile judecătorești sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Înalta Curte constată că în cauză s-a făcut de către instanțele de fond și de apel o interpretare judicioasă a probelor administrate și o analiză corespunzătoare a acestora, reținându-se corect situația de fapt, vinovăția inculpatului cât și încadrarea juridică a faptelor penale săvârșite.

Vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită de întreg materialul probator administrat în cauză relevante fiind chiar declarațiile de recunoaștere din faza de urmărire penală precum și declarația acestuia prin care a solicitat să i se aplice dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen.

Referitor la pedeapsa de 1 an și 2 luni aplicată inculpatului și menținută de instanța de apel, pentru infracțiunile de trafic de droguri și deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, Înalta Curte apreciază că, față de natura și gravitatea faptelor comise, a circumstanțelor reale de săvârșire a acestora și a celor personale ale inculpatului (acesta fiind anterior condamnat la o pedeapsă de 4 luni închisoare) pedeapsa închisorii este aptă să conducă la realizarea scopului sancțiunii, astfel după cum este reglementat de art. 52 C. pen., contribuind la reeducarea inculpatului, la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale.

În conformitate cu dispozițiile art. 52 C. pen. pedeapsa este deopotrivă un mijloc de constrângere dar și de reeducare a celui condamnat, având un rol preventiv-educativ. Ca măsură de constrângere pedeapsa pe lângă scopul represiv trebuie să reflecte dezaprobarea legală și judiciară, atât cu privire la faptele penale, cât și în ceea ce privește comportamentul inculpatului. Prin urmare, pedeapsa, atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare, trebuie individualizată astfel încât să îl convingă pe inculpat de necesitatea respectării legii penale și să-l determine pe viitor să nu comită fapte penale. Astfel, atunci când aplică pedeapsa, instanța de judecată trebuie să țină seama atât de elementele ce țin de materialitatea faptelor în sine, cât și de datele referitoare la persoana inculpatului, numai examinate împreună aceste aspecte putând conduce la stabilirea în concret a periculozității sociale a celui pe care pedeapsa este chemată să-l reeduce.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că elementele legate de fapte și de persoana inculpatului au fost corect valorificate de instanțele anterioare în procesul de individualizare a sancțiunii penale, existența acestora justificând aplicarea unor pedepse sub minimul special pentru fiecare infracțiune reținută în sarcina inculpatului, ca efect juridic al reținerii dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. Înalta Curte constată că inculpatul B.M.A., anterior comiterii infracțiunilor din prezenta cauză, a mai fost condamnat, prin sentința penală nr. 873 din 14 decembrie 2009 a Judecătoriei Dej, la pedeapsa închisorii de 4 luni cu aplicarea art. 81 C. pen., astfel că, în mod corect instanța, constatând incidența dispozițiilor art. 83 C. pen., a dispus revocarea suspendării condiționate și executarea acestei pedepse alăturat celei stabilite în prezenta cauză.

În raport de antecedentele penale ale recurentului inculpat și incidența în cauză a dispozițiilor art. 83 C. pen., singura modalitate legală de executare a pedepsei aplicate, nu putea fi decât cea în detenție, legiuitorul sancționând astfel perseverența infracțională și nesocotirea beneficiului suspendării condiționate. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M.A. împotriva deciziei penale nr. 79/A din 19 aprilie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M.A. împotriva deciziei penale nr. 79/A din 19 aprilie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 ianuarie 2013.