ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2054/2013

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta I.E. prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare, secția I civilă a solicitat obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata unor pretenții în sumă de 40 000 euro, pretenții reprezentând despăgubiri datorate reclamantei în temeiul art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009, Prin Sentința civilă nr. 4162/D din 15 decembrie 2011 Tribunalul Satu Mare, secția I civilă, a respins ca nefondată cererea reclamantei I.E. Recursul declarat de reclamanta I.E. împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, prin Decizia civilă nr. 3909/2012-R din 3 octombrie 2012. Împotriva acestei decizii reclamanta I.E.

a declarat recurs fără a indica temeiul de drept pe care se întemeiază. Înalta Curte, conform dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. raportat la dispozițiile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc.

civ., a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului, și a reținut: Se constată că Decizia civilă nr. 3909/2012-R din 3 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, este irevocabilă, fiind pronunțată în calea de atac a recursului exercitat împotriva hotărârii instanței de fond, cu aplicarea dispozițiilor art. 3 lit. e) și art. 5 alin. (1) lit. a), alin. (2) și alin. (4) teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțata în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Dispozițiile art. 4 alin. (6) și art. 5 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 astfel cum au fost modificate prin art. XIII din Legea nr. 202/2010, stabilesc că hotărârea pronunțată de Tribunal este supusă recursului, care este de competența curții de apel.

Dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc că pot fi atacate cu recurs hotărârile date fără drept de apel, hotărârile pronunțate în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, aceste dispoziții fiind de referință în verificarea admisibilității recursului. În speță, raportând recursul declarat de reclamanta I.E. la prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ. se constată că acesta nu se încadrează în niciuna din ipotezele prevăzute limitativ de textul de lege menționat, în legislația noastră fiind exclusă posibilitatea legală a declarării recursului la recurs.

Dând eficiență acestor reglementări legale elaborate în scopul asigurării soluționării cu celeritate a cauzelor, a principiului unicității recursului, precum și principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și constatând că, în cauză, Înalta Curte a fost sesizată cu recursul declarat împotriva Deciziei civile nr. 3909/2012-R din 3 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă care conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. este irevocabilă, fiind pronunțată într-o altă cale de atac a recursului, astfel că, nu mai poate fi supusă unui nou control judiciar specific căii de reformare, așa încât în raport cu aceste dispoziții legale, recursul declarat apare ca fiind inadmisibil.

Așa fiind, având în vedere ca inadmisibilitățile se situează în categoria excepțiilor peremptorii de fond, Înalta Curte în considerarea celor sus arătate și în conformitate cu prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclama I.E. împotriva Deciziei civile nr. 3909/2012-R din 3 octombrie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2013. Procesat de GGC - AS