ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 430/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 430/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu
Mare, reclamantul N.Z. a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin
Ministerul Finanțelor Publice, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța
în cauză să fie obligat pârâtul la plata unor pretenții al căror cuantum nu a
fost precizat, pretenții reprezentând despăgubiri datorate în temeiul Legii nr.
221/2009, atât cu titlu de daune morale cât și cu titlul de daune materiale
arătând ca antecesorul său N.J., a fost internat în perioada 10 iunie 1950 - 10
iunie 1954 în închisoare fără să fie condamnat. De asemenea reclamantul a precizat
ca deși nu exista o condamnare antecesorului său i-a fost confiscată toată
averea.
Prin Sentința civilă
nr. 2520/D din data de 22 iunie 2012, Tribunalul Satu Mare și-a declinat
competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Cluj reținând
faptul că potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 221/2009
„cererea este imprescriptibilă, fiind scutită de taxa de timbru, iar competența
de soluționare aparține tribunalului, secția civilă, în circumscripția căruia
domiciliază persoana interesată". A mai reținut Tribunalul Satu Mare
faptul ca la momentul sesizării instanței de judecata reclamantul nu și-a
indicat domiciliul iar antecesorul reclamantului, N.J., cu privire la care se
solicită a se constata caracterul politic al condamnării prin măsuri
administrative a locuit în localitatea Dej, județul Cluj, că bunurile care au
făcut obiectul confiscării se aflau tot pe raza județului Cluj și că
reclamantul nu a locuit niciodată pe raza județului Satu Mare.
Pe parcursul
desfășurării procesului, reclamantul domiciliat în Nacka, Kantatvagen nr. 29,
Suedia, prin declarație autentică își alege domiciliul procedural la sediul
profesional al domnului S.J.-Cabinet de Avocat, situat în Municipiul Carei,
Județul Satu Mare.
Tribunalul Cluj,
secția civilă, prin Sentința civilă nr. 676/2012 din data de 2 octombrie 2012 a
admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare reținând că
într-adevăr art. 4 alin. (4) din Legea nr. 221/2009 stabilește competența de
soluționare a prezentei cauze în favoarea tribunalului în circumscripția căruia
domiciliază persoana interesată adică reclamantul dar că în speță reclamantul
are domiciliul în Suedia și și-a ales domiciliul procedural la sediul
avocatului său în Bulevardul I. nr. 42/A, Carei, județul Satu Mare.
Înalta Curte
constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art.
20 punctul 2 C. proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat
deopotrivă necompetente să judece cauza, a pronunțat regulatorul de competență
stabilind competența de soluționare în favoarea Tribunalului Satu Mare, pentru
următoarele considerente:
În conformitate cu
prevederile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 221/2009 cererea ce face obiectul
cauzei este de competența secției civile a tribunalului în circumscripția
căruia domiciliază persoana interesată respectiv reclamantul.
Având în vedere că în
cazul de față reclamantul și-a ales domiciliul procedural la sediul profesional
al domnului S.J. Cabinet de Avocat, situat în Municipiul Carei, Județul Satu
Mare, instanța competentă să soluționeze cauza este tribunalul în a cărei
circumscripție se află domiciliul ales al reclamantului.
Faptul ca antecesorul
reclamantului, decedat, a avut domiciliul și bunurile pe raza teritorială a
Județului Cluj nu poate fi avut în vedere la stabilirea competenței teritoriale
a instanței ce urmează a judeca cauza, din dispozițiile art. 4. alin. (4) ale
Legii nr. 221/2009 rezultând cu claritate faptul că este vorba despre o
competență teritorială obligatorie iar nu facultativă ori alternativă. Faptul
că reclamantul care la data sesizării instanței domicilia în Suedia, și-a
stabilit domiciliul procedural ales pe parcursul desfășurării procesului, și anume
la peste un an de la data sesizării instanței, nu prezintă relevanță întrucât
la data la care Tribunalul Satu Mare și-a declinat competența reclamantul
depusese deja la dosar declarația autentică prin care își stabilea domiciliul
procedural ales pe raza teritorială a Județului Satu Mare.
Față de cele mai sus
arătate și de prevederile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că
Tribunalul Cluj a apreciat în mod corect că în cauză competența teritorială de
soluționare aparține Tribunalului Satu Mare, motiv pentru care va stabili
competența de soluționare în favoarea Tribunalului Satu Mare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu - Mare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 5 februarie 2013.
Procesat de GGC - DG