ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 430/2013

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare, reclamantul N.Z. a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să fie obligat pârâtul la plata unor pretenții al căror cuantum nu a fost precizat, pretenții reprezentând despăgubiri datorate în temeiul Legii nr. 221/2009, atât cu titlu de daune morale cât și cu titlul de daune materiale arătând ca antecesorul său N.J., a fost internat în perioada 10 iunie 1950 - 10 iunie 1954 în închisoare fără să fie condamnat. De asemenea reclamantul a precizat ca deși nu exista o condamnare antecesorului său i-a fost confiscată toată averea.

Prin Sentința civilă nr. 2520/D din data de 22 iunie 2012, Tribunalul Satu Mare și-a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Cluj reținând faptul că potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 221/2009 „cererea este imprescriptibilă, fiind scutită de taxa de timbru, iar competența de soluționare aparține tribunalului, secția civilă, în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată". A mai reținut Tribunalul Satu Mare faptul ca la momentul sesizării instanței de judecata reclamantul nu și-a indicat domiciliul iar antecesorul reclamantului, N.J., cu privire la care se solicită a se constata caracterul politic al condamnării prin măsuri administrative a locuit în localitatea Dej, județul Cluj, că bunurile care au făcut obiectul confiscării se aflau tot pe raza județului Cluj și că reclamantul nu a locuit niciodată pe raza județului Satu Mare.

Pe parcursul desfășurării procesului, reclamantul domiciliat în Nacka, Kantatvagen nr. 29, Suedia, prin declarație autentică își alege domiciliul procedural la sediul profesional al domnului S.J.-Cabinet de Avocat, situat în Municipiul Carei, Județul Satu Mare. Tribunalul Cluj, secția civilă, prin Sentința civilă nr. 676/2012 din data de 2 octombrie 2012 a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare reținând că într-adevăr art. 4 alin. (4) din Legea nr. 221/2009 stabilește competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea tribunalului în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată adică reclamantul dar că în speță reclamantul are domiciliul în Suedia și și-a ales domiciliul procedural la sediul avocatului său în Bulevardul I. nr. 42/A, Carei, județul Satu Mare.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 20 punctul 2 C. proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece cauza, a pronunțat regulatorul de competență stabilind competența de soluționare în favoarea Tribunalului Satu Mare, pentru următoarele considerente: În conformitate cu prevederile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 221/2009 cererea ce face obiectul cauzei este de competența secției civile a tribunalului în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată respectiv reclamantul. Având în vedere că în cazul de față reclamantul și-a ales domiciliul procedural la sediul profesional al domnului S.J.

Cabinet de Avocat, situat în Municipiul Carei, Județul Satu Mare, instanța competentă să soluționeze cauza este tribunalul în a cărei circumscripție se află domiciliul ales al reclamantului. Faptul ca antecesorul reclamantului, decedat, a avut domiciliul și bunurile pe raza teritorială a Județului Cluj nu poate fi avut în vedere la stabilirea competenței teritoriale a instanței ce urmează a judeca cauza, din dispozițiile art. 4. alin. (4) ale Legii nr. 221/2009 rezultând cu claritate faptul că este vorba despre o competență teritorială obligatorie iar nu facultativă ori alternativă.

Faptul că reclamantul care la data sesizării instanței domicilia în Suedia, și-a stabilit domiciliul procedural ales pe parcursul desfășurării procesului, și anume la peste un an de la data sesizării instanței, nu prezintă relevanță întrucât la data la care Tribunalul Satu Mare și-a declinat competența reclamantul depusese deja la dosar declarația autentică prin care își stabilea domiciliul procedural ales pe raza teritorială a Județului Satu Mare. Față de cele mai sus arătate și de prevederile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că Tribunalul Cluj a apreciat în mod corect că în cauză competența teritorială de soluționare aparține Tribunalului Satu Mare, motiv pentru care va stabili competența de soluționare în favoarea Tribunalului Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu - Mare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2013. Procesat de GGC - DG