ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2054/2013

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta I.E. prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului Satu Mare, secția I civilă a solicitat obligarea pârâtului

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata unor pretenții în sumă

de 40 000 euro, pretenții reprezentând despăgubiri datorate reclamantei în

temeiul art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009,

Prin Sentința civilă

nr. 4162/D din 15 decembrie 2011 Tribunalul Satu Mare, secția I civilă, a

respins ca nefondată cererea reclamantei I.E.

Recursul declarat de

reclamanta I.E. împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat de Curtea

de Apel Oradea, secția I civilă, prin Decizia civilă nr. 3909/2012-R din 3

octombrie 2012.

Împotriva acestei

decizii reclamanta I.E. a declarat recurs fără a indica temeiul de drept pe

care se întemeiază.

Înalta Curte, conform

dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. raportat la dispozițiile art. 377 alin.

(2) pct. 4 C. proc. civ., a luat în examinare excepția inadmisibilității

recursului, și a reținut:

Se constată că

Decizia civilă nr. 3909/2012-R din 3 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de

Apel Oradea, secția I civilă, este irevocabilă, fiind pronunțată în calea de

atac a recursului exercitat împotriva hotărârii instanței de fond, cu aplicarea

dispozițiilor art. 3 lit. e) și art. 5 alin. (1) lit. a), alin. (2) și alin.

(4) teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și

măsurile administrative asimilate acestora, pronunțata în perioada 6 martie

1945 - 22 decembrie 1989.

Dispozițiile art. 4

alin. (6) și art. 5 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 astfel cum au fost

modificate prin art. XIII din Legea nr. 202/2010, stabilesc că hotărârea

pronunțată de Tribunal este supusă recursului, care este de competența curții

de apel.

Dispozițiile art. 299

alin. (1) C. proc. civ. stabilesc că pot fi atacate cu recurs hotărârile date

fără drept de apel, hotărârile pronunțate în apel, precum și, în condițiile

prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională,

aceste dispoziții fiind de referință în verificarea admisibilității recursului.

În speță, raportând

recursul declarat de reclamanta I.E. la prevederile art. 299 alin. (1) C. proc.

civ. se constată că acesta nu se încadrează în niciuna din ipotezele prevăzute

limitativ de textul de lege menționat, în legislația noastră fiind exclusă posibilitatea

legală a declarării recursului la recurs.

Dând eficiență

acestor reglementări legale elaborate în scopul asigurării soluționării cu

celeritate a cauzelor, a principiului unicității recursului, precum și

principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și

constatând că, în cauză, Înalta Curte a fost sesizată cu recursul declarat

împotriva Deciziei civile nr. 3909/2012-R din 3 octombrie 2012 pronunțată de

Curtea de Apel Oradea, secția I civilă care conform art. 377 alin. (2) pct. 4

C. proc. civ. este irevocabilă, fiind pronunțată într-o altă cale de atac a

recursului, astfel că, nu mai poate fi supusă unui nou control judiciar

specific căii de reformare, așa încât în raport cu aceste dispoziții legale,

recursul declarat apare ca fiind inadmisibil.

Așa fiind, având în

vedere ca inadmisibilitățile se situează în categoria excepțiilor peremptorii

de fond, Înalta Curte în considerarea celor sus arătate și în conformitate cu

prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs, ca

inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

inadmisibil recursul declarat de reclama I.E. împotriva Deciziei civile nr.

3909/2012-R din 3 octombrie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 mai 2013.

Procesat de GGC - AS