ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 704/2013

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 97/ PI/LP din 15 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. 7885/30/2011, s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta A.P.P.U. în contradictoriu cu pârâta SC R.E.S. SA, având ca obiect obligație de a face. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că între părți s-a încheiat contractul pentru prestarea serviciilor de salubrizare nr. 0036365 din 27 august 2008 prin care pârâta s-a angajat să efectueze în beneficiul reclamantei activitatea de ridicare a deșeurilor municipale. Piața Unirii este situată în zona restricționată de Municipiului Timișoara, conform H.C.L.

nr. 485 din 31 octombrie 2006 privind circulația autovehiculelor destinate transportului de mărfuri și a utilajelor cu masă totală maximă autorizată mai mare de 5 tone, modificată și completată de H.C.L. nr. 21 din 29 ianuarie 2008. Reclamanta a depus la dosar fotografii prin care a dorit să demonstreze utilizarea de către pârâtă a autovehiculelor sale în Piața Unirii. S-a reținut că autovehiculele surprinse în fotografii erau de gabarit mic, iar nu de mare tonaj. S-a apreciat că nu există o dispoziție contractuală care să îi impună pârâtei colectarea deșeurilor reclamantei cu alte autovehicule decât cele folosite în mod uzual. Prin urmare, instanța de fond a constatat că pârâta și-a îndeplinit obligațiile contractuale, în modalitatea în care acestea au fost asumate, situație în raport cu care acțiunea reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței comerciale nr. 97/ PI din 15 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 7885/30/2011 a declarat apel reclamanta A.P.P.U. Timișoara prin care a solicitat admiterea acestuia conform dispozițiilor art. 295 - art. 296 C. proc. civ., cu consecința schimbării în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii, respectiv obligarea pârâtei să preia gunoiul menajer de la adresa imobilului din Timișoara Piața Unirii, potrivit dispozițiilor contractului încheiat. Prin decizia civilă nr. 85/ A din 5 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, s-a respins apelul declarat de reclamantă. S-a reținut că pârâta a ridicat gunoiul menajer cu respectarea graficul săptămânal pentru colectare, prevăzut în contract, că a respectat dispoziția din art. 8 lit. a) coroborat cu art. 9 lit. a) din același contract.

Instanța de apel a apreciat că acțiunea reclamantei tinde spre o intervenție a instanței pentru o modificare a contractului, a clauzei din art. 8 lit. a) care stabilește locul de amplasare a recipientelor cu care se depozitează gunoiul menajer și, în acest sens, se observă și adresa nr. 1 din 03 mai 2010 emisă de parte prin care se solicită „colectarea deșeurilor menajere direct din curtea comună a imobilului”, motivele din acțiunea reclamantei și argumentele probatorii ale acesteia. În consecință, instanța de apel a constatat, în cererea de apel că reclamanta a precizat că important este „doar locul de unde colectează”, deci este evidentă intenția acestei părți de a modifica contractul fără acordul pârâtei.

Pe cale de consecință, Curtea nu a reținut motive de desființare sau schimbare a hotărârii primei instanțe și în temeiul art. 296 C. proc. civ., a fost respins, ca nefundat, apelul reclamantei. Împotriva deciziei pronunțate în apel, reclamanta a declarat recurs prin care a criticat soluția primei instanțe sub aspectul cererilor recurentei privind cercetarea locală și efectuarea unei expertize medico - legală vizând sănătatea populației; expertiză care a fost reiterată și în apel, respectiv reanalizarea probelor administrate la fond și, după caz, completarea acestor probe și administrarea de noi probe reprezentând martori, cercetare locală, înscrisuri și expertize de specialitate. În continuare, recurenta a mai criticat, în esență, situația de fapt reținută raportat la situația reală dovedită în speță, neanalizarea probelor administrate în cauză, incorecta calificare juridică a obiectului cauei dedus judecății.

În consecință, recurenta a solicitat reanalizarea probelor administrate la fond, completarea acestora cu probe noi reprezentând înscrisuri. La termenul de azi, Înalta Curte a invocat excepția nulității recursului, în temeiul art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și a rămas în pronunțare pe această excepție. Potrivit art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se sprijină recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea acestuia, dacă încadrarea într-unui din motivele de recurs prevăzute de art. 304 este posibilă. Per a contrario, rezultă că, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unui din cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 C. proc.

civ., sancțiunea care intervine este nulitatea recursului. În cauză, recurenta a formulat critici de netemeinicie cu privire la reanalizarea situației de fapt, a probelor administrate la fond și, după caz, completarea acestor probe și administrarea de noi probe reprezentând martori, cercetare locală, înscrisuri și expertize de specialitate, precum și incorecta calificare a obiectului cauzei dedus judecății. Astfel, recurenta nu a formulat motive de nelegalitate în sensul dispozițiilor art. 304 pct. 1 9 C. proc. civ., situație în raport cu care criticile formulate nu pot forma obiectul controlului judiciar în calea de atac a recursului. Așa fiind, Înalta Curte va constata nul recursul recurentei, în temeiul art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs declarată de reclamanta A.P.T.P.U. împotriva deciziei nr. 85/ A din 5 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2013.